Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ana Țifrea, clasa a XI-a E, publicat în numărul 1 din anul VI al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Un ou crăpat pe piscul unui munte.
Este de aur! Ba din plumb! O fi de ciocolată?
Este un cub, gol dinăuntru! Conţine lumea toată!
Spuneau ochii umili ce se uitau,
Iscoditori, curioşii toţi o măsurau.
Eu nu vedeam decât o sferă, spartă puţin de un copil.
Era plină de vicii şi radia spumoasă,
Stătea în vârful lumii, o bilă caraghioasă.
Şi era grea, vulgară şi pătată,
Mişcată de priviri, zâmbea neruşinată.
Era murdară, şi vedeam
Oglinda pe o parte.
Pe faţa ei se reflectau
O viaţă şi o moarte.
Nu pot s-o simt, eu o privesc.
Ciudată mi se pare
Cum se făleşte-n faţa lor,
Cu lumea la picioare.
Dar ei o vor, se uită fascinaţi,
Doar ca să scape-apoi de ea,
Şi să o dea la alţii.
Se ridică apoi la cer,
Privind cu înţeles,
Iar ei, legaţi cu lanţuri,
Aproape-o urmăresc.
Ascend în sus, spre-absurd şi degradare.
Dar eu nu mă grabesc,
Chemarea mi-e străină.
Trăiesc cu alte sfere
Mai mici pe lângă mine,
Frecvenţe mai reduse, născute din ocean.
Nu mă arunc în mrejele unui fior străin,
Clişeu universal, considerat divin.“, de Ana Țifrea, clasa a XI-a E
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VI, din Biblioteca Virtuală
Citește și: