zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

ZăriAlbAstre2013: „Am o opinie. Ce să fac cu ea?“ de Ilinca Bogaciov, clasa a XI-a B

ZăriAlbAstre2013: „Am o opinie. Ce să fac cu ea?“ de Ilinca Bogaciov, clasa a XI-a B

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ilinca Bogaciov, clasa a XI-a B publicat în numărul 1 din anul II al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

«Opinia mea» e noul no offence folosit abuziv şi aiurea.

«E naşpa rochia/ prietena/ viaţa ta. Opinia mea.». În plus, un opinia/ părerea mea aruncat repede la sfârşitul frazei te scuteşte de dat alte explicaţii. Ba chiar, de când cu dreptul la libera exprimare şi, în general, cu democraţia (teribil de prost înţeleasă!), în care se creează o adevărată dictatură a opiniei, lumea se simte aproape datoare să aibă o părere despre orice şi să o expună/ impună şi altora, ca şi cum ar vrea să compenseze toţi anii de comunism în care nu te puteai afişa cu opiniile în public. 

La şcoală, profesorii îţi cer opinia şi trebuie să improvizezi ceva ca să arăţi că te pricepi. Împărţind opinii în dreapta şi-n stânga încă din gimnaziu, ai ajuns şi tu să te crezi vreo autoritate în domeniu. În orice domeniu. Scrieţi un eseu în care să vă exprimaţi opinia despre… sau despre… sau despre… Doar, nu-i aşa, elevul trebuie încurajat să-şi exprime opinia (oh, avantajele unui sistem educaţional modern!).

Paradoxul la treaba asta e faptul că, la examene, opiniile se transformă într-o vorbărie goală, iar originalitatea e un moft care ascunde plagierea ideilor altora. Începi cu în opinia mea, dar e a altcuiva. Pui pe hârtie consideraţii care nu sunt ale tale şi toată lumea ştie că nu sunt ale tale; de altfel, ele sunt în lucrările tuturor, deci nu e ca şi cum ai păcăli pe cineva. Şi, dacă ţi se întâmplă, doamne fereşte!, să adaugi şi ceva de la tine (care, surprinzător, ţi se pare că nu sună prea rău), asta n-are nicio importanţă. Nimeni nu va bănui că-ţi aparţine. 

Elevul nu e educat să emită opinii şi să o facă numai când are argumente; el e obligat de circumstanţe să devină un papagal de opinii. Un papagal de idei-opinii, cu care să-i chinuie apoi pe cetăţenii nevinovaţi, ştiind una şi bună: că fiecare are dreptul la o opinie. Dar dreptul la opinie nu e o obligaţie, aşa cum opinia nu e totuna cu adevărul şi nu valorează nimic dacă nu e bine argumentată.

De ce? Pentru că aşa am zis eu!“ de Ilinca Bogaciov, clasa a XI-a B

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul II, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

0 0 voturi
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
WordPress Cookie Plugin de la Real Cookie Banner