Redăm în cele ce urmează articolul scris de Călin Ştefanopol, clasa a IX-a E, publicat în numărul 1 din anul III al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Dacă cineva se gândeşte să viziteze o şcoală, ar trebui să ştie ce va găsi acolo. Nu vorbesc de mine, eu sunt obligat s-o tot vizitez. Mă refer la ingineri, arhitecţi, actori, pictori, programatori sau acrobaţi care au fost cândva la şcoală, dar au uitat, în timp, detaliile. Dragi eventuali vizitatori, nu s-a schimbat nimic! Nu, chiar deloc! În schimb, sunt sigur că nu mai ştiţi mare lucru din ce-aţi învăţat, că v-aţi luat cu munca şi în locul vechilor amintiri s-au instalat facturile la curent. Pot să pariez că aţi uitat de anii ăia în care filele catalogului dansau într-un ritm mortal, în care profesoara de chimie făcea sângele să îngheţe, iar profesoara de desen, proaspăt ieşită de pe băncile facultăţii, creştea la loc temperatura băieţandrilor din ultima bancă.
Pentru voi, dragii mei vizitatori, voi evoca unul dintre cele mai urâte subiecte ale anilor de şcoală, chiar mai urât decât testul surpriză la mate. Dacă n-aţi ghicit, aţi trăit degeaba! Vorbesc despre teme. Încă de la bătrânul Aristotel, toţi savanţii, filosofii sau, pur şi simplu, oamenii citiţi au încercat să conceapă tot felul de categorii pentru a face informaţia să intre mai uşor în capul altora. Nu-s savant, filosof sau cine ştie ce om cult, dar asta voi face şi eu. Avem, deci:
Temele kilometrice. Sunt acelea care cuprind exerciţii care nu pot fi notate într-un singur rând. Giganţii de tipul ăsta presupun toate exerciţiile de pe două, trei sau patru pagini, iar data limita este, deseori, ziua următoare. Când se dictează tema, protestatarii clasei oftează ostentativ, dar, de regulă, reacţia profesorului este nulă (adică strigăciunea din clasă rămâne la nivel de încercare). Orice elev cu vechime în domeniu nu va face tema complet şi va sări peste anumite subpuncte ascunse. Atenţie! A nu se confunda temele kilometrice care presupun multe exerciţii cu temele-vorbăraie care presupun texte lungi!
Temele-vorbăraie. Sunt cele care presupun compuneri, comentarii, eseuri. Cred că aţi dedus că vorbim de limba română. Problema cu acest tip de teme este că pe la mijlocul compunerii te apucă o lene atât de cruntă, încât parcă vrei să faci la mate. Dacă subiectul este greu de abordat, Internetul va fi principala sursă de inspiraţie. Aş mai putea adăuga că, în mod normal, orice profesor vrea să depăşeşti limita maximă de rânduri.
Temele-doare-capul. Sunt acelea care au exerciţii extrem de grele, de obicei de nivel avansat. Deseori date la matematică sau fizică, aceste teme absolut inabordabile provoacă dureri serioase de cap. Elevul silitor, principala victimă, stă cel puţin jumătate de oră privind gânditoriu caietul, dar fără vreun rezultat (pagina rămâne doar cu data scrisă în partea dreaptă, sus). Elevii de tip «cauză pierdută» vor abandona tema, bineînţeles, după maximum cinci minute.
Temele-vrăjeală. Sunt acelea care presupun două sau trei exerciţii care conţin spaţii punctate sau variante de răspuns (în mare parte). Orice elev care se respectă va rezolva tema în mai puţin de 15 minute (cu Google Translate, în cazul limbilor străine). Evident, dacă rezolvarea durează puţin, nu înseamnă că este şi corectă. În majoritatea cazurilor, temele astea sunt planificate pentru acel sfert de oră de dinaintea plecării la şcoală.
Temele care nu se fac au o proprietate foarte importantă: în cazul acestei categorii, elevii ştiu că profesorul nu le va verifica. Există şi cazuri în care elevii se înşeală, desigur. Pot să vă spun că trăim vremuri grele, rar mai găseşti profesori care să nu verifice temele.
Temele-copy&paste sunt ultima categorie cu care vă voi reţine atenţia. După cum sigur v-aţi dat seama, cuvântul-cheie este Wikipedia. În cazul de faţă, ce trebuie să facă victima este să copieze nişte informaţii de pe acest site care pare să cuprindă esenţa universului şi, eventual, să descopere în faţa clasei că nu pricepe absolut nimic de pe foile trase la imprimantă.
Ar mai fi temele copiate (o supracategorie valabilă pentru majoritatea tipurilor explicate anterior) şi temele-toceală, care presupun doar învăţat, nu şi scris.
Nu vreau să fiu înţeles greşit, n-am intenţia să pornesc vreo revoluţie împotriva temelor. În schimb, ard de curiozitate să aflu cât de aproape am fost de adevărul crud trăit de fiecare elev.“, de Călin Ştefanopol, clasa a IX-a E
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul III, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
