zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

ZăriAlbAstre2020: „Dor“ de Flavia Caciandone, clasa a XI-a G

ZăriAlbAstre2020: „Dor“ de Flavia Caciandone, clasa a XI-a G

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Flavia Caciandone, clasa a XI-a G, publicat în numărul 1 din anul IX al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„De când stau în carantină se întâmplă ceva ciudat. Mă pierd în gânduri, ceea ce făceam și înainte, dar de data asta sunt altfel de gânduri; nu mai au prea multă legătură cu prezentul și cu ce se întâmplă în lume, ci mă simt de parcă mi-aș fi construit un univers propriu în care trăiesc numai eu, sau poate că m-am întors la cel din copilărie, pe care îl părăsisem treptat pe măsură ce am crescut, devenind tot mai ocupată și mai stresată. Îmi amintesc lucruri de acum 10-11 ani de parcă ar fi fost ieri și lucruri de acum trei ani de parcă ar fi trecut o eternitate de atunci.

Însă toate amintirile care îmi apar cel mai des sunt legate de apartamentul unde am locuit timp de doi ani, până în clasa întâi. Era într-un bloc înalt, cu zece etaje, iar eu stăteam la șapte. Camerele erau destul de mici, dar foarte primitoare: în fiecare cameră era un perete colorat și restul albi, iar pe fereastra din dormitor se vedea în depărtare marea. Acea priveliște îmi dădea senzația că de unde sunt pot vedea fiecare colț de lume. Sufrageria avea uși duble, vechi, care stăteau mereu deschise, și un perete de un verde cald, asortat cu o lampă de masă rotundă care pe mine mă fascina teribil și cu canapeaua și fotoliul de un verde spălăcit.

Camera mea avea un perete și covorul portocalii, iar seara culorile calde ale camerei în amestec cu lumina rece a becului dădeau o atmosferă care îmi plăcea și în același timp nu. Când ieșeam din bloc, ajungeam într-o zonă destul de mare, înconjurată din toate părțile de blocuri, unde era un magazin de cartier de unde îmi luam gumă de mestecat. Pe măsură ce scriu asta, parcă îi și simt gustul de căpșuni și cel de măr verde. Acea zonă se simte ruptă de restul orașului; acolo era mereu liniște de parcă timpul ar fi stat pe loc. Pentru a ieși în afara «lumii mele» treceam printr-un gang întunecat unde bate mereu vântul, care dă în bulevardul întotdeauna zgomotos. Poate că era din cauza vârstei foarte fragede dar niciodată n-am mai avut sentimentul de acasă la fel de puternic ca atunci.

La puțin timp după ce am început școala, părinții au vândut apartamentul și ne-am mutat într-o casă mai mare, fără curte, cu aspect cubic în care totul pare imens. Câteva luni am visat aproape în fiecare seară că eram înapoi acolo iar dimineața mă trezeam cu dor. De-a lungul timpului am încercat să-i dau măcar camerei mele aceeași atmosferă, dar nu a mai fost niciodată la fel. Când îmi amintesc de toate ăstea, simt că atunci când am ieșit pentru ultima dată din acel apartament, o parte din mine a rămas acolo“, de Flavia Caciandone, clasa a XI-a G

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX,  din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“



0 0 voturi
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile

Cele mai recente articole

WordPress Cookie Plugin by Real Cookie Banner