Redăm în cele ce urmează articolul scris de Miruna Andreea Mocanu, clasa a XI-a D, publicat în numărul 1 din anul II al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Toată lumea ştie că înmormântările sunt o oportunitate de a reflecta asupra vieţii şi a morţii, a ceea ce considerăm noi a fi viaţă şi încercăm, jelind alături de persoana dragă, plecată dintre noi, să ne creăm un iad sau un rai, după sufletul nostru. Toată lumea, la priveghi sau la pregătirile pentru masa dată în cinstea decedatului, îşi cere iertare, se îmbrăţişează, oamenii sunt mai buni şi îşi apreciază mai mult aproapele. Dar toate astea se întâmplă la casele de oameni normali şi sper că v-aţi dat seama că nu e şi cazul meu.
Se spune că babele sunt gospodinele unei înmormântări, dar babele mele mătuşi preferă să încurce lumea şi să se înjure.
Ele se consideră foarte diferite, dar sunt aproape identice. Amândouă sunt fumătoare, beţive, scunde, nebune şi se cred cele mai deştepte (nu e o noutate, că doar aşa se consideră fiecare femeie trecută de 70 de ani). Ceea ce într-adevăr le deosebeşte sunt fizicul şi bagajul de cunoştinţe. Nuţi, mătuşă din partea mamei, este cea mai plimbată şi cea mai deşteaptă din tot neamul. În tinereţe a călătorit în multe ţări, inclusiv America şi China, de unde s-a întors cu un bagaj de cunoştinţe nemaipomenit. Că e deşteaptă nu poate nega nimeni, dar că inteligenţa a lăsat-o fără judecată putem zice. Florica, o constănţeancă nativă, nu dispune de atâtea informaţii ca Nuţi. Corpul zvelt şi mâinile pricepute o ajută să-şi facă singură vinul, economisind astfel bani. Cu ochii albaştri, cu faţa de bulldog şi cu vocabularul colorat se evidenţiază mai bine decât cealaltă.
Dacă reuniunile de familie/ înmormântările ar conţine doar o mătuşă nebună, totul ar ieşi bine, dar cum nu e posibil aşa ceva, totul iese în felul următor:
Pregătirile pentru moartea bunicului se ţin în bucătărie. Florica, fără partenera ei de joacă, stă nervoasă lângă mama ei de 90 de ani. Bătrânica, un pic senilă, săraca, e bucuroasă că fiică-sa stă lângă ea fără s-o ocărască.
– A dracu’ babă! Uite ce faţă de bufniţă are! Mori naibii…
– Ce zici, măi, Florico?
– Zic pe naiba!
Şi cu ochii de mieluţ nevinovat aşteaptă ca eu să-i comunic ce-i zice…, dar n-o fac. Mai continuă în stilul acesta încă 10 minute, după care tanti Nuţi trece pragul graţioasă. Cea dintâi uită de mamă-sa şi se aşază defensiv la stânga ultimei venite. Nici nu se aşază bine pe scaune că încep să se certe: ba pe motivul că Nuţi se dă la bărbatul nu ştiu cui, ba că una nu pune unt la prăjitură, ba că una are mai multă avere ca cealaltă şi cearta se sfârşeşte cu Florica ridicând pumnul.
– Când ţi-oi da un pumn!!!!
– Vorbeşte, dragă, civilizat!
– Du-te dracu’!
Mai beau câteva pahare şi apoi se pupă şi se îmbrăţişează.
După înmormântare, mergem toţi în pas funebru la local să mâncăm… şi mătuşile. Nu ştiu cum şi de ce, dar mereu nimeresc între ele. Felul întâi este adus (mă rog ca mătuşile să mănânce elegant, măcar Nuţi). Ce ironică e soarta…în farfurii avem măsline. Florica, după cum mă aşteptam, încearcă să înfigă furculiţa în măslină. Bineînţeles că nu reuşeşte…Timp de 5 minute fugăreşte nenorocirea aia de măslină prin farfurie (nu înţeleg de ce nu mănâncă altceva). Exasperată, ridică furculiţa până în dreptul ochilor şi ca un adevărat killer atacă victima. Măslina fuge din mâinile morţii şi se catapultează în farfuria unui invitat.
– Este măslina mea, domn’e! Şi se-nfige în mâncarea omului ca să-şi recupereze o blestemată de măslină.
Se anunţă că se aduce felul doi (şi eu mă rog să nu aibă măsline). Neaşteptat, cele două mătuşi sunt calme şi mănâncă CIVILIZAT! Să nu le fie cu deochi. Vorbesc prostii. Nuţi se pare că goleşte farfuriile pe sub masă. Dar unde pune mâncarea? Ah, uite, într-o pungă. Încep să-i fac semne în disperare să înceteze, dar se uită la mine senină de parcă e nevinovată. După cum mă aşteptam, şi Florica se distrează în acelaşi fel. N-am cum să mă lupt cu ele. Nu-mi rămâne decât să mă fac mică şi să pretind că nu am nicio legătură cu ele. Văzând că vin chelnerii să strângă farfuriile, intră în panică: se ridică de la locuri lor şi încep să le ia farfuriile din faţă oamenilor care încă mai mâncau. În graba lor, uită de un invitat şi un chelner face treaba în locul lor. Disperate, se năpustesc amândouă asupra bietului om şi îi smulg farfuria cu tot cu mâncare.
La sfârşit, după ce au chelit mesele de băutură şi mâncare, se declară fericite şi se duc acasă. Ca în fiecare an, ne promitem unul altuia că este ultima dată când le mai chemăm şi, ca în fiecare an, nu ne ţinem de promisiune.“, de Miruna Andreea Mocanu, clasa a XI-a D
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul II, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
