Redăm în cele ce urmează articolul scris de Iman Mologani, clasa a X-a F, publicat în numărul 1 din anul IV al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Cine zice că la «Mircea» sunt doar tocilari se înşală! Printre copiii buni la mate, fizică, română, bio, chimie etc. găsim şi alţi elevi, buni şi la altceva. Bună la desen este Bianca Manţighian.
A durat mult până să îi descoperim talentul. Pentru cei ce vor să vadă despre cine e vorba: o găsiţi de obicei în mediul ei natural, în ultima bancă a clasei a X-a C, rândul de la geam, ascunsă într-un pulover oversized.
Reporter: Cine eşti tu şi de ce ne desenezi?
Bianca: Prietenii mă strigă Mantzy. Sunt elevă în clasa a X a C şi am decis să îmi public o parte din desene pentru că mi s-a zis că am talent, dar şi la insistenţele repetate ale redacţiei.
Reporter: Deci înseamnă că ne-am făcut treaba de jurnalişti. Când ţi-ai descoperit talentul?
Bianca: Părinţii de obicei au rolul să descopere lucrurile acestea înaintea copiilor. Ai mei mi-au zis pentru prima dată că am talent cam… cam prin ultimul an de grădiniţă. Desenam pentru că îmi plăcea, şi mama, observând modelele destul de complicate pentru vârsta mea, m- a încurajat şi apreciat. Copil fiind, mă bucuram la orice laudă primită şi astfel am continuat. Nu am urmat niciodată cursuri speciale pentru aşa ceva, tot «talentul» meu este nativ.
Reporter: Faci artă şi în alte moduri?
Bianca: Păi, am vrut să îmi pictez pereţii, dar nu am avut voie. Mai desenam şi pe asfalt în şcoala primară, dar nu ştiu dacă se pune… În schimb, cânt de trei ani la chitară şi sunt în corul liceului.
Reporter: Toată familia ta este la fel de înzestrată din punct de vedere artistic ca şi tine sau eşti oaia albă / neagră?
Bianca: În familie suntem trei oi negre. Cred că moştenesc talentul la desen de la bunica mea. Eu şi sora mea (elevă la a XII-a B) semănăm din multe puncte de vedere cu ea. Bunica a făcut parte din prima generaţie a CNMB care urma 12 clase. Casa ei este un depozit de reviste de design vestimentar şi de modă, un adevărat paradis pentru mine! Mereu o rugam să ne deseneze mie şi Andrei şi noi coloram. Şi Andra are aceleaşi aptitudini, atât la desen cât şi la muzică. Mai demult, când eram mai mici, desenam împreună şi cred că lucrările ei, mereu mai reuşite, m-au ambiţionat şi m-au făcut să mă îmi dezvolt mult aptitudinile. Între timp ea a renunţat la activităţile de acest gen şi se pare că am rămas singura din familie care desenează.
Reporter: Şi ce îţi place cel mai mult să desenezi?
Bianca: Portrete. Iubesc să desenez busturi, feţe, pentru că fiecare om are o fizionomie sugestivă. Şi fiecare portret vine cu o sumă de noi provocări. Scopul meu este să fac din desen o poză. Înainte desenam destul de mult în tempera sau acuarelă. Acum am trecut la creion, tocmai pentru că îmi dă posibilitatea să reprezint până şi cele mai mici detalii ale desenului.
Reporter: Ai câştigat vreodată ceva de pe urma talentului tău?
Bianca: Depinde. În primul rând consider că prin desen câştig linişte, detaşându-mă puţin de cotidian şi asta înseamnă destul de mult pentru mine. Am câştigat câteva premii I, III şi menţiuni la concursurile şcolare unde îmi trimiteam desenele.
Reporter: Doreşti să-ţi urmezi pasiunea şi în viitor, să faci din asta o carieră?
Bianca: M-am gândit destul de mult… Nu vreau să fac din arta mea un job din simplul motiv că nu doresc să amestec «business» cu «pleasure». Vreau ca desenul să rămână pentru mine o pură formă de relaxare, un hobby.
Reporter: O ultimă întrebare… ai amândouă urechile la locul lor?
Bianca: Haha! Nu am ajuns să fac într-atât de bine artă. Nu l-am egalat ÎNCĂ pe Van Gogh ca să pot să-mi tai urechea!“, de Iman Mologani, clasa a X-a F
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IV, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
