zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

ZăriAlbAstre2012: „Portnoy and Co vs. Linkin Park vs. Lady Gaga vs. Red Hot Chilli Pepers în doar 5 runde“ de Karla Georgescu, clasa a XII-a B

ZăriAlbAstre2012: „Portnoy and Co vs. Linkin Park vs. Lady Gaga vs. Red Hot Chilli Pepers în doar 5 runde“ de Karla Georgescu, clasa a XII-a B

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Karla Georgescu, clasa a XII-a B, publicat în numărul 2 din anul I al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Am luat patru eşantioane la analizat, zic eu reprezentative, pentru a ne face o idee despre cum sunt apreciaţi muzicienii, raportând carisma, pregătirea lor muzicală, genul abordat, promovarea, potenţialul lor de a face show, experienţa lor din industria muzicală şi publicitatea (fie ea pozitivă sau negativă) care li se face.

Ce au în comun cei «4 fantastici»?

Prestaţia recentă în faţa României în 2012.

1. Diva pop care a demonstrat că alimentele pot fi fashion

Lady Gaga este o apariţie şocantă, excentrică, controversată (promovată excesiv prin media în anumite țări şi interzisă cu desăvârşire în altele). Este printre cele mai recunoscute personalităţi la nivel global, iar cele 25 de milioane de followeri pe Twitter şi cei peste 51 de milioane de fani pe Facebook aprobă asta cu tweet-uri şi like-uri. Gaga a câştigat până în momentul de faţă 6 premii Grammy, a vândut 50 de milioane de albume şi 100 de milioane de discuri în toată lumea, în doar 5 ani de la lansare.

Are într-adevăr o voce spectaculoasă şi un talent deosebit, dar mulţi sunt de părere că nu acestea au ajutat-o să ajungă în fruntea topurilor din întreaga lume. Ştim că Lady Gaga avea un potenţial extraordinar la pian, dar la vârsta de 11 ani, când ar fi trebuit să înceapă să studieze la renumitul Juilliard, a fost mutată la o şcoală romano-catolică privată, «Convent of the Sacred Heart». De ce? Însăşi artista declară că nu a avut dedicaţia şi delicateţea necesară, nu a fost silitoare şi nici disciplinată pe cât s-ar fi cerut.

Concertul ei de pe 16 august 2012 a fost susţinut în Piaţa Constituţiei, pe cea mai mare scenă folosită de un artist internaţional într-un turneu (cu o suprafaţă de aproximativ 3.000 de metri pătraţi, o deschidere de 150 de metri şi 26 de metri înălţime). Elementele scenei au fost aduse la Bucureşti cu 20 de tiruri, iar echipamentul de sunet şi lumini a fost transportat cu alte 22 de tiruri. La montarea acesteia s-a lucrat timp de patru zile şi au fost folosite 10 utilaje – două macarale de 60 de tone, şapte stivuitoare şi un cherrypicker.

Despre atenţia pe care i-au acordat-o românii, ce să mai vorbim? Lăsând la o parte informaţiile cu adevărat folositoare, în toată săptămâna concertului fiecare post de televiziune şi ziar au fost împânzite cu ştiri «importante», de genul «Încă un fan pus la pământ de gărzile lui Lady Gaga».

2. Rock sau hip-hop – nici ei nu ştiu ce cânta

Linkin Park este o trupă hibrid, care îmbină mai multe genuri muzicale şi care, în decursul celor 16 ani de la lansare, uimeşte lumea prin originalitate, capacitatea ei de a transmite emoţie, piesele pline de ingeniozitate şi inventivitate, dar nu foarte complexe din punct de vedere instrumental. Linkin Park dau dovadă de maleabilitate şi potenţial, combinând rock-ul agresiv cu cel alternativ, cu hip-hop-ul, cu electronicul (şi multe altele), într-un mod unic şi original, creându-şi astfel un sound propriu. Trupa este recunoscută pe plan internaţional, fiind câştigătoarea a două premii Grammy şi a numeroase premii din partea MTV. Au vândut 50 de milioane de copii după albume în întreaga lume.

Pe 6 iunie 2012, au cântat în România la Romexpo, unde pregătirile au constat în: 16 camioane ce aduc scena (de 400 m pătraţi şi o înălţime de 14 m); backline-ul şi un sistem de sonorizare ultraperformant (cu care România nu s-a mai întâlnit) au fost aduse direct din Cehia, unde nu mai puţin de 500 de oameni au participat la amenajarea scenei, a tribunelor, a platformei şi la configurarea backstage-ului.

3. Categoria celor care s-au născut cu instrumentele în braţe

Portnoy şi Compania (proiectul încă nu poartă un nume oficial), a fost fondat de Mike Portnoy, cu intenţia de a participa la National Association of Music (cel mai mare târg al industriei muzicale), iar după prima lor apariţie a urmat o cerere din partea producătorilor de a continua proiectul sub forma unui turneu mondial, unde ingredientele speciale sunt pasiunea pură pentru muzică şi prietenia strânsă (cei patru muzicieni, în decursul carierei lor, s-au intersectat în nenumărate proiecte de-a lungul ultimilor 20 de  ani).

În alcătuirea trupei intră unii dintre cei mai talentaţi şi virtuoşi instrumentişti din lume, cu studii superioare şi doctorate în muzică. Mike Portnoy este unul dintre cei mai mari baterişti ai lumii şi, ca dovadă, a primit numeroase premii pentru cariera sa artistică («Best Progressive Rock Drummer», «Drummer of the Year Award», «Metal Drummer Award»), fiind considerat încă cel mai bun toboşar din prossive-metal. Cântă la tobe de 35 de ani (de la vârsta de 11 ani). Mike a cântat cu formaţii de mare greutate, precum Dream Theater (cofondator), Avenged Sevenfold, Transatlantic, Liquid Tension Experiment. Tony MacAlpine este unul dintre cei mai uimitori chitarişti ai rock-ului internaţional, cunoscut atât pentru realizările sale solo, cât şi pentru colaborările cu Steve Vai, Planet X. Clăparul excepţional, Derek Sherinian, este unul dintre fondatorii formaţiei Planet X, a cântat cu Dream Theater, KISS, Alice Cooper, Billy Idol, în prezent făcând parte din renumita trupă Black Country Communion. Billy Sheehan este un magician al basului, schimbând în totalitate concepţia despre acest instrument prin stilul său de a cânta. Este basistul formaţie Mr. Big şi a cântat cu Steve Vai, Niacin, Talas, David Lee Roth.

Pe data de 20 octombrie 2012, Portnoy and Co au evoluat la Bucureşti într-un show considerat «concertul rock- progresiv al anului» în România. Cei patru titani au concertat pe scena modestă din Juke Box (de aproximativ 10 metri lăţime, unde toboşarul nici măcar nu a avut loc să-şi monteze tot setul de tobe, renunţând la un sfert dintre elemente), dar cu o capacitate destul de mare pentru un pub din România (pană la 1000 de persoane). Sala a fost arhiplină – un succes inimaginabil pentru o trupă care abordează un subgen al rock-ului atât de complex şi greu de înţeles (rock-ul progresiv este clasat ca fiind «muzică pentru muzicieni»), aproape deloc promovat în ţara noastră. Nimeni nu a plecat dezamăgit, iar lucrul cel mai curios a fost că, la concertul respectiv, alături de ei nu au avut un solist vocal! (dar nici nu a fost nevoie de unul). Se pare că muzica instrumentală a fost mai mult decât suficientă pentru a atrage atenţia publicului şi pentru a-l antrena.

4. Import cu ardei iuţi din America

Red Hot Chili Peppers este o formaţie rock americană cu o experienţă de 29 de ani (din 1983). Deosebit despre ei este că deţin recordul pentru cele mai multe single-uri (11) în Billboard Modern Rock Chart şi un record pentru 81 de săptămâni de staţionare pe locul 1 într-un top. Au vândut mai mult de 70 de milioane de discuri, inclusiv 5 LP-uri premiate de mai multe ori cu discul de platină, şi au câştigat şapte premii Grammy. (Se pare că în cazul de faţă experienţa bate concurenţa – diva pop are cu 10 milioane de discuri vândute şi un Grammy în minus; dar, dacă introducem în raport şi anii, se cam schimbă ecuaţia).

Pe data de 31 augut 2012, Red Hot au concertat în Bucureşti, concert ce la noi în ţară a apărut cu titlul «Cel mai mare concert al anului». Diferenţa dintre el şi concertul lui Lady Gaga este de aproximativ 10.000 de bilete vândute (în plus pentru RHCP). Astfel au intrat în Top 3 «Cel mai mare numar de spectatori la un concert – România», ocupând locul II, cu 45.000 bilete, locul I fiind ocupat de AC/DC cu peste 60.000 de oameni strânşi în Piaţa Constituţiei (2010), iar locul III de Scorpions, cu aproximativ 40.000 bilete vândute la concertul din octombrie 2011, pe «Cluj Arena». Scena de la «Arena Naţională» pe care au performat artiştii a fost de 60 de metri lăţime şi 18 metri înălţime.

5. Concluzia

Diferenţa dintre ei să fie oare de producţie şi promovare sau ţine de anvergură? Scena este cu atât mai mare cu cât trupa/ artistul sunt mai cunoscuţi şi stilul lor e mai pe înţelesul publicului? Cert este că mass-media şi fanii sunt cu atât mai interesaţi cu cât artistul este suţinut mai bine de casa de producţie, dar nu este imperios necesar ca cei care evoluează pe scenă să fie pregatiţi mai bine din punct de vedere muzical. Şi mai ştim că zicala «cine nu dovedeşte că e bun în muzică, moare la fel de repede pe cât s-a lansat» este falsă. De-ar fi fost adevărată, atunci Justin Beiber n-ar mai fi fost acum în topuri. 

Reteţa ideală pentru o carieră de succes n-o putem şti sigur. Aşa că vă lăsăm pe fiecare în parte să ajungeţi la concluzia voastră, cu speranţa că, dacă o descoperiţi, ne-o spuneţi şi nouă.“ de Karla Georgescu, clasa a XII-a B

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 2, anul I, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

 

0 0 voturi
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile

Cele mai recente articole

WordPress Cookie Plugin by Real Cookie Banner