Redăm în cele ce urmează articolul scris de Mina-Alexia Timofte, publicat în numărul 1 din anul IX al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Am aruncat o privire și am constatat cu stupoare că de pe băncile școlilor ies oameni interesați de viitorul lor. Un subiect des auzit și foarte controversat este clasicul «Eu cu cine
votez?». *Am decis, deci, să redactez acest articol privitor la politic* (atenție, a nu se confunda cu politica; ceea ce urmează să tratez nu se referă nicidecum la decizii politice din ziua de azi și nici nu voi propune spre discuție doctrina și deciziile anumitor partide reale).
Pentru început, țin să menționez că partidele politice se încadrează în două direcții politice importante: Stânga și Dreapta.
Haideți să vedem cum arată cele două extreme. Deseori prezentate ca diametral opuse, politica de dreapta și cea de stânga, reprezintă direcția generală a unei mișcări politice. Deși unele măsuri pot fi încadrate ca măsuri de stânga, și un partid de dreapta le poate adopta, precum și invers (un partid de stânga poate adopta măsuri de dreapta). Denumirile au, însă,
importanță istorică și ilustrează împărțirea forțelor politice după anumite criterii pe care le voi contura într-un tabel.
Spectrul politic este o clasificare a pozițiilor politice, a ideologiilor sau a partidelor politice de-a lungul unei singure dimensiuni. Stânga și dreapta sunt denumite extremele
acestui spectru și reprezintă o categorisire largă a abordării diverselor probleme politice.
Spectrul politic este asemănător unei axe imaginare, care se extinde la stânga și la dreapta unui centru politic. Pozițiile apropiate de centru, cele mai moderate, poartă denumirile de centru-stânga și centru-dreapta. Extrema stângă și extrema dreaptă sunt situate spre capetele axei. Diversele mișcări politice ocupă poziții de-a lungul acestei axe, determinate după doctrina politică ale acestora. Politica este deseori divizată în stânga și dreapta, acești termeni provin din timpul Revoluției Franceze din 1789, când cei ce-l sprijineau pe rege stăteau în partea dreaptă a Adunării, iar cei care sprijineau formarea republicii stăteau în stânga.
În mod tradițional, stânga include social democrația, socialismul, comunismul și, după unele categorisiri, anarhismul. Totodată, dreapta include liberalismul, monarhismul, conservatorismul, naționalismul și fascismul. Clasificarea capitalismului ca «de stânga» sau «de dreapta» diferă de la o țară la alta.
În următorul tabel sunt prezentate sumar câteva poziții politice asociate părților spectrului politic.
| Stânga | Dreapta | Observații | |
| Economie Filosofia schimbării |
-economie controlată-total sau parțial de stat-taxe mari-aparat bugetar stufos -atitudine revoluționară față de ordinea actuală-nevoia de schimbare |
-economie guvernată de piața liberă-control minim din partea statului-taxe mici-aparat suplu -atitudine de susținerea ordinii existente, văzută ca naturală, firească |
Din punct de vedere economic, stânga favorizează intervenția statului în economie, iar dreapta garantează independența piețelor economice. Tendința partidelor revoluționare de a fi de stânga este de amintit. |
| Filosofia muncii | -centrată pe muncitor | -centrată pe proprietate | Stânga susține interesele muncitorului, iar dreapta pe cele ale organizațiilor. |
| Egalitate | -egalitatea rezultatului | -egalitatea de șansă | Noțiunea de egalitate și de libertate este interpretată diferit. |
| Cultură și lege | „Legea impune cultura“ | „Cultura impune legea“ | Poziții referitoare la originea și rolul legislației |
“, de Mina-Alexia Timofte, clasa a XI-a G
Sursă foto: pexels.com
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IX, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
