De la prima formă a acestui editorial, de care, sincer vă spun, eram foarte sigur, până la cea de acum, multe am mai șters, am scris și am rescris. Ideile și paragrafele despre cât de frumos sau cât de greu este a scoate o serie nouă a revistei s-au tot schimbat, s-au temperat ori s-au intensificat. În prima variantă, cuvântul „inovare“ apărea cel puțin o dată la zece rânduri, repetiția fiind provocată de exaltarea firească vârstei (touché! și acum va fi). Sigur că și noi, asemenea generațiilor trecute, ne dorim altceva, afirmăm cu tărie că vrem ceva nou, diferit de numărul precedent al revistei, care să ne reprezinte. Sunt aspirații firești pe care le-am descoperit în demersurile tuturor redacțiilor care s-au succedat în timp.
Dar oare care este esența acestei sintagme?
Într-un context contemporan caracterizat de incertitudini și riscuri, apariția anuală a revistei „Zări Alb Astre” are o motivație culturală, concretizată prin identitatea personală a celor care publică în paginile ei prin temele pe care le prezintă.
La început, prin septembrie, pe când eram eu și ideile mele notate pe o fițuică, tot spuneam că anul acesta trebuie să inovăm. Primul pas a fost să înființăm o redacție fixă. Nu e o noutate, e o necesitate… La prima întâlnire, biblioteca a devenit neîncăpătoare și, în loc de 10-15 colegi doritori de a lucra la seria nouă, s-au adunat vreo 50, mulți dintre ei fiind boboci. Gospodărește, ne-am organizat, am distribuit sarcini, am proiectat activitățile viitoare. Încet, încet lucrurile s-au pus în mișcare. Articolele au început să fie trimise redacției, iar echipa a urmat programul stabilit la prima întâlnire, discutând îndelung despre teme, subiecte, formatul și grafica viitorului număr. Ascultând păreri, sfaturi (atenție ascultând, nu doar auzind!), citind mai toate numerele „Zări Alb Astre”, am început să realizez că până la inovație, ar trebui să vedem ce este în spate.
M-am întrebat ce este inovarea și ce este continuitatea. Mai mult a durat să realizez că ar trebui să formăm o echipă unită de aceleași aspirații, așa că am început să ne vedem mai des în atelierul Zări Alb Astre, nume inscripționat pe o plachetă aflată de câțiva zeci de ani la ușa cabinetului de română. Nici pe aceasta nu am inventat-o noi, ci am preluat-o, oferindu-i continuitate.
Oare inovatorul de care tot vorbeam noi, crezând că suntem primii care punem astfel problema, nu a fost mereu acolo, în fiecare număr? Sigur, inovaţia face întotdeauna diferenţa. Mi-am dat seama că între a face ce ai de făcut și a face ca o situație să se îmbunătățească se țese de fapt acel spațiu al libertății de a improviza, apelând la toate armele aflate la dispoziție – fler, experiență, disponibilitate, asumare, creativitate. Am realizat că inovația înseamnă o actualizare a unor teme sau rubrici consacrate. Nu neapărat inovația asigură succesul revistei, ci implicarea, energia și capacitatea celor ce scriu și publică de a asigura continuitatea acesteia. Echilibrul între aceste valori reprezintă cheia rezistenței în timp. Și mai trebuie amintit că nu totdeauna o inovație sau alta a mulțumit pe deplin publicul cititor, că întotdeauna e loc de mai bine.
Spiritul critic manifestat de cei care citesc revista ne-a ajutat de-a lungul vremii să fim atenți la raportul dintre ceea ce vrem noi să transmitem și așteptările celorlalți. Pentru a respecta principiul continuității, vom păstra rubricile deja consacrate în numerele anterioare, străduindu-ne să inovăm atât formatul și grafica revistei, cât și conținutul acesteia.
„Zări Alb Astre” trăiește prin povestea ei. La anul echipa redacțională va fi alta și, la rândul ei, se va întreba ce trebuie schimbat, ce merită păstrat pentru ca seria nouă a „Zărilor…” să vadă lumina tiparului.
