Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ionuț-Eduard Iordache, publicat în numărul 1 din anul X al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Ionuț-Eduard Iordache este absolvent al Liceul Teoretic «Mircea cel Bătrân» Constanța, promoția 1993. A urmat cursurile Facultății de Medicină a Universității «Ovidius» Constanța, terminând șef de promoție în 1999. La examenul de rezidențiat, sesiunea din noiembrie 2000, a fost primul, obținând 95 de puncte.
În profesarea medicinei și-a ales chirurgia generală, domeniu în care excelează din 2012 în cadrul Spitalului Județean Constanța. Totodată, este foarte activ și în aria didactică fiind asistent universitar în cadrul Universități «Ovidius». Dima Nancu și Cristiana Burlibașa stau de vorbă cu Ionuț-Eduard Iordache.
Anii de liceu, pentru mine, sunt foarte importanți pentru că am avut șansa să mă aflu într-o poziție privilegiată. Aceasta reiese și din faptul că atunci când am dat admiterea la liceu, în celălalt regim, adică înainte de 1989, am susținut un examen foarte dur, chiar se știa că cel mai greu examen era acela dat pentru cel mai bun liceu, «Mircea».
Clasa a noua am făcut-o pe stil vechi: împărțirea anului școlar pe trimestre, am purtat matricolă, șapcă, tot ce trebuia, apoi a venit revoluția. Progresiv, atât profesorii, cât și noi, elevii, ne-am adaptat schimbărilor radicale impuse de noile vremuri istorice.
În cei patru ani de liceu, m-am format ca om, am crescut și m-am maturizat înconjurat de oameni frumoși, profesori și colegi, am avut posibilitatea să mă ocup de mine, să-mi stabilesc direcția în viață, să acumulez. Acum realizez c-am asistat la niște transformări la care nici nu îndrăzneam să ne gândim înainte de decembrie 1989: prima discotecă, rockoteca, primele magazine cu mărfuri la discreție, mulțime de ziare și de cărți. Acestea și multe altele au făcut ca liceul să fie cea mai frumoasă perioadă din viața mea în ceea ce privește formarea.
Se spune adesea că orice copil imită modele, apoi adolescentul își alege unul. În ceea ce mă privește, n-am avut unul întru tot, fiindcă am luat câte ceva de la fiecare dintre cei care puteau să-mi fie modele. Un coleg de-ai mei îmi spunea că îl avea ca model pe domnul diriginte, profesorul de matematică Stan Sava, liniștit, domol și metodic. I-am zis că nu este bine să imiți, ci să filtrezi principiile și valorile prin mintea și sufletul tău, apoi să vezi ce rămâne și ce ți se potrivește.
Atmosfera destinsă, relația respectuoasă dintre noi și profesorii noștri, colegialitatea și mai ales competiția au contribuit decisiv la formarea spiritului mircist. Fiecare adolescent care a trecut prin această școală trăiește cu mândria că aparține comunității mirciste. Am fost privilegiat nu numai pentru că am trecut examenul de admitere la «Mircea», dar am făcut parte dintr-un colectiv deosebit. Clasele erau împărțite pe olimpici, eu eram la B, unde atât profesorii, cât și elevii au fost excelenți.
Adesea, dirigintele auzea gălăgia din ultimele bănci, unde stăteau băieții. Mă scotea pe mine la tablă ca să se potolească rumoarea. Știam să rezolv problemele, deoarece lucram la matematică și întotdeauna îmi plăcea să-l scot din zona de confort pe diriginte, sărind câțiva pași din etapele rezolvării. Mă uimea calmul cu care dirigu’ știa să urmărească demersul meu și se prindea în jocul meu.
Mi-ar plăcea să pot da timpul înapoi. V-asigur c-aș face aceleași alegeri. Am plecat dintr-o școală de cartier și nimeni nu credea ca pot să intru la «Mircea». I-am promis tatălui că învăț și intru. Mi-am depășit nivelul singur. Am văzut în facultate că profilul real urmat în liceu și tot ceea ce-am trăit în cei patru ani la «Mircea» m-a ajutat, deoarece am avut o deschidere largă și mi-am ales drumul în viață.
La ceas aniversar, îi îndemn pe mirciștii de acum să se ghideze în tot ceea ce fac după aceste proverbe sanscrite:
«Omul care nu ştie, dar nu ştie că nu ştie, este periculos – să te fereşti de el!
Omul care nu ştie, dar ştie că nu ştie, este neputincios – ajuta-l, învaţă-l să ştie!
Omul care ştie, dar nu ştie că ştie, este adormit – trezeşte-l!
Omul care ştie şi ştie că ştie, este înţelept – urmează-l!»“, de Ionuț-Eduard Iordache
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul X, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“