Lugubru dans de nimfe
Șapte
Îți alcătuiesc ființa
scursă parcă dintr-o streașină de pin la baza
munților unde doar suspinele tăcute ale unei fete
mai rup liniștea ca un voal miresesc ce cunună
timpul cu lumea
Cu gust de Ambroxol te scurgi și tu, te prelingi
în crăpăturile eterului până ce devi una cu el iar
când n-a mai rămas nimic din tine
Aceeași ființă rătăcitoare și neomogenă o așezi pe
roată olarului ce o ți în subsol și o modelezi după
bunul tău plac
Până când te simți satisfăcut de tabloul de natură
moartă ce s-a conturat
Ești un tern dans al amintirilor colecționate de pe o
bordură de asfalt
Așa cum un copil ridică de pe jos o frumoasă broșă cu
lebădă
Și și-o însușește
