Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, a culturaliza înseamnă „a ridica nivelul din punct de vedere cultural, a instrui”, fapt care implică un progres în ceea ce privește achiziționarea comportamentelor și a cunoștințelor care definesc cultura la un moment dat. Cu diverse accepțiuni din perspective multiple – economică, istorică, artistică, filosofică, socială, cultura însumează o serie de caracteristici distincte ale unei societăți sau ale unui grup social din punct de vedere spiritual, material, intelectual sau emoțional.
Dobândirea cunoștințelor și a comportamentelor culturale se poate face în diverse moduri. Un prim factor de culturalizare este familia, cea care transmite mai ales moștenirea culturală a comunității din care tânărul face parte – gesturile, ritualurile, tradițiile, religia, cei „șapte ani de acasă” despre care vorbește înțelepciunea populară.
Un alt factor cu un rol esențial în culturalizarea tinerilor este școala. Instituție construită prin excelență pe principiul progresului în și prin instruire și educație, aceasta oferă, în varianta sa ideală, posibilitatea de culturalizare în mod organizat, cu ținte precise și profesori pregătiți pentru acest scop. Școala este astfel locul unde se pun bazele culturii generale. De asemenea, instituțiile culturale precum teatrele, bibliotecile, muzeele au un rol deosebit de important în răspândirea culturii către tineri.
În plus, în societatea modernă, marcată de progresul tehnologiei, un rol din ce în ce mai pregnant în culturalizare îl au mijloacele de comunicare în masă – presa scrisă, radio, televiziunea și internetul. Este vorba de o avalanșă din ce în ce mai mare de informații și comportamente, iar tinerii trebuie să învețe să selecteze ceea ce este cu adevărat important. În acest context, în epoca informației la un clic distanță, rolul școlii capătă noi valențe – de la a oferi informații la a-i învăța pe elevi cum să facă diferența între cultură și subcultură, la a le dezvolta capacitatea de analiză, de sinteză și de reflecție, iar atitudinea proactivă a instituțiilor culturale care își deschid porțile tinerilor este mai necesară ca oricând.
Fără doar și poate, culturalizarea tinerilor este într-o continuă dinamică și nu se oprește niciodată pe parcursul vieții. De aceea, conștientizarea necesității acestui proces de la o vârstă fragedă conduce la dezvoltarea comportamentului autodidact, de culturalizare autonomă, benefic în dezvoltarea personalității fiecărui individ și în dezvoltarea societății.
