zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

ZăriAlbAstre2013: „Cine a câştigat?“ de Ioana Capotă şi Nicu Tudoran, clasa a XI-a B

ZăriAlbAstre2013: „Cine a câştigat?“ de Ioana Capotă şi Nicu Tudoran, clasa a XI-a B

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ioana Capotă și Nicu Tudoran, clasa a XI-a B, publicat în numărul 2 din anul II al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Ce să cauţi la liceu în luna august, la 11 dimineaţa?! Eu şi colegul meu, Nicu, ştim: îţi faci datoria! Adică o intervievezi pe câştigătoarea Marelui Premiu al concursului Literatur@. Lasă-ne să te citim!. Alexandra Nadina Turcu, o fată firavă, cu un accent ardelenesc ce nu poate trece neobservat, plină de emoţii, foarte sfioasă, în fine, un pui de om care, la prima vedere, nu pare «de clasa a XII-a» sau (aproape) scriitor. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu e de rău, dimpotrivă. Ne aşteptam, după ce am citit ce scrie, să întâlnim o persoană intimidantă şi transpusă, cu totul altfel decât s-a dovedit a fi: jovială, firească, decentă… 

După ce, împreună cu diriginta sa, au fost întâmpinate cu multă căldură de domnul director Nicoară şi s-a făcut un tur al liceului, am poposit într-un faimos loc de chiul (pardon, într-o cafenea!), numai bun de luat un interviu. Ne-am plasat reporto-(tele)-foanele şi, de-a lungul unei discuţii ca între prieteni, am aflat tot ceea ce eram curioşi să ştim în legătură cu Alexandra.

Ioana Capotă: Marele Premiu pe care l-ai câştigat a însemnat o săptămână de vacanţă la mare, sponsorizată de C.N.M.B. De aceea eşti acum la Constanţa. Ce ai văzut, ce ţi-a plăcut? 

Alexandra Turcu: Cel mai mult? 

I.C.: Da, cel mai mult! 

A.T.: Cel mai mult… mall-ul! 

I.C.: Mall-ul?! Mă aşteptam să spui… vreun obiectiv istoric sau plaja… 

A.T.: Şi plaja… dar mall-ul a fost ceva… (o privesc într-un fel uimită, amuzată şi… înţelegătoare – trei în unu – pentru că, în ciuda iubirii faţă de cultură, mare şi nisip, poate o fată să reziste atracţiei incomensurabile faţă de pantofi, fustiţe şi bluziţe?!)… În Bistriţa n-avem niciun mall; aici, cu patru mall-uri, a fost ceva nemaipomenit pentru noi. Mi-a dat de înţeles apoi că era firesc să-i placă şi plaja, dar relaţia neprietenoasă cu soarele a plasat shopping-ul pe locul întâi. În rest, s-a plimbat pe unde a văzut cu ochii şi a fost foarte încântată de hotelul în care stă. 

I.C.: Hai să ne îndreptăm atenţia spre motivul pentru care ai ajuns aici: cum ai descrie materialele trimise la concursul Literatur@?. 

A.T.: Sinceră să fiu, nici nu mai ştiu sigur ce-am trimis… poezie şi proză… am multe texte şi, când le trimit la concursuri, fac un fel de joc: ăsta-l trimit, ăsta nu, ăsta da… Am câte ceva pregătit aproape tot timpul şi, având în vedere şi faptul că nu a fost nicio temă impusă pentru concurs, am putut să mă joc aşa cum am vrut cu textele mele. 

I.C.: De unde ai aflat de concurs? 

A.T.: Dintr-un e-mail de la doamna dirigintă. Evident, când am citit regulamentul şi-am văzut ce premii erau, m-a încântat foarte tare ideea participării şi m-am pregătit pentru el. 

I.C.: Te-ai aşteptat să câştigi? 

A.T.: Nu, de obicei nu mă aştept, nu… Am mai câştigat premii, dar n-a fost niciunul predictibil. 

I.C.: La ce concursuri ai mai participat şi ce premii ai mai câştigat? 

A.T.: Trimit la tot ce prind. Acum, în ultimul timp, am mai câştigat şi premii pentru poezie. Înainte nu scriam poezie deloc. 

Nicu Tudoran: Crezi că scrisul va rămâne o parte a vieţii tale? 

A.T.: Evident! Nu ştiu dacă vreau să fiu scriitoare, dar vreau să continuu să scriu! 

I.C.: Ce profesie îţi vei alege? 

A.T.: Ooo, habar n-am, vreau ceva cu literatura, dar nu ştiu ce… (o întrebăm dacă ar vrea să fie profesoară) Nu mă gândesc chiar la a fi profesoară. Toată lumea spune NU profesoară!!! şi atunci… Ştiu că vreau «ceva cu literatura», dar nu ştiu ce «cu literatura»

N.T.: Nici noi nu ştim ce-i cu literatura, nu te îngrijora! Ce te inspiră să scrii? 

A.T.: De obicei, lucrurile de zi cu zi. Înainte scriam mai abstract, dar am participat la nişte întâlniri de creative writing cu un poet de la noi din judeţ şi am început să învăţ mai multe despre poezia contemporană şi să-mi dau seama că, de fapt, trebuie să scriu despre lucruri simple. Acum mă inspiră totul. Câteodată când îl văd pe frate-meu… 

I.C.: Fratele tău te inspiră? 

A.T.: Da, cînd mă enervează… eu scriu! 

N.T.: Ca să nu-l baţi! 

A.T.: Da, decât să-l bat, mai bine-l scriu! 

I.C.: Şi el ştie că tu scrii despre el? 

A.T.: A, nu… el nu citeşte, mai ales ce scriu eu! E în clasa a X-a. Evident că nu-l interesează ce scrie soră-sa! 

N.T.: O, ba da… dă-i jurnalul! 

A.T.: Nu, jurnal nu ţin, e prea periculos! 

Râdem şi apoi revenim la treburi serioase. 

I.C.: Cum se desfăşoară procesul tău de creaţie? Îţi pui muzică Zen în cameră, meditezi înainte sau pur şi simplu îţi vine inspiraţia şi-atunci scrii ce ai pe suflet? 

A.T.: Nu am aşa… un ritual; singura «regulă» e că trebuie să fiu la calculator, nu pot să scriu decât la tastatură. Poate pentru că de mână scriu mai încet şi la tastatură ajung cumva să se sincronizeze gândurile cu viteza scrierii lor. 

I.C.: Ai vreun autor preferat? Ce citeşti tu în general? 

N.T.: Cutia de lapte nu se pune! 

A.T.: Citesc mult, dar mi-e greu să indic un autor preferat… În ultima vreme, cum spuneam, am frecventat literatura contemporană şi am descoperit nişte poeţi care-mi plac foarte mult, de la mine din oraş, care sunt recunoscuţi pe plan naţional şi chiar internaţional: Ana Dragu, John Partene, Marin Mălaicu Hondrari… Dintre «clasici» îmi plac foarte, foarte, foarte mult Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. În ceea ce priveşte proza, nu pot să spun că am autori preferaţi. 

N.T.: Dar care este genul tău preferat sau, de pildă, romanul tău preferat? 

A.T.: Bestseller-urile, romanele de aventură – astea nu-mi plac. Îmi plac romanele care ridică şi nişte probleme, dar proză citesc mai mult aşa, de divertisment… Citesc eseu şi-mi place foarte mult, de exemplu, Noica

După ce mai vorbim despre Harry Potter şi aflăm că nu a citit cărţile şi n-a văzut filmul, ajungem la concluzia că, orice-ar fi, cartea bate filmul şi o întrebăm cum crede că-l poate schimba literatura pe om şi cum a schimbat-o pe ea «Literatur@». (Extraordinar joc de cuvinte, ştiu.) 

A.T.: Cred că se poate trăi şi fără literatură, dar îi mult mai bine cu! Vezi lumea altfel… Cred că, uneori, literatura poate şi dărâma iluziile, că sunt unii care văd lumea frumoasă şi roz, citesc şi, după aceea, o văd într-o lumină mai crudă. Literatura, deci, nu ne dă neapărat o stare de bine. Pe mine m-a făcut să văd lumea altfel decât în imaginaţia mea, pe de-o parte mai bună, pe de alta mai rea, dar îmi place aşa, pentru că eu cred că nu pot trăi văzând numai latura bună. 

I.C.: Eşti şi tu în redacţia unei reviste. Cum se numeşte şi cu ce te ocupi? 

A.T.: Codul lui Rebreanu. Nu e chiar revista şcolii, e revista bibliotecii şcolii şi mă ocup cu tot ce prind. Caut materiale prin liceu, că nu publicăm ce scriu doar cei din redacţie. Caut materiale, scriu materiale, corectez materiale, mă cert cu oamenii că vin cu Publicaţi-mi asta! şi aduc ceva care nu mi se pare bun şi spun NU… deci fac tot… tot ce prind. (Acesta este link-ul pentru cei care sunt curioşi cum arată revista Alexandrei: http://cnlr.ro/?pagina=537) 

I.C.: La şcoală, ce alte materii îţi plac, în afară de română evident? 

A.T.: Da, româna e prima şi, după aceea, limbile – engleza, franceza, latina câteodată… În rest, cred că-s mai mult materii tolerate. Dimineaţa ajung la şcoală şi mă gândesc: «A treia oră am română, până atunci trece vremea…»

Schimbăm alte câteva impresii legate de liceu şi o întrebăm ce doreşte să facă în timpul care i-a mai rămas de petrecut la malul mării. 

A.T.: Nu ştiu… am impresia că am făcut atâtea şi că deja a fost aşa de plin timpul ăsta că nici nu ştiu dacă l-aş mai putea umple. Niciodată n-am mai câştigat o vacanţă, de obicei primesc diplome la concursuri. Am acasă tot diplome, diplome, diplome… Am mai câştigat bani – chiar zicea doamna dirigintă că deja ar trebui să-mi contabilizez banii pe care-i câştig din scris, să văd cum mi-ar merge. 

Ne spune că la olimpiada judeţeană de română de anul acesta, la clasa a XI-a a fost groaznic pentru bistriţeni. Subiectele nu prea le-au dat elevilor posibilitatea să arate ce ştiu, ci ce nu ştiu. Alexandra nu s-a calificat la naţională, dar a făcut-o în trecut, atât în clasa a X-a, cât şi în clasa a VIII-a, când a şi luat o menţiune. 

A.T.: Mă mir că atunci am luat punctaj mare la proba orală; văd că acum nu mă descurc deloc la interviu! (Râdem, o asigurăm că se înşeală.) Dar iată că, totuşi, am ajuns şi noi la Constanţa (în acest an olimpiada naţională de română s-a ţinut aici, la Mare!) şi cumva tot cu româna, deci am recuperat acum naţionala pierdută! 

I.C.: Ce planuri de viitor ai? Cum îţi vezi viaţa?

A.T.: Păi, nu mi-o prea văd, nu ştiu, am un fel de frică de viitor, nu ştiu ce să-mi imaginez. Mi se pare totul aşa de nesigur! 

I.C.: Vrei să rămâi în ţară? 

A.T.: Toată lumea-mi spune să mă duc la facultate în străinătate, dar… 

N.T.: La ce facultate ai vrea să te duci? 

A.T.: La Litere, în Cluj. 

(Ne spune că ei nu-i place nici să citească, nici să scrie în engleză.) 

A.T.: Româna mi se pare o limbă care-ţi dă mai multe posibilităţi de exprimare, deşi toată lumea afirmă contrariul. În viitor, nu mă văd scriind în altă limbă decât româna. 

I.C.: Vrei să le transmiţi cititorilor revistei un mesaj? 

A.T.: Elevilor din liceu? Să participe şi ei la concurs!!! Şi să citească revista, că am primit-o când ne-am întâlnit cu domnul director, am răsfoit-o şi mi s-a părut interesantă. 

I.C.: Ai vrea să adaugi ceva?  

A.T.: Aş vrea să mulţumesc, trebuie să mulţumesc! (Ne asigură că a vrut să spună mai devreme asta, însă, la cât am intervenit noi pe parcursul interviului, cred că i-am întrerupt firul gândurilor. Ne pare rău, Alexandra!!!) N-am mai prea văzut concursuri care să dea aşa premii. În cel mai bun caz am primit bani… dar vacanţe… Tot timpul îmi imaginam că poţi câştiga o vacanţă la jocuri de noroc. Până la urmă şi scrisul este un joc de noroc, nu?“, de Ioana Capotă şi Nicu Tudoran, clasa a XI-a B

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 2, anul II, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

0 0 voturi
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile

Cele mai recente articole

WordPress Cookie Plugin by Real Cookie Banner