Redăm în cele ce urmează articolul scris de Călin Ștefanopol, clasa a IX-a E, publicat în numărul 1 din anul III al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Trăim într-o epocă a amestecurilor de toate felurile, o epocă a paradoxurilor (exemplu: înfuleci un fast-food ca recompensă pentru că mai devreme ai lucrat din greu la sală!). În materie de muzică, există o căruţă de genuri, de la dubstep la muzica simfonică, de la heavy metal la manele. Printre cele marginale ar fi, după cum cred cei mai mulţi, genul hip-hop. Nu e chiar aşa, zic eu!
În primul rând, termenul hip-hop este deseori folosit pentru denumirea genului muzical, ceea ce nu este corect. Hip-hop este, de fapt, o mişcare culturală dezvoltată în comunităţile urbane, în special în cartierul Bronx din New York, la începutul anilor 1970. Pe atunci, comunităţile de negri şi cele latine din Bronx se «băteau în rime», explicaţie pentru forma brutală a rap-ului de astăzi. Mişcarea asta urbană cuprinde dansul hip-hop (cum este breakdance-ul), fenomenul graffiti, DJ-ing-ul (artă valorificată cel mai mult în cultura hip-hop) şi rapping /MC-ing-ul (genul muzical în sine).
Prezent deseori sub forma de RAP (Rythm and Poem), genul muzical este definit de cei mai mulţi ca poezie urbană ritmată. Artiştii care îşi cântă propria «poezie urbană» se numesc MC (masters of ceremonies) sau rapperi. La noi, trupele Paraziţii şi B.U.G. Mafia sunt cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai rap-ului noncomercial (rap noncomercial = rap în care MC nu sunt descoperiţi şi susţinuţi de o industrie, rap în care MC scriu ce vor, nu sunt restricţionaţi de cerinţele anumitor case de discuri).
Deşi a apărut ca o formă foarte agresivă a muzicii, rap-ul a ajuns să promoveze nişte mesaje constructive, care pot ajuta la formarea unui adolescent din acea zonă a societăţii evitată de aproape toate celelalte genuri muzicale. Puţină lume cunoaşte partea aceasta a rap-ului. Aşadar, rap nu înseamnă doar instigare la droguri, la violenţă, misoginism sau limbaj licenţios din belşug. Propun să studiem puţin partea constructivă a rap-ului românesc.
Trebuie să menţionez că fiecare rapper vrea ca ascultătorul să se regăsească în versurile sale sau să fie trezit la realitatea pe care artistul respectiv o vede. Exemple foarte bune sunt melodiile «Deschide ochii» (Deliric 1) sau «Derobotizare» (Cedry2k). Bineînţeles, orice MC vrea, de asemenea, să-şi verse imaginaţia pe foaie, să se dea poet şi să câştige bani, dar rapperii cu mesaj constructiv par mai responsabili şi sunt mai atenţi la temele abordate. Una dintre acestea este ortodoxia/ Dumnezeu. Cedry2k este un fost MC faimos pentru melodiile despre Dumnezeu şi pentru promovarea virtuţilor pe care omul ar trebui să şi le cultive (îmi asum riscul să citez: «Doamne, ia-mi harul de a face rime/ Şi dă-mi harul de a face bine/ Oricui n-ar face pentru mine./ Dă-mi pe masă-o pâine şi-n inimă un foc/ Care să ardă numa’ pentru tine sau deloc»). Deşi Cedry2k s-a retras, acest stil trăieşte prin trupa Haarp Cord. Virtuţi ale omului sunt promovate şi de alţi rapperi, precum Doc, în melodia «Mulţumesc» sau «Ceai» (o melodie care a făcut furori). Alţii emit «teorii» despre viaţă şi iubire sau avertizează asupra efectelor nocive ale drogurilor şi denunţă abuzurile şi demagogia clasei politice («Ultimele cuvinte» – Arrsură, respectiv «Noi vrem o schimbare» – Pacha man).
Deşi mulţi ascultători ai genului nu conştientizează acest lucru, desigur că textele de rap nu se compară cu poezia adevărată şi rap-ăiala nu presupune atât de mult talent ca alte genuri muzicale. Totuşi, cred că o melodie rap ne face să ne punem mai multe întrebări serioase decât «Shake it like a bunny» a Andreei Bălan şi decât multe altele promovate de industria muzicală actuală.“, de Călin Ștefanopol, clasa a IX-a E
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul III, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
