Redăm în cele ce urmează articolul scris de Cristina Cucoaniș, clasa a X-a E, publicat în numărul 1 din anul III al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Trăim vremuri de cumpănă, vremuri decisive pentru ce va avea să fie limba română peste câţiva ani. Am ajuns să fim din ce în ce mai neglijenţi când vorbim, involuând la stadiul de a dori doar să ne facem cât de cât înţeleşi. A greşi e omeneşte, dar a te lăsa în voia procesului de analfabetizare în masă este deja o alegere proprie, care, ca să mă exprim eufemistic, nu pune în valoare niciun aspect pozitiv al personalităţii noastre.
Cred că fiecare a auzit pe cineva spunând «care» în loc de «pe care», dar câţi dintre noi au şi conştientizat greşeala, câţi au avut măcar intenţia să-l corecteze pe vorbitor? Nu prea mulţi, aş zice, fiindcă nu mulţi consideră că e aşa de important să vorbim bine draga noastră limbă maternă. Mai nefericite sunt cazurile când o asemenea greşeală ajunge chiar să fie tastată şi expediată de pe smart phone-urile indispensabile vieţii noastre de ignoranţi: «Autobuzul care l-am văzut nu era 43.», să zicem. Atunci, nici articolul «care-l scriu» nu cred că vă interesează, deşi vă priveşte.
O altă greşeală pe cât de auzită pe atât de neplăcută auzului, întâlnită atât în vorbire cât şi în comunicarea scrisă, este folosirea lui «decât» într-o propoziţie afirmativă: «Mi-am cumpărat decât o rochie.». În cazul acesta, ori se va folosi «decât» într-o propoziţie negativă («Nu mi-am cumpărat decât o rochie.»), ori se va folosi «doar»/ «numai» într-o propoziţie afirmativă («Mi-am cumpărat doar o rochie.»). Adesea, cei care obişnuiesc să facă această greşeală, nu se împotrivesc când cineva îi corectează, dar nici nu se «vindecă» miraculos.
Când eşti obişnuit cu sunetul melodios al lui «voiam», imediat te cutremuri auzind un neplăcut «vroiam». Dar cine suntem noi să ne punem împotriva «vroinţei» lor? «A voi» ni-l dă pe «voiam», iar «a vrea» pe «vream». «Vroiam» este un hibrid incorect şi trist, dar des folosit.
Ce-i drept, nu de puţine ori am tendinţa să-i corectez pe cei din jur, însă doar unul dintre cazuri mi-a solicitat atenţia în mod deosebit. Dacă încă vă întrebaţi cum e corect, ,«defapt» sau «de fapt», vă ajut cu plăcere: de fapt. Amuzant este că am fost corectată de cineva care susţinea cu tărie că varianta corectă este «defapt» şi, în lipsă de argumente, mi-a spus «Eu am fost la olimpiada de română şi aşa se scrie!». Portretul său lingvistico-moral rămâne la libera voastră interpretare.
Se spune că, dacă o greşeală circulă în limbă mult timp şi contaminează un număr mare de vorbitori, aceasta ajunge în final să fie considerată corectă şi chiar să ia locul formei literare. Să facem un exerciţiu de imaginaţie: în curând o să fie decât o lume mai fericită că nimeni nu mai face pe deşteptul corectându-i pe alţii şi că toţi pot folosi cuvintele care vroiau defapt să le folosească.“, de Cristina Cucoaniș, clasa a X-a E
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul III, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
