zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

ZăriAlbAstre2013: „Ştiinţa evoluţiei noastre“ de Simona Constantinescu

ZăriAlbAstre2013: „Ştiinţa evoluţiei noastre“ de Simona Constantinescu

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Simona Constantinescu, publicat în numărul 1 din anul II al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Acum 150 de ani, Charles Darwin ne spunea că lumea vie în care trăim este o structură care, din momentul epsilon, se dezvoltă singură. Este un sistem închis, cu o dinamică strictă, însă insesizabilă de către noi: selecţia naturală. Neştiinţific spus, survival of the fittest reprezintă competiţia dintre mai multe variaţiuni genetice ale aceleiaşi specii; variaţiuni care, în timp, se vor transforma în noi (sub)specii. În orice populaţie numeroasă se poate observa cu uşurinţă un grad semnificativ de non-uniformitate genetică, însă majoritatea acestor caracteristici au efecte neutre în ceea ce priveşte supravieţuirea (spre exemplu, culoarea ochilor oamenilor). Variaţiunile care nu sunt neutre afectează adaptabilitatea organismelor la mediul înconjurător; cu cât adaptarea este mai bună, cu atât organismele se reproduc mai mult, lăsând în urmă un număr mai mare de entităţi decât era iniţial. Urmând anumite reguli, schimbările genetice se menţin în ADN-ul generaţiilor viitoare şi, după acelaşi raţionament, ceea ce la început a fost doar o variaţiune în rândul unor indivizi ai unei specii ajunge să fie o caracteristică des întâlnită. La scală reală, situaţia este mult mai complexă, variaţiunile întâlnite în fiecare specie fiind foarte numeroase. În acest fel, specia evoluează. 

Darwin a răspuns astfel uneia dintre cele mai dificile întrebări formulate vreodată: cum a apărut complexitatea în lumea vie? El a exprimat clar, în cuvinte, pentru prima oară, că viaţa îşi generează propria dinamică. O dinamică cu reguli extrem de simple, având însă la bază variaţiuni aleatoare. Suntem rezultatul unui design care se autogenerează, fără vreun plan sau scop. Paradoxal, în lipsa unui designer. Un joc continuu, ale cărui mutări rămân invizibile pentru noi. Un joc al cărui arbitru este şansa. Un joc ale cărui reguli au fost create, pur şi simplu, de la sine. 

Au evoluat. 

Chiar dacă răspunsul lui Darwin urmează regulile logicii, digerarea lui nu este întocmai uşoară pentru majoritatea oamenilor. Îmi amintesc o anumită oră de religie din clasele primare, unde a fost formulată întrebarea (reprodusă cu exactitate): «Dacă omul se trage din maimuţă, Axis Mundi Adriana ALBICI 17 atunci de ce nu vedem şi astăzi maimuţe transformându-se în oameni?». Chiar şi în acel moment, instinctiv, întrebarea mi s-a părut total lipsită de sens. Însă acum pot răspunde nu la nivel instinctiv, ci la nivel ştiinţific: pentru că evoluţia nu se întâmplă în timpul vieţii noastre. În dinamica lumii vii, anii noştri de viaţă nu reprezintă nimic, iar în dinamica Cosmosului anii de viaţă ai întregului Pământ nu reprezintă nimic. Suntem mult prea mici pentru a lua parte conştientă la un aşa proces. Aceste transformări ne depăşesc, iar primul pas în a încerca să le înţelegem este să vedem, de fapt, cine suntem noi, ca specie, şi ce rol avem în întregul ecosistem. 

Oamenii, spre deosebire de natură, dau un scop oricărui lucru pe care îl fac. Computerele, sporturile, sentimentele… Obiectele care ne înconjoară şi stările care ne caracterizează sunt creaţia noastră, raţională sau mai puţin raţională. În schimb, anvergura impresionantă a mecanismelor vieţii, cel mai mare mister al tuturor timpurilor, s-a creat singură. A evoluat sau, cu alte cuvinte, s-a creat fără a se înţelege. 

Într-o lume în care procesele la scală moleculară sunt dominate aproape în totalitate de zgomot, în care mii de oameni de ştiinţă din întreaga lume îşi concentrează eforturile timp de zeci de ani pentru a înţelege mecanismele elementare ale funcţionării vieţii, complexitatea vie din jurul nostru ar trebui să vi se pară tuturor de neînţeles. Iar dacă nu vi se pare, vă invit să faceţi un pas înapoi şi să vă mai gândiţi o dată. Uitaţi-vă la secvenţele genetice ale speciilor şi vedeţi cu uimire că oamenii şi cimpanzeii împărtăşesc 99% din secvenţa completă a celor 3 miliarde de baze care formează ADN–ul şi codează toată informaţia caracteristică vieţii. 

Imaginaţi-vă coroborarea celor mai importante două forţe: şansa şi regula deterministică, pentru a crea, într-un plan paralel cu raţiunea pe care o înţelegem noi, faptul că suntem. Să vă daţi seama că nu puteţi înţelege aceste lucruri, pentru că sunt de neînţeles. Iar momentul în care veţi realiza că acest întreg ansamblu este de neînţeles este primul pas către înţelegere. 

Vă mai invit la ceva. Formulaţi întrebări despre viaţă. Întrebări simple, care să vă ajute să înţelegeţi. Dacă întrebările voastre sunt prea complicate, să nu vă fie teamă să le simplificaţi. Simplificaţi-le până înţelegeţi întrebarea. Şi atunci căutaţi răspunsuri. Iar odată ce vă răspundeţi unei întrebări, formulaţi alta. Nu există limită a cunoaşterii. Iar acolo unde nu sunt răspunsuri, creaţi-le voi. Justificaţi-le şi explicaţi-le mai departe.“, de Simona Constantinescu

Sursă foto: pexels.com

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul II, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

0 0 voturi
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile

Cele mai recente articole

WordPress Cookie Plugin by Real Cookie Banner