Redăm în cele ce urmează poeziile scrise de Andra Mihuț, clasa a XI-a A, Andra Răfoi, clasa a XI-a G, Claudia Vâlcea, clasa a XI-a G, publicate în rubrica „Pixeli şi tinere pixuri“ din numărul 1 din anul II al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Armistiţiu
Andra Mihuț, clasa a XI-a A
Obeliscul minţii mele străpunge cupola cerului
Printre zalele durerii veşnic zdrăngănitoare
Am învins propria-mi reflexie întunecată
Spre lumină şi eternitate mă îndrept.
Fără limite – le dizolv aici şi acum
Am înflorit pe acest pământ ca să prosper
Vibrez un gând şi o emoţie pe care le lansez
În eternitate – un lampion ce străluceşte în timp ce
eu visez.“, de Andra Mihuț, clasa a XI-a A
„Psyche
Andra Mihuț, clasa a XI-a A
Cerul, luna şi stelele sunt mereu aceleaşi oriunde
am fi
Într-o insulă din Caraibe sau la vreun restaurant
sofisticat din Europa occidentală
Soarele îmi răsare în chip întocmai
Noi doi ne vom contopi într-unul singur
Nici măcar moartea nu ne va despărţi
Dulcea mea psihoză nevrotică.“, de Andra Mihuț, clasa a XI-a A
„Steluţă
Andra Mihuț, clasa a XI-a A
Haide să dansăm împreună
Regăsim copilăria unul într-altul
Eu pentru tine scriu
M-ai făcut fericită
3 zile ce m-au făcut să studiez colecţia de psihologie practică a editurii 3.
În acele lumini psihedelice
Puteam găsi libertatea mult visată
Îmi lipseşti M, îmi lipseşti atât de mult
Cu urechile tale de nazist şi mintea ta de diamant
Unde naibii ai plecat
Mă faci să folosesc cuvinte urâte
Vino înapoi şi iubeşte-mă
Căci doar tu ştii să mă faci a ta
Vino de peste ocean şi minte-mă subtil
Câţi kilometri sunt între noi
Tu, stea îndepărtată.
Te înţeleg, te simt, te văd
Eşti lumină din lumina mea
Ce bucurie mi-a fost dată
Să te întâlnesc şi să mă LOVEşti
Cu fluxul tău de particule.“, de Andra Mihuț, clasa a XI-a A
„Portocaliu
Andra Mihuț, clasa a XI-a A
Visez o păturică moale, pufoasă şi portocalie
Să mă învelesc cu ea şi să simt că eşti tu
Îmi aduc aminte de ochii tăi când stăteai culcat pe spate,
Strălucitori şi umezi
Credeam că mai întâi este teoria, şi dup-aia practica
Ai dat foc la ceva ce nu poate fi controlat
Sentimentele sunt no joking matter, haha
Ce insignifiante sunt predicţiile noastre, într-un univers incomensurabil
De-ai fi o iluzie, nu ar mai conta
Pentru că orice ai fi, eşti atât de frumos încât cuvintele se pierd în infinitul vidat al universului.“, de Andra Mihuț, clasa a XI-a A
„Bambilici
Andra Mihuț, clasa a XI-a A
O clipă în patul existenţei
Am ajuns să cred că am nucleul Weickner dezvoltat
În termeni cotidieni, sunt o poeată
Mă amuz şi mă scuz de orice ironie.“, de Andra Mihuț, clasa a XI-a A
„Helix
Andra Mihuț, clasa a XI-a A
Îmi văd ADN-ul cum se răsuceşte într-o spirală helicoidală
Atâtea cuvinte învăluiesc adevărul simplu al vieţii
Sunt recunoscătoare că exist
Sunt conştientă că orice clipă tristă este un timp pierdut
Cred şi nu cercetez, pentru că mai sus de mine este iubirea necondiţionată
Este un dumnezeu şi un creator
Complexitatea infinitului incert al universului sunt dovezile absolute
Iubesc, iubesc… din nou, trăiesc.“, de Andra Mihuț, clasa a XI-a A
„Corpuri de reciclat
Andra Mihuț, clasa a XI-a A
Îmbrăţişez ideea morţii cu o perspectivă uimitoare
Maşinăria aceasta biologică extraordinară care este corpul meu
Se va recicla într-un copac sau o floare parfumată
Sau va fi hrană pentru o insectă deosebit de complexă
Sau, hey, cel puţin va fi îngrăşământ natural
şi chiar şi atunci când Terra va dispărea
într-o ciocnire cu Andromeda
voi deveni praf interstelar
voi pluti printre te miri ce planete, sori şi galaxii
şi poate undeva în timp şi spaţiu şi vreo altă dimensiune
voi ajunge aerul respirat de un extraterestru, al meu corespondent în univers.“, de Andra Mihuț, clasa a XI-a A
„Muşcătura
Andra Răfoi, clasa a XI-a G
Am pierdut o parte din mine
acolo unde m-am uitat.
Am uitat o parte din tine
acolo… unde Soarele arde Pământul
ori unde Soarele muşcă Cuvântul.
Şi tot cerul mă arată arând,
atunci… când în Pământ nu mai există Cuvânt
ori când nu mi-au mai rămas în urechi cuvinte,
decât sunet de drum, scrum de dor
fragmente ce mor fără mine
Să Uit, să pot crede în tine.
Plecând,
tot cerul mă arde
sub ochii mei uimiţi mă-mprăştie vântul.
În noapte cad
când Soarele muşcă Pământul.
Venind,
tot focul mă stinge.
Ne arde-apropierea din noi,
uit depărtarea şi pânzele…
se face nisip şi se face jăratic
Şi… mările-şi muşcă buzele.
Acesta este Totul în noi:
plecarea-aşteptarea.
Ne mistuie timpul ce-a spus
că nu o să uite…
ultimul apus.“, de Andra Răfoi, clasa a XI-a G
„Lacună şi…
Claudia Vâlcea, clasa a XI-a G
În trupul meu
Şi-a făcut loc un pui de şarpe.
Ochii mei
Se deschid uscaţi şi grei.
Simt puiul de şarpe înfăşurat
În jurul pântecului meu,
Urcând pe coaste, spre inimă.
Sughit de teamă
Să nu îmi vadă sufletul.
Deodată am simţit o lipsă,
O căzătură de glasuri şi freamăt.
M-am ridicat şi ameţit de boală
Am simţit soarele.
Am devorat căldura lui,
Apoi pe mine şi am lăsat
În urma mea un nor de fum,
De bucăţi de ceară, de braţe
Întinse spre-napoia unor ochi,
Unor guri şi frunţi fără faţă.
Îmi mai simt paşii
Lichizi şi sonori pe clape,
Percutând lumina în stropi.“, de Claudia Vâlcea, clasa a XI-a G
„Cuvinte strâmbe
Claudia Vâlcea, clasa a XI-a G
Plouă iar.
Nori încărcaţi tremură.
Se clatină corabia-mi
Lângă malul tău,
Se zguduie sufletul
Lângă coastele tale,
Îmi închizi ochii în părul tău.
Şi tac şi sper şi suflu greu
Căci plouă iar şi-aş vrea
Un pui de soare.
Nu aud tunete.
Aud urechea ta pe pernă,
Pentru că eu sunt perna.
Eu sunt tu şi te aud prin mine,
Eu sunt margine şi prăpastie,
Sunt păianjenul buzelor tale,
Sunt zgomot de plumb.
Plouă iar.
Şi picături de cuvinte
Mânjesc ce-a rămas din noi.“, de Claudia Vâlcea, clasa a XI-a G
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul II, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
