Redăm în cele ce urmează articolul scris de Cristina Danovski, clasa a IX-a F, publicat în numărul 1 din anul III al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Până acum câţiva ani părea desprins din poveştile SF. Astăzi e realitate: sângele artificial a fost inventat de o echipă de cercetători de la Universitatea «Babeş Bolyai» din Cluj-Napoca. Este o realizare demnă de Premiul Nobel! Ideea, veche în lumea savanţilor de câteva decenii, a devenit obiectivul mai multor proiecte internaţionale, niciunul încununat cu succes. Formulele rezultate din aceste experimente (pe bază de sânge animal) arătau că unele componente ale sângelui uman – de ex. H2O2 – reacţionează cu elemente din sângele străin, rezultând o otravă care se eliberează în corp. Românii noştri, însă, şi-au demonstrat inteligenţa încă o dată, găsind o soluţie pe cât de originală, pe atât de neaşteptată.
Sângele artificial nu este roşu, aşa cum probabil ne imaginăm, ci incolor. Acesta constă dintr-o soluţie compusă din apă, săruri, glucoză, albumină şi ingredientul-cheie: hemeritrina, o proteină din… viermi marini. Substanţa magică este, la fel ca hemoglobina, capabilă să transporte O2 şi pe bază de fier, fiind însă mult mai rezistentă la factorii chimici de stres din sânge decât aceasta, fapt care asigură succesul alternativei propuse şi atestă unicitatea descoperirii.
Produsul nu este un înlocuitor permanent al sângelui şi este de preferat să nu rămână în corp mai mult de două zile, fiind folosit pentru «supravieţuirea într-un context de şoc, de operaţie. Soluţia îi permite pentru o zi, pentru câteva ore, organismului să funcţioneze, până când îşi regenerează propriul sânge cu toate celelalte funcţii», a explicat liderul echipei, conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu. Sângele artificial este steril şi poate fi fabricat în cantitate nelimitată, fiind o substanţă de laborator. Ţinta următoare a echipei priveşte costurile de fabricare a produsului, obţinerea unui preţ mult mai mic faţă de cel al procesării sângelui uman pentru transfuzie: 1000 £/L.
Din păcate, ca de obicei, nu este sigură finalizarea proiectului în România, descoperirile în acest domeniu neputând merge mai departe dacă finanţarea nu este asigurată de statul român. Din 2007 şi până în prezent, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a creat un program special de finanţare, echipa primind aproximativ 1 milion de lei. Ca proiectul să fie dus până la capăt mai este nevoie de încă 1 milion de lei, durata estimată fiind de 3-5 ani. Cercetătorii sunt deocamdată la faza testelor pe animale (care au adus şi primele rezultate pozitive), etapă care se va încheia în 1-2 ani. Următoarea fază, de 2-3 ani, este cea a testelor pe oameni, iar ultima – construirea unei fabrici de sânge artificial capabile să-l producă în cantităţi industriale. Ministerul a promis continuarea proiectului şi finanţarea sa, însă în România eficienţa administrativă şi predictibilitatea lipsesc cu desăvârşire. Din această cauză, decernarea mult râvnitului şi meritatului Premiu Nobel echipei de români este periclitată, în condiţiile în care «cercetătorii care vor rezolva această problemă, în sensul de a pune pe picioare o unitate de producţie şi de a utiliza un lot semnificativ de substanţă care poate fi folosită în spitale, vor lua Premiul Nobel. Acest lucru nu se va întâmpla în România şi spun asta având experienţa anilor trecuţi», declara cu regret conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu.
Acum, putem doar să-i urăm echipei clujene mult succes şi să sperăm că nu va avea aceeaşi soartă cu a altui geniu român, Gheorghe Benga, cel care a descoperit în 1985 proteinele-canal pentru apă, dar care nu şi-a putut duce demersurile ştiinţifice până la capăt din cauza slabei finanţări.
Americanii au primit Premiul Nobel pentru descoperirea sa.“ de Cristina Danovski, clasa a IX-a F
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul III, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
