Redăm în cele ce urmează articolul scris de Eda Ibram, clasa a IX-a C, publicat în numărul 1 din anul III al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Facebook-ul e plin de postări plictisitoare, de împăcări, despărţiri, de… «drame». Dintre miile de ştiri, îmi atrage atenţia o poză cu mesaj amuzant, dar dur în acelaşi timp: Fii mândru de părinţii tăi, ei şi-au făcut temele fără Wikipedia!
Cred că acest îndemn rezumă toate conflictele dintre generaţii, conflicte care încep cu «pe vremea mea…» şi se termină cu «… oricum, degeaba îmi răcesc gura! Tu tot pe calculator o să stai toată ziua, luând pauze doar ca să butonezi telefonul!».
«Daaaaar, dar nu e adevărat!», vine replica noastră. Din păcate, oricât am riposta, ei tot nu ne cred. Chiar dacă încercăm să le explicăm că nu este mereu aşa, o ţin pe-a lor. Iată dialogul standard, de care am avut parte de nenumărate ori:
Eu: Dar caut informaţii, chestii pentru temă!
Părinţii&Comp.: Aşa deci… Bine că recunoşti! Când eram de vârsta ta, citeam cărţi ca să aflu anumite lucruri.
Eu: (în gând, desigur: Oh, cine m-a pus să spun asta?! Acum o dăm în cărţi şi ajungem la lectura mea… inexistentă!)…
P&C: … Poate nici mie nu îmi plăcea să citesc, dar o vedeam pe fata aia din clasă care ştia de toate! Mereu când o întrebam de unde ştie toate acele lucruri, ea răspunea: «Citesc!».
Eu: (îmi dau ochii peste cap)…
P&C: … Unde ţi-e ambiţia?! Citeşte cât mai mult, ca să ştii cât mai multe!
Eu: (tot în gând: Dacă citesc virtual, e vreo problemă? Nu ar trebui să fie.. Ok, poate citesc doar rezumatul… esenţialul tot ajunge la mine…)
P&C: …Confortul caracterizează toată generaţia voastră… De ce să citeşti mii de pagini, dacă poţi apăsa pe câteva taste şi găseşti pe Internet ceea ce cauţi?
Eu: (gândesc: Exact! Pe asta aţi nimerit-o… Aşa măcar economisesc timpul ca să… să… am mai mult timp să stau pe Net?! Eh… nu e chiar aşa… Ba da, chiar aşa e…)
P&C: Gata, nu mai zic nimic. Fă ce vrei… Mai târziu îmi vei da dreptate!
Eu: (Încerc să mă justific într-un mod laş, spunându-mi: Nici nu mai era nevoie de continuare… Ştiu că nu citesc şi că nu fac altceva decât să stau pe Net şi să trimit mesaje. Nu e vina mea, toţi suntem aşa.)
Astfel se desfăşoară controversele (dacă se pot numi aşa, căci eu nu prea apuc să vorbesc) dintre mine şi părinţi. Permiteţi-mi să spun «eu» şi «mine» în numele tuturor celor de vârsta mea. Bănuiesc că peste tot este la fel.
Da, şi eu vreau să ştiu multe lucruri, să fiu în pas cu ultimele noutăţi legate de cărţi, expoziţii de artă, de tot ce ţine de cultură… dar parcă sună prea pompos şi nu se potriveşte cu nimic din ziua de azi. Azi totul se rezumă la inteligenţa şi popularitatea virtuală. Pe site-urile de socializare (este exemplul cel mai la îndemână) toţi răspund ironic, cu o urmă de sarcasm, tuturor întrebărilor şi comentariilor. Se pot preface. Toată lumea pune întrebări simple, banale, stupide, probabil singura întrebare dificilă fiind «Care e ultima carte citită?»”. Şi iată că ajung la spusele părinţilor: «Adolescenţii din ziua de azi nu mai citesc». Ei, şi?“, de Eda Ibram, clasa a IX-a C
Sursă foto: pexels.com
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul III, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
