Redăm în cele ce urmează articolul scris de Larisa Stegărescu, publicat în numărul 1 din anul III al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Închizând pleoapele, imaginaţi-vă pentru un moment, prelungit atât de mult încât să-i puteţi simţi intensitatea, cum ar fi să vă aflaţi tocmai acolo unde v-au plimbat adesea gândurile şi visurile.
De aproape două săptămâni, de când mă aflu în Patria-Mamă, nu mai am nevoie să închid ochii şi să recurg la trucurile imaginaţiei. Mă aflu, în sfârşit, acolo unde mi-am dorit de mult să fiu, pe acel tărâm pe care l-am iubit fără a-l vedea şi căruia i-am încredinţat în nenumărate rânduri visurile devenirii mele! Departe de agitaţia ce caracterizează mai totdeauna un oraş, Constanţa mi-a strecurat în cuget liniştea şi echilibrul interior pe care le-am căutat, de altfel, de mult timp. E primul popas în călătoria de cunoaştere a României, un popas pe care l-aş mai face o dată şi încă o dată, mereu!
România mi s-a înfăţişat ca o icoană: sfântă, semeaţă, dar şi plângătoare în acelaşi timp. Pulsaţiile izvorâte din întrega-i fiinţă au trimis această emoţie unduitoare şi în sufletul meu. Am simţit, am trăit, am sperat româneşte, pentru România! În vis mi s-a arătat o Patrie reîntregită, îmbelşugată, în care toţi ne spunem «frate şi soră», pe nume, fredonăm imnuri ale gloriei şi săltăm în hore ale Unirii!
România e locul oamenilor buni, primitori, dar trişti… E una dintre impresiile pe care le-am smuls timpului petrecut în Constanţa.Timp de două săptămâni, m-am convins în fiecare zi de câteva lucruri. În primul rând, de faptul că fiecare societate însumează o diversitate de tipuri, de modele umane mai mult sau mai puţin orientate în direcţia apărării şi promovării valorilor generale, precum respectul, toleranţa, prietenia, bunătatea.
Am cunoscut aici multe persoane cărora le voi rămâne, pentru tot restul vieţii, profund recunoscătoare, pentru tot ce au întreprins pentru mine. Familiilor Iacoblev şi Bogaciov le datorez fericirea de a mă fi simţit ca acasă, ca un membru al lor. Domnului director al Colegiului Naţional «Mircea cel Bătrân», Vasile Nicoară, îi mulţumesc pentru călduroasa primire şi pentru mijlocirea venirii mele în Patria-Mamă! Doamnei Evelina Cîrligeanu, pentru grija, încrederea şi susţinerea acordată în fiece clipă a aflării mele aici. Tuturor profesorilor, fără excepţie, din C.N.M.B. care au contribuit semnificativ la conturarea unor impresii atât de frumoase! Doamnei reporter Sânziana Ionescu, pentru efoturile depuse în privinţa oportunităţilor de a mă face auzită şi văzută.
În al doilea rând, trebuie să recunosc faptul că am avut şi ocazii mai puţin fericite, în care am cunoscut şi oameni a căror atitudine m-a întristat sau al căror comportament mi-a fost cu neputinţă să-l înţeleg. Însă, cum spune o veche zicală românească «Nu-i pădure fără uscăciuni»!
O ultimă convingere întărită ar fi că, indiferent de scopul pe care ni-l propunem la un moment dat, şansele de a-l realiza sunt peste tot la discreţia noastră. Trebuie doar să fim înarmaţi cu voinţa şi curajul de a merge înainte, pornind de la biblica învăţătură «Bate şi ţi se va deschide! Cere şi ţi se va da!»
În final, aş vrea să subliniez faptul că experienţa aflării mele în Constanţa a constituit unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat până acum! Sunt foarte fericită pentru ocazia de a fi petrecut clipe cu adevărat memorabile, care mi-au demonstrat pentru a nu ştiu câta oară cât de mult iubesc România şi pe oamenii ei.
Cu mult drag, a voastră soră din Basarabia, Lara.“, de Larisa Stegărescu
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul III, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
