Redăm în cele ce urmează articolul scris de Taner Mustafa, clasa a IX-a G, publicat în numărul 1 din anul III al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Evenimentul pe care îl aşteaptă entuziaşti şi nerăbdători toţi elevii clasei a IX-a este, evident, Balul Bobocilor. Ce este Balul Bobocilor? După cum spune colegul meu, Cristi, o ocazie de a observa «the bizarre looking animals with surprising behaviour». După cum spun eu: o ocazie pentru boboci să se distreze împreună, să se cunoască mai bine (şi mai repede) într-un alt mediu decât cel al şcolii şi, să nu uităm, să se îmbete, să «spargă» pachete întregi de ţigări pentru că, în sfârşit, să încheie dezmăţul pe la 4-5 dimineaţa, când se furişează la ei în cameră cu grijă, ca să nu o trezească pe mama şi ea să înceapă specificul interogatoriu: «Ai băut? Ai fumat? Nu minţi, că te simt!».
Aşaaa… acum că v-am reamintit pentru ce este făcut, să vorbim şi despre Balul Colegiului «Mircea». Încă de la cumpărarea biletului şi închirierea mesei, se remarcă importanţa evenimentului prin preţul piperat al biletului (30 de lei) şi prin cel al mesei, cu mult peste preţul obişnuit. Păi, doar este balul celui mai bun liceu din Constanţa! Evident că participarea cere «valoare»!
În acest an şcolar, Balul a început, oficial, la ora 19:30. Din acest punct de vedere, se ştie, elevii care merg la eveniment se împart în patru categorii:
1. Fraierii, care până la ora 20:00 sunt deja prezenţi;
2. Ăia mai normali (adică plictisitorii), care vin pe la 21:00, 21:30, ca să prindă şi ei «Miss şi Mister-ul»;
3. Şmecherii, care ajung la unşpe noaptea, când profesorii pleacă şi, teoretic (nu şi practic) abia atunci începe destrăbălarea;
4. Barosanii, ăia care vin în X6 şi «Meleu» pe la 1-2 dimineaţa, când toată lumea e aburită şi «distracţia» e-n punctul culminant.
Acum, că i-am clasificat pe participanţii la bal, este timpul să vorbim despre cum s-a desfăşurat acesta. Aşa cum am spus, până pe la ora nouă jumate, când începe concursul «Miss & Mister», este mare plictiseală, deoarece sunt numai fraierii şi plictisitorii care se plimbă printre mese, pe ritmurile muzicii comerciale, zăpăciţi de jocurie de lumini. Odată cu începerea concursului, ca într-o manipulare în masă, toţi stăm şi ne uităm la vedetele principale de pe podium, nemişcaţi, fiecare încercând să găsească un loc cu o vedere cât mai bună, aclamând sau, mai rar, huiduindu-i pe elevii de pe scenă.
După câteva probe destul de penibile – precum proba în care concurenţii au primit câte 3 bileţele, fiecare conţinând câte un cuvânt care trebuia folosit, în cazul băieţilor, într-o dedicaţie de dragoste, iar în cazul fetelor într-o încercare de a convinge atât publicul, cât şi juriul, că ea merită să câştige Miss-ul – concurenţii sunt lăsaţi în pace şi bobocii încep, în sfâşit, să se distreze, în timp ce profesorii stabilesc clasamentul pentru cei de la «Miss & Mister».
Vi se pare ceva în neregulă? Dacă sunteţi profesor, probabil nu aţi sesizat nimic, dar un elev vede imediat greşeala: de ce profesorii decid cine e Miss, cine e Mister şi cine ia premiul de popularitate? Duh, asta e ceva de genul: «Băi, clasa a noua, vedeţi că ăsta/ asta de care nu a auzit nimeni până acum este Mister/ Miss Popularitate, da? Deci să îl/ o consideraţi popular/ populară de acum încolo, s-a-nţeles?!». Personal, nu am nimic cu câştigătorii, nici acum nu îi cunosc, dar vreau să subliniez că nu profesorii ar trebui să-i aleagă, ci noi, elevii, care ştim cel mai bine cine e popular şi cine nu… Miss-a şi Mister-ul trebuie să fie pe placul nostru, nu pe placul profesorilor!
După anunţarea câştigătorilor, aceştia încep deja să se gândească cum le vor povesti ei nepoţeilor că au luat titlul de Miss/ Mister la Balul Bobocilor, pe când anumite fete cu foste mari speranțe în obţinerea titlului (foste-speranţe pe care le aveau şi unii dintre elevii neparticipanţi) se retrag şi dau apă la şoareci, împreună cu cele mai bune prietene ale lor.
Odată cu asta, profesorii pleacă acasă şi intră în scenă şmecherii; băutura şi ţigările sunt «consumate» acum fără frică de privirea iscoditoare a profilor (am voie să zic «profi», că au plecat deja), iar treburile «ca între băjeţi» sunt rezolvate în baie.
În timp ce dansez, păzit cu sfinţenie de pachetele de muşchi care se uită urât la nişte puştani de 15-16 ani ce abia au 60 de kilograme (şi, de asemenea, de colegul meu din Cogealac, Cristi) văd cum toată lumea se opreşte din nou, parcă telecomandată, şi îşi îndreaptă privirile spre podium, unde apare… «marea» vedetă Lora!
Pe bune? Asta se cheamă a întreţine atmosfera? Asemenea buclucaşului meu coleg, Robert, «mă jur» că aproape nimeni nu a dansat pe parcursul prestaţiei Lorei. Toţi stăteam şi ne holbam la dansatoarele de pe podium şi surâdeam forţat la tentativele de glume ale vedetei.
Să ştiţi că barosanii ăia chiar au dreptate: adevărata distracţie începe abia pe la ora 1, când pleacă şi Lora şi ascultăm ameţiţi (De alcool? Nuoo!…) aceleaşi melodii de astă-vară… Dar măcar ne distrăm, frate! Şi nimic nu este mai amuzant decât să-ţi priveşti colegii super-ameţiţi (de atmosferă, desigur!) cum dansează şi se aruncă pe la mesele străinilor, cerşind o gură de w.s.k.y sau v.d.kă, sau să fii chiar tu acel coleg petrecăreţ care se distrează fără griji când ceilalţi se comportă de parcă ar fi noaptea într-un autobuz aglomerat.
După ce ai petrecut o seară de neuitat cu prietenii, îţi vine greu să pleci acasă, exact când începuseşi şi tu să te simţi mai bine, însă usturimea (ochilor, urechilor, capului) provocată de fumul dens, de zgomot şi de oboseală te sileşte să ieşi în frigul dimineţii, sperând că acesta îţi va alunga mirosul de băutură şi de tutun. Afară, urechile te dor de la prea multă linişte şi îl suni pe tata – care nu se supără dacă ai băut şi tu puţin, că doar o dată este Balul Bobocilor – ca să vină să te ia acasă.
Pe drum îţi ţii gura, ca să nu-şi dea seama părinţii că ai cam exagerat cu «un păhărel»-ul ăla, care de fapt a fost mai multe sticle, şi, ajuns acasă, te dezbraci repede, îţi arunci neglijent hainele pe scaunul biroului (de fapt, le arunci unde apuci) şi te bagi repede în pat şi dormi până pe la 3 după-masă. Asta, doar dacă nu-ţi dai seama că ți-ai pierdut portofelul, cu buletinul şi cu banii – cum am făcut eu – moment în care ochii ţi se deschid larg în bezna nopţii şi te gândeşti ce scuză să inventezi pentru asta. Având în vedere că alcoolul nu mă influenţase deloc, mă întreb: oare atunci când chiar o să mă turmentez, ce o să mi se mai întâmple?
Şi de aceea, timp de 5 zile cât mai era valabil abonamentul de autobuz din portofel, am avut timp, mergând pe jos până la liceu, să mă gândesc la cât de interesant a fost Balul Bobocilor! A fost…? “, de Taner Mustafa, clasa a IX-a G
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul III, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
