
Absolventă a Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, promoția 2018, Alexandra Chirvasitu este în prezent studentă în anul patru la Facultatea de Medicină a Universității „Ovidius” din Constanța. Pe lângă viața obișnuită de liceană, tânăra s-a făcut remarcată prin dragostea sa pentru cărți și talentul de scriitoare. În interviul acordat de Alexandra, am putut afla câteva dintre experiențele, aspirațiile și planurile de viitor ale studentei.
Pe 4 noiembrie 2017, la librăria „Dorian Gray”, Alexandra își lansează volumul de poezie intitulat „Schela uitată”. Creațiile sale lirice au fost receptate de public drept reflexul unei voci distincte și convingătoare.
R. Z. A.: Pentru a începe într-o ordine oarecum cronologică, voiam să te întrebăm cum a fost experiența ta în colegiul „Mircea”?
A. C.: Experiența la „Mircea” pentru mine a fost una interesantă, mai ales pentru că eu am făcut generala la școala din Ovidiu, o școală mică, în care toți se cunoșteau unii cu alții și unde nu există această politică elitistă, cum este aici, la „Mircea”. Când am venit aici, așteptările mele au fost împlinite, în sensul că am găsit un mediu în care să mă pot forma și dezvolta, în care să-mi pot exprima liber ideile.
Liceul părea un cadru în care aș fi avut și competiție. Experiența mea a fost una frumoasă și am cunoscut profesori care m-au sprijinit foarte mult, oameni extraordinari la care mă puteam duce să le cer ajutorul sau să le arăt creațiile mele.
A fost interesant pentru mine să compar cele două experiențe, cea din școala generală și cea din liceu, să văd două concepte diferite, însă ceea ce am apreciat în mod deosebit în „Mircea” a fost deschiderea profesorilor la diferite idei ale elevilor și la părerile lor. Un aspect la care nu mă așteptasem a fost faptul că, spre exemplu, nu toată clasa era pasionată de lectură, dar mi-am dat seama repede că nu toți pot avea aceleași interese.
R. Z. A.: Faptul că ai această calitate de absolventă CNMB ți-a facilitat diferite oportunități, ți-a deschis uși?
A. C.: Făcând Medicina la Constanța, am dat admiterea, așa că nu am avut nevoie de un dosar în care să fiu acceptată pe baza rezultatelor obținute în liceul pe care l-am absolvit, spre deosebire de colegii care au dat în străinătate și pentru care într-adevăr a contat că au absolvit „Mircea”, un liceu, de altfel, foarte bine cotat. Însă, pentru mine personal, trecerea prin această școală a însemnat mult.
Am avut oportunitatea de a mă dezvolta armonios, de a afla atâtea și-atâtea, de a trece la o altă etapă atât în studiul literaturii, cât și în cel al istoriei, religiei, biologiei. Practic, am reușit să acumulez un baraj informațional care m-a ajutat să am o bază forte și mi-a fost mai ușor să înțeleg materia din facultate.
R. Z. A.: Având în vedere talentul tău la scris, a fost medicina prima ta alegere sau te-ai gândit vreodată și să devii scriitoare?
A. C.: Mi-am dorit cam dintotdeauna să fac medicina, domeniu de studiu pus în balanță cu psihologia. În medicină, mi-ar plăcea să continui pe anestezie și terapie intensivă sau pediatrie. Din păcate, în România, profesia de scriitor nu prea există, pentru că se citește puțin și e preferată în special literatură străină, datorită unor prejudecăți.
O problemă ar putea fi și faptul că programa școlară are doar autori vechi, nu că ei nu ar fi buni. Însă, literatură evoluează, la fel ca noi. Astfel, din nefericire nu se poate trăi doar din scris aici, deși cunosc oameni incredibil de talentați, care au și alte profesii în paralel.
R. Z. A.: Se observă că ești foarte pasionată și de medicină și de scris. Cum reușeșți să combini utilul cu plăcutul? Mai ai de gând să publici vreo carte?
A. C.: La început, din cauza volumului foarte mare de informații din toate părțile, hotărâsem să renunț la scris și citit. Dar, la un moment dat, după un colocviu dificil la anatomie, am simțit nevoia de a scrie sau de a citi ceva, așa că imediat după, timp de patru zile doar am dormit și am citit. De atunci, am decis să-mi rezerv în fiecare zi măcar puțin timp pentru asta. Cărțile mă ajută să umplu nevoia de interacțiune atunci când nu am timp să socializez. Deși îmi place să scriu, nu plănuiesc să mai public nimic în viitorul apropiat. Am mai încercat să scriu și povești sau descrieri, dar genurile literare sunt foarte fluide.
R. Z. A.: Am observat că deseori o menționezi pe bunica ta în articolele din blog-ul pe care îl ai. Ce înseamnă bunica ta pentru tine? Te inspiră cumva?
A. C.: Da, bunica îmi este și mamă, și soră, cam de toate. Ea m-a crescut și relația dintre noi este specială. De altfel, și ea este pasionată de lectură și-mi mai povestește despre vremurile în care locuia la țară și dădea ouă de găină pe cărți. Acum are o bibliotecă foarte mare. Dețin și eu o parte din titlurile de acolo. Ea mi-a insuflat pasiunea pentru lectură, dar are și o minte matematică, fiind foarte ordonată și calculată. Este un exemplu pentru mine, e ca o stâncă.
R. Z. A.: Alexandra, îți mulțumim!
