Redăm în cele ce urmează articolul scris de Eduard Rădulescu, clasa a X-a B, publicat în numărul 1 din anul VI al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Pretindem că atât de multe lucruri nu se întâmplă, doar de dragul de a nu da explicații și a ne asuma incidentul, greșeala sau punctul de vedere. Îmi este foarte greu să accept mersul unui sistem dacă acesta îmi este impus. Dacă ieșim în afara «tiparelor» impuse de contextul în care ne desfășurăm, cel mai probabil se va vrea sa ne simțim vinovați, asta fiind pedeapsa din interior, pentru că la exterior nu există. Se pretinde că nu s-a întâmplat sau, și mai grav, consecința interioară va fi, de asemenea, o metodă ascunsă de a fi ignorată abaterea (și asta în favoarea a ceea ce se numește Imagine, Prestanță).
Eu nu zic că trebuie să fim pedepsiți crunt pentru greșeala noastră, însă dacă ne prefacem că nu ne abatem și suntem pe drumul cel bun, ne mințim singuri, pentru că vom continua acel drum. Ne prostim și ne amăgim în ideea de perfecțiune, care nu există. Poți împărtăși un ideal, în ideea de a evolua cât mai mult, dar asta implică greșeli. Știm deja că «din greșeli se învață». E atât de frumos să greșim, să luptăm pentru a corecta, să învățăm din greșeli, și așa urât să fim demoralizați de cruntele pedepse în favoarea cărora învățăm să ne prefacem că nu greșim! E stupid să crezi că ești perfect. Perfecțiunea este o greșeală. Avem nevoie de piedici care să ne învețe să le depășim, să ne motiveze să mergem mai departe. Unii le fac față cumva, iar alții în alt fel, poate. Cu toții suntem diferiți între noi. Dacă spiritul nostru ar fi liber, am fi la fel… Greșelile sunt detalii, iar detaliile fac diferența, ne individualizează.
Trebuie să ne asumăm greșelile și, de asemenea, schimbările! Nu există schimbare fără greșeli. Dacă nu există greșeli, nu există evoluție.“, de Eduard Rădulescu, clasa a X-a B
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VI, din Biblioteca Virtuală
Citește și: