zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

ZăriAlbAstre2018: „Timpul nu mai avea răbdare…“ de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XII-a A

ZăriAlbAstre2018: „Timpul nu mai avea răbdare…“ de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XII-a A

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XII-a A, publicat în numărul 1 din anul VII  al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Adesea am fost tentat, sub evidenta influență a operelor studiate la clasă, să urmez anumite idei, concepte, păreri ale unor mari autori și să transpun cele gândite și resimțite de aceștia în situațiile în care mă aflu eu acum, la zeci, poate chiar deja sute de ani, de la data publicării creațiilor în cauză. Nu am făcut-o! Poate dintr-un orgoliu creator, poate din dorința de a realiza ceva cu totul original, propriu sau poate din simplul motiv că, în final, am realizat că nu plimbarea cu barca pe lac formează idila perfectă, ci simplitatea dintr-un mic sărut pe obraz, acel scurt mesaj de «noapte bună», acel «Ai grijă!» spus la momentul potrivit, creează ceea ce noi numim generic «iubire». Mi-am dat seama că nimic nu este mai sincer ca o fată alergând plină de lacrimi după ce a strigat «Ești nesimțit!», nimic nu este mai emoționant ca o îmbrățișare lungă, strânsă și o șoaptă scurtă, dar plină de înțeles, nimic nu se compară cu vraja ce plutește veșnic între pereții de la «Mircea»: teamă, dragoste, pasiune, agonie și extaz! Aș fi putut spune multe și despre Caragiale ce pare pe zi ce trece mai prezent ca oricând printre noi și despre depresiile bacoviene trăită de vreun mare scriitor.

Astfel nu am vorbit de germenele răului, care în viziunea lui W. Golding s-ar găsi cu succes și în toți elevii acestui liceu, ci despre puterea lor de a-l menține în stare latentă, căci chiar și atunci când presiunea atinge cote de neimaginat, bunătatea mirciștilor reușește mereu să răzbată. Aș fi putut vorbi de iubirea eminesciană, de dramele cuplurilor superficiale ale acestui colegiu, însă, trăind în zbuciumul neîncetat al holurilor C.N.M.B., am realizat că nu plimbarea cu barca pe lac formează 3 ce se nasc în fiecare seară sau poate chiar despre spiritualitatea lui Eliade (cel mai favorabil moment al observării acestei stări este în preajma lucrărilor și tezelor desigur), dar, după cum am spus, niciunul din aspectele urmărite de acești titani ai literaturii nu poate, după părerea mea, exprimă în totalitatea profunzimii sale ceea ce se petrece în acest liceu zilnic.

Ceva însă m-a făcut să mă opresc, o idee sau, ca să-l citez pe ultimul personaj al lui Preda, «o idee filozofică» m-a îndemnat să meditez asupra unui aspect esențial din viața de licean și anume că… trece. Cu siguranță păstrez în mine și o bună parte a psihologiei lui Moromete: nu aș fi crezut vreodată că timpul este atât de nerăbdător. Ieri eram mândru boboc la «Mircea», iar astăzi mă pregătesc cu febrilitate pentru BAC și admiterea la facultate. Nu-mi vine să cred cât de repede se succed generațiile, cât de ușor s-au scurs toate și, mai presus de orice, nu-mi vine să cred că m-am lăsat pradă iluziei atât de inocente că timpul este infinit. Simțeam cu atâta putere că acești ani nu se vor sfârși vreodată, că voi învăța iar și iar pentru teze, că voi ofta de fiecare dată când se va strânge un teanc de proiecte de făcut, că vom rămâne cu toții niște copii, patru visători ce așteaptă plini de entuziasm majoratele, pauzele, vacanțele, viața de student, dar iată-mă acum, în clasa a XII-a, eu, același copil visător, care brusc privește melancolic. Nu-ți irosi viața de licean! Bucură-te de toată experiența mircistă: mergi la teatru, la cor, la dezbateri, la dansuri, la cercul de lectură, la olimpiade, fă voluntariat, participă la cercurile de excelență, scrie la revista liceului, fură cât mai multe clipe de exuberanță! Învață cu îndârjire, fii fericit alături de prieteni, colegi, dar și de profesori. Chiar și de acel profesor cu glume prăfuite, cu apucături neînțelese nici chiar de colegii săi de cancelarie, bucură-te!

Este un portal către o perioadă nu doar unică, ci specială în adevăratul sens al cuvântului. Trăiește emoția, formează-ți amintiri de neuitat, definește-te! Implică-te, discută, participă, nu lăsa timpul să alerge pe lângă tine! Iubește, lasă-te iubit, «ieşi, copile cu părul bălai afară şi râde la soare!» Eu sunt pe cale să îmi închei călătoria buclucașă prin viața de liceu și mă simt dator să îți spun ție toate acestea. Poți crede că totul este o neghiobie de mare clasă, că abia aștepți să scapi din acest calvar, dar, dacă nu mă crezi pe mine acum, atunci vei crede timpul, abia după ce acesta deja va fi trecut de mult. Trăiește liceul, nu lăsa vraja să se stingă, delectează-te cu paginile acestei reviste și nu te lăsa absorbit de răbdarea aparentă a vremii, căci «peste zvârcolirea vieţii, vremea vine nepăsătoare, ştergând toate urmele. Suferinţele, patimile, năzuinţele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca nişte tremurări plăpânde în uragan».“, de Ionuț-Gabriel Oțelea, clasa a XII-a A

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

0 0 voturi
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile

Cele mai recente articole

WordPress Cookie Plugin by Real Cookie Banner