Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ioan Călătoiu, a XI-a D, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„De ce ar vrea un licean să meargă la teatru? Ce motiv ar putea avea un adolescent să se expună în asemenea hal? Nu sunt destule probleme legate de încrederea în sine asociate cu vârsta asta? Să joci pe o scenă? Să improvizezi în fața privirilor sfidătoare? Doamne ferește! Teatrul este doar pentru aceia care au nevoie de atenție! Totuși, eu mă consider destul de timid, nu mă simt confortabil în mulțimi și nu vorbesc mult. Altfel spus, nu am personalitatea unui «actor». Dar toată această pledoarie este, cum probabil ați intuit, bazată pe niște premise false, cu scopul de a demonstra următoarea idee: Actorul este un artist, iar munca lui e artă. Astfel, tu nu vei fi niciodată pe scenă, nu tu, ci personajul. Tu doar vei expune obiectul de artă la care ai lucrat, precum un pictor își expune pictura sau poetul își citește poezia, așa și actorul interpretează personajul. Și, ca prin orice formă de artă adevărată și sinceră, vei expune o parte din tine, dar nu mai mult decât în exemplele de mai sus. Plus că vei fi parte din ceva mult mai mare, o piesă de teatru. Și chiar dacă numărul celor care se vor îndrepta spre o astfel de profesie este cel puțin redus în liceul nostru, cu toții știm că dacă tu ești un elev emotiv, care deși a învățat toată lecția, nu vei avea același randament la ascultare precum un elev dezinvolt care cunoaște, poate, doar o jumătate din lecție. Dar dacă tu poți să interpretezi personajul care știe să expună bine cunoștințele pe care le are, dacă tu poți doar să joci acea persoană care are încredere în ea, care știe ce cuvinte să aleagă, chiar dacă nu seamănă deloc cu tine, atunci nu vei fi tu cel care trebuie să răspundă, ci personajul. Iar acest raționament se aplică în multe situații, deoarece cu concentrarea și exercițiul necesar poți scăpa de limitele auto-impuse, devenind acel personaj care poate ce tu doar vrei. Și poate, în timp, vei prelua din caracteristicile personajelor interpretate de tine.
La teatru creăm și exersăm ca să creăm mai bine.
Interviu cu Tiberius Stanciu:
I: Cum ai ajuns, sau de ce ai ales să coordonezi cercul de teatru al Colegiului Național «Mircea cel Bătrân»?
T: A fost o conjunctură fericită! Cercul de teatru era într-o perioadă a schimbărilor, iar eu eram disponibil. O persoană deosebită, alături de care mă pierdeam în discuții despre artă și teatru, de fiecare dată când ne întâlneam în fața colegiului, a avut bunăvoința să faciliteze această întâlnire. Cunoscând apoi și restul echipei am fost convins că sunt într-un loc în care putem face multe lucruri frumoase.
I: Ce înseamnă pentru tine aceasta activitate?
T: Întrebarea asta mă duce cu gândul la o reclamă mai veche, care mi-a rămas în minte, cu un mititel entuziasmat că este dus de tatăl său la meciul mult visat. La fel sunt și ei în drumul spre scenă, iar când îi privesc în lumina reflectoarelor simt că bucuria elevilor mei este de neprețuit!
I: Care este istoria acestui cerc de teatru și de cât timp îl coordonezi?
T: Cercul are o istorie bogată, la fel și «Festivalul Aplauze» care continuă să se dezvolte datorită implicării cadrelor didactice și a elevilor voluntari. Este o adevărată sărbătoare prin liceu și în jurul acestuia pe perioada festivalului. Eu sunt aici de trei ani și mă bucur de fiecare clipă.
I: Crezi că ajută în dezvoltarea unui licean o astfel de activitate? Și dacă da, cum?
T: Sunt convins! Cursurile de teatru dezvoltă armonios personalitatea. În cadrul întâlnirilor abordăm exerciții care să îmbunătățească memoria, imaginația, spontaneitatea, încrederea, dicția, capacitatea de comunicare, abilitățile ritmice, iar lista este mult mai lungă. Întâlnesc foarte des adulți, persoane distinse, prestigioase, cărora le-ar fi oferit mari beneficii o astfel de activitate și mă simt atât de binecuvântat că am ocazia să lucrez cu tinerii care calcă pragul cercului de teatru și să le facilitez conștientizarea și exersarea unor abilități, de multe ori ignorate.
I: Din experiența ta, ce doresc elevii să obțină de la cercul de teatru?
T: Vor multe lucruri și odată cu îmbogățirea perspectivei și mai multe, iar asta nu poate decât să mă bucure. Cred că am avut și cazuri în care o infiltrare în vederea obținerii unui număr de telefon al colegei de la altă clasă, s-a soldat cu apariții ale tinerilor pețitori pe scenă.
I: Cum crezi că arată viitorul cercului de teatru în cadrul liceului nostru?
T: Ne încălzim în culise, pentru un spectacol pe cinste! Fiți cu ochii pe NOI!“, de Ioan Călătoiu, clasa a XI-a D
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
