zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

ZăriAlbAstre2012: „Motive“ de Cristina Cucoaniş, clasa a IX-a E

ZăriAlbAstre2012: „Motive“ de Cristina Cucoaniş, clasa a IX-a E

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Cristina Cucoaniş, clasa a IX-a E, publicat în numărul 2 din anul I al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Când cineva vine şi îţi cere bani spunându-ţi că se strâng donaţii pentru copiii orfani, nu te gândeşti decât la cum banii aceia nu vor ajunge, de fapt, acolo. Ani la rând am fost cea căreia nimeni nu-i inspira încredere în materie de donaţii, până când am ajuns în locul colectorilor. Mă aflu aici, în faţa unei clase pline de elevi, gata-gata să mă pierd în clişee.

După clipe de tăcere, conştientă că discursul meu trebuia să fi început deja, scot pe gură primele cuvinte: «Ştiu la ce vă gândiţi». Momentul în care m-am demascat a fost cel în care i-am convins să facă un lucru de care nici măcar eu nu eram sigură în trecutul apropiat. M-am simţit bine vorbind în faţa lor despre copiii orfani pe care aveau să îi ajute donând sume neînsemnate, sensibilizându-i, sensibilizându-mă. Discursul meu devenea din ce în ce mai emoţionant, mai sincer.

După strângerea de fonduri, ni s-a oferit şansa – o numesc şansă fiindcă, pentru o clipă, am reuşit să devenim adulţi şi să-i ajutăm pe copii – să mergem să cumpărăm alimentele necesare pentru pachetele de Crăciun. Acţiunea necesita multă atenţie, calcule interminabile şi efort, pentru ca totul să iasă la fix – 50 de pacheţele cu câte 50 de produse care să se încadreze în suma pusă la dispoziţie.

Ca răsplată pentru munca noastră, am fost chemaţi la Centru să le înmânăm copiilor cadourile, ca de la suflet de copil la suflet de copil. Am păşit, unii dintre noi pentru prima oară, în locul ce găzduieşte câteva zeci de suflete – o mare familie. Ne aşteptau cu căldură şi ne priveau cu prietenie şi recunoştinţă. Sunt copii deschişi, pe care viaţa grea nu i-a înrăit, ba, din contră, i-a sensibilizat, i-a apropiat de oameni, făcându-i conştienţi că se au unii pe alţii şi atât. Recunosc, am fost foarte emoţionată, aproape mi-am trădat slăbiciunea. Copiii orfani sunt un exemplu de putere: puterea de a fi buni unii cu alţii, puterea de a zâmbi şi de a iubi oamenii.

Am luat cadourile şi le-am împărţit copiilor de toate vârstele ce ne priveau cu admiraţie.

Am fost plăcut surprinşi când fetiţele ne-au invitat în camerele lor, semn că le-am câştigat încrederea. Micuţa Larisa a fost ghidul nostru. Pentru câteva minute am rămas singură cu ea, am aflat că are opt ani şi este în clasa a doua. I-am zâmbit. S-a apropiat de mine şi mi-a mărturisit că rămâne repetentă anul acesta. Am îngheţat. Am început să îi pun întrebări despre şcoală, m-am oferit să o ajut, când… am descoperit modul ei, al lor, de a gândi. Aceşti copii pornesc de la ideea că nu au un viitor, că nu au ce face mai departe. Sunt copiii prezentului, cu un trecut necunoscut, cu un viitor nesigur. Câteva lacrimi mi-au pătat faţa, am încercat să mă ascund, însă era prea târziu. «Sper că nu plângi din cauza mea, nu?». Văzând-o îngrijorată, i-am spus că nu, dar că vreau ca ea să înveţe mai departe, să nu se lase, să fie puternică. Tot ce am primit ca răspuns a fost un «Aha» dezinteresat… Am uitat că îi vorbeam unui copil de opt anişori.

Stând în pragul uşii, sunt cuprinsă de la spate de o altă fetiţă. După ce m-a îmbrăţişat, m-a asaltat cu întrebări despre mine, la care i-am răspuns, desigur, pentru a-i satisface curiozitatea.

La sfârşitul vizitei, toate fetiţele au venit cu foi de hârtie şi pixuri, cerându-ne «autografe». Nevrând să transpară cumva sentimentul de superioritate, le-am scris pe foi urări de Crăciun, semnându-ne dedesubt. Între timp, micuţa Larisa cobora pe scări cu două foicele în mână, destinate mie şi prietenei mele, Maria, în care a declarat că ne iubeşte pe amândouă. Mie mi-a promis că o să înveţe. Despărţirea a fost cea mai grea, se rupea o parte din mine care s-a legat inconştient de sufletul lor.

Sentimentul nepreţuit al unei prietenii spontane naşte acum în mine dorinţa revederii. Noi le-am dat motive să meargă înainte, ei ne-au dat motive să apreciem ce avem.“, Cristina Cucoaniş, clasa a IX-a E 

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre 

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 2, anul I, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

0 0 voturi
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile

Cele mai recente articole

WordPress Cookie Plugin by Real Cookie Banner