Redăm în cele ce urmează articolul scris de Alexandra Chirvasitu, clasa a XII-a E, publicat în numărul 1 din anul VII al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Vine o vreme
Când oasele tale îți cer
Să le treci odată prin înălbitor,
Să fie albe ca o cămașă
De forță, albe ca pereții
Unei camere de spital.
Pe undeva s-a strecurat
Picătură cu picătură de mâl
În apa în care sufletul tău
De-abia a învățat să plutească,
A prefăcut-o într-o mlaștină,
A murdărit fiecare cotlon – încearcă
Să-l răzuiești pe tot, dacă poți, de
Pe oase, pe undeva
Ai să găsești un loz câștigător, dacă
Nu, să fii sigur că este plin de
«mai încearcă»,
De asta e creierul tău brăzdat
De-atâtea tuneluri, de-atâtea
Țevi, pentru că este
Acolo un om care își sapă
Încontinuu căi de evadare, îi poți
Auzi dalta cu care sparge
Bucată cu bucată
Din marele conglomerat
Fără sfârșit – adormi și-atunci
Își face de cap mai tare!
Până ce se vor contopi bucată
Cu bucată de mâl, bucată
Cu bucată de piatră, până ce
Va apărea pământul, pe care sufletul
Are să naufragieze, să urce
Treaptă cu
Treaptă pe scara scheletului, ca pe
Un catarg
Și să-i rămână să respire
Amintirea apei care a fost.“ de Alexandra Chirvasitu, clasa a XII-a E
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VII, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
