zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

ZăriAlbAstre2014: „Jocul credinţelor şi jocul ideilor“ de Alexandra Ciocîrdel, clasa a IX-a F

ZăriAlbAstre2014: „Jocul credinţelor şi jocul ideilor“ de Alexandra Ciocîrdel, clasa a IX-a F

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Alexandra Ciocîrdel, clasa a IX-a F, publicat în numărul 1 din anul III al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Când eram mică, mă ducea mama în fiecare duminică la biserică şi îmi spunea când şi unde să mă închin (eu neînţelegând rostul acestui lucru) şi să ascult cu mare atenţie poveţele sfinte ale preoţilor, chiar dacă nu le pătrundeam mesajul. Ea m-a învăţat să-mi spun rugăciunea seara sau înainte de un drum lung. 

Peste câţiva ani, când am intrat la şcoală, aveam în orar şi ora de religie, la care trebuia: 1. Să ştim pe de rost Crezul (pe care nu am reuşit niciodată să-l reţin perfect); 2. Să primim note în catalog. 

Situaţia e aceeaşi şi azi: mi s-a impus o oră de religie pentru a învăţa despre faptul că Dumnezeu poate fi adorat numai în două feluri, că Maica Domnului, ajungând la vârsta pubertăţii, a fost înlăturată din templu, că în creştinism nu există Purgatoriu, deşi în catolicism există etc. Mereu m-am întrebat cum poate fi trăirea religioasă evaluată prin note şi cât din ceea ce numim «credinţă» este într- adevăr credinţă pură, venită din iniţiativa fiecăruia? De ce este atât de important să ne facem cruce în autobuz când trecem pe lângă o biserică, pentru ca după aceea să ne întoarcem la gândurile noastre denaturate? Există oameni care cu adevărat cred ori totul a devenit doar o rutină, o convenţie socială, o superstiţie? Chiar există o forţă supranaturală ubicuă? De unde provin aceste convingeri şi reprezentări? Şi, nu în ultimul rând, chiar este obligatoriu să «credem» şi să «nu cercetăm»

Fiindcă sunt întrebări prea grele pentru un singur om, am hotărât să ne întrebăm împreună: eu (o creştină), Miruna Apetroaei (altă creştină), un coleg ce se declară ateu, Robert Roşca, şi o musulmană, Iman Mologani. Eu am formulat, după luuungi reflecţii, întrebările. Ei au dat, cu multă convingere, următoarele răspunsuri.

1. Ce credeţi despre geneza Universului? 

Miruna: Consider că Universul a fost creat de Dumnezeu, că El este cel care veghează asupra noastră şi ne trimite sufletul pe Pământ pentru a învăţa sau a ne da o lecţie. După ce misiunea noastră se încheie, ne alăturăm Lui în cer şi ne este dată o nouă misiune. Cred cu tărie că El este cel care ne ghidează în viaţă, că noi depindem numai şi numai de El şi că tot ceea ce facem ni se va întoarce înzecit. 

Robert: Orice persoană normală ar răspunde la întrebarea asta printr-un simplu «Nu ştiu. De unde aş putea să ştiu aşa ceva?». Cine pretinde că ştie de unde a apărut Universul are nişte probleme serioase. 

Iman: Cred în teoria Big-Bang-ului pentru că este greu să-mi închipui că Dumnezeu a spus «Să se facă lumină!” şi imediat a apărut lumina sau că în şapte zile a construit, doar din cuvânt, Universul.

2. Cum vă reprezentaţi antropogeneza? 

Miruna: Din punctul meu de vedere, povestea lui Adam şi a Evei este cea reală. Omul a fost creat de Dumnezeu. Mai întâi a trăit în Rai, apoi a fost pedepsit şi trimis pe Pământ. De atunci, fiecare are un scop precis în viaţă, fiecare are o misiune a lui pentru ca Dumnezeu să ne ierte păcatul. 

Robert: Cred în evoluţie. Poate greşesc, nu sunt sigur. Dacă vor apărea idei noi, care explică antropogeneza mai bine, voi admite că am greşit şi voi merge mai departe fără resentimente (spre deosebire de credincioşi!). 

Iman: Despre antropogeneză am aceeaşi părere ca la prima întrebare. Ştiinţa a venit cu zeci de dovezi despre teoria evoluţionistă. Atâta vreme cât oamenii de ştiinţă îmi aduc mărturii demonstrate, iar religia doar vorbe goale, nu pot, ca tânăr al secolului al XXI-lea, să cred că omul a «coborât» din Rai pe Pământ.

3. Există o forţă divină? 

Miruna: Categoric, există un Dumnezeu care ne îndrumă în viaţă şi care guvernează lumea. 

Robert: Nu cred şi sper sincer că nu există, dintr-un motiv foarte simplu. Să presupunem că o fetiţă dintr-o famile religioasă este răpită şi abuzată, apoi aruncată pe undeva. Cum poate permite Dumnezeu asta? Cum poate lăsa nişte oameni care îl slujesc sincer să treacă prin aşa ceva? La întrebările de genul ăsta, creştinii răspund cu «Cine eşti tu să interpretezi căile Domnului?». Deci, Dumnezeu ori nu există, ori nu este omnipotent, ori nu este raţional şi păzitorul Binelui, având motivele lui neînţelese de a-i face pe oameni să sufere. 

Iman: Cred, într-adevăr, în existenţa unei divinităţi. Dar fiecare om are propriul destin şi responsabilitatea faptelor sale. Fiecare act săvârşit are repercusiuni asupra făptaşului.

4. Respectaţi dogmele bisericeşti? 

Miruna: Da, cred în dogmele bisericeşti. Prin ele ne apropiem de Dumnezeu, aflăm învăţăturile celor trimişi de el şi, prin ele, dacă le urmăm, ajungem să fim mai buni, mai iertători, mai umani… 

Robert: Nu, nu mi se pare corect să mi se impună nişte idei care nu au nicio bază sau trebuinţă în lumea reală, formulate de nişte oameni acum foarte mult timp. Prefer să gândesc singur. 

Iman: Parţial. Nu cred în toate metaforele «de umplutură». Accept şi cred doar în lucrurile care nu mi se par absurde. 

5. Credeţi că există vreo diferenţă morală între creştinism şi alte religii? 

Miruna: Nu există nicio diferenţă morală între religii. Acestea reprezintă aceeaşi credinţă într-o fiinţă superioară, atotştiutoare, traduse în diferite limbi, după obiceiurile specifice… Dumnezeu este unul singur şi acelaşi pentru toţi. 

Robert: «Nu», răspicat. Biblia, textul sacru creştin, nu poate sta la baza societăţii moderne. Să vă dau un citat din A Doua Carte a Împăraţilor, din Vechiul Testament: «2:23. De acolo s-a suit la Betel (Elisei, un profet, mergea undeva, n.a.). Şi pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!“. 2:24. El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.» În caz că nu aţi înţeles, Dumnezeu tocmai a ucis 42 de copii pentru că au râs de lipsa de păr a profetului Lui. Biblia aprobă sclavia şi le spune oamenilor că dacă soţia nu e virgină în noapte nunţii, aceasta trebuie ucisă cu pietre. Dar, se va spune, moralitatea creştină nu provine din Vechiul Testament, ci de la Iisus (Noul Testament). Ei bine, numeroşi «profesori» anteriori lui Iisus au propăvăduit aceleaşi lucruri pe care le-a predicat şi el: Zoroaster, Buddha, Confucius, Epictet… Cei care afirmă că religia creştină este un izvor de moralitate fără precedent nu ştiu nimic despre alte religii. 

Iman: Diferenţă morală, nu. Părerea mea este că toate religiile au plecat din acelaşi loc, că au aceleaşi origini. Cel puţin între creştinism şi islamism sunt câteva similitudini importante. Toate religiile pornesc de la ideea că trebuie să faci bine, să îţi ajuţi aproapele etc. Problema este că preoţii au născocit alte dogme în jurul ideilor de bază.

6. Cum s-ar putea justifica abuzurile săvârşite în numele credinţei? 

Miruna: Pe vremuri, se acţiona împotriva «vrăjitoarelor» sau a oricărei alte fiinţe care «aduce ghinion» deoarece oamenii erau needucaţi, iar cunoştinţele lor rudimentare îi făceau să creadă că distrugând un anumit obiect sau chiar omorând un om, ghinionul (suferinţa, privaţiunile, nenorocirile) va dispărea. 

Robert: Făceau exact ce le cerea Biblia, ăsta este lucrul cu adevărat înfricoşător! Biblia cere uciderea ereticilor, a homosexualilor, a celor care practică magia sau muncesc în ziua de Sabat şi a altor făptuitori de crime imaginare. Nu au făcut decât să pună în aplicare textele sfinte. Din acest motiv, cred eu, religia este fundamental greşită. 

Iman: În primul rând, trebuie să amintesc faptul că religiile cuprind legile după care a fost guvernată lumea timp de mii de ani şi, nu de puţine ori, unii au încercat să-şi constrângă semenii prin intermediul religiei. Liderii spirituali, preoţii, le-au impus oamenilor de rând convingerile lor, iar aceştia, crezând orbeşte în cele spuse, au pornit războaie, cruciade. Cei care au încercat să le deschidă minţile celorlalţi, precum Giordano Bruno sau Galileo Galilei, au fost anihilaţi. 

7. Tineţi post? 

Miruna: Spre ruşinea mea, nu pot ţine post (devin irascibilă dacă nu mănânc cărniţă). Dar cred că postul este o metodă bună de a te îmbogăţi sufleteşte şi de a te apropia de Cel de Sus, deoarece nu mai acorzi atâta atenţie laturii materiale a vieţii şi te supui unui tratament mai dificil, spre a-ţi fi iertate păcatele. 

Robert: Nu ţin post. Postul semnifică purificarea. Religia speculează mereu ruşinea şi vina pentru ca oamenii să se simtă cumva datori lui Dumnezeu. Nu am mai simţit nevoia de a-mi cere scuze lui Dumnezeu de când am fost ultima dată la biserică, acum câţiva ani, şi nici nu mai am de gând. 

Iman: În islamism, postul diferă mult de cel din creştinism. Musulmanii care postesc nu mănâncă şi nici nu beau nimic de la răsăritul până la apusul soarelui, timp de o lună. Personal, nu am ţinut şi nici nu cred că voi ţine prea curând post. 

Răspunsurile şi comentariile colegilor mei îmi arată cât de diverse sunt convingerile oamenilor. Mă întreb cum ne influenţează acest lucru drumul în viaţă şi dacă viaţa însăşi nu ne va pune în situaţia de a ne schimba punctul de vedere. Nu ştiu care sunt părerile voastre despre religie, dar pe mine mă fascinează importanţa pe care i-o dau oamenii, indiferent de credinţele lor. Asta demonstrează că religia este şi un fenomen cultural.“, de Alexandra Ciocîrdel, clasa a IX-a F

Sursă foto: Revista Zări Alb Astre 

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul III, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 

Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“

0 0 voturi
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile

Cele mai recente articole

WordPress Cookie Plugin by Real Cookie Banner