Redăm în cele ce urmează articolul scris de Miruna Apetroaei, clasa a X-a F, publicat în numărul 1 din anul IV al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„În baza articolului 46, făcând referire la art. 28 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (denumit generic ROF) al Consiliului Naţional al Elevilor (CNE),aprobat prin OMECTS nr. 4247/21.06.2010, publicat în Monitorul Oficial al României, urmărind principiul «a maiore ad minus», Preşedintele Consiliului Judeţean al Elevilor Constanţa DECIDE: Art. 1: Includerea declaraţiei următoare în noul număr al revistei C.N.M.B. (Aşa se iniţiază o discuţie între cei care fac parte din Consiliul Elevilor!)
Cu ceva timp înainte să încep acest articol, m-am întâlnit cu o veche prietenă a cărei primă întrebare, după clişeul «Bună! De când nu te-am mai vazuuuuut!» a fost: «Şi… cum este să fii şefă? Îţi place măcar?!». Întrebarea m-a făcut să reflectez puţin (mai mult) asupra unui posibil succint răspuns, pe care însă nu l-am găsit, aşa că lăsaţi-mă să vă explic (în mai multe cuvinte) care e treaba cu «şefia».
În primul rând, niciodată nu am considerat că, odată ce ajungi Preşedinte CŞE/CJE, totul se schimbă, lumea te va asculta, poţi cere tot ceea ce vrei şi toţi vor fi obligaţi să-ţi asculte ordinele. NU. De când m-am decis să intru în structura «Consiliului Elevilor» am ştiut că un bun lider va colecţiona toate ideile sau propunerile celorlalţi, le va şlefui, va avea iniţiativă… În spatele unei infinite munci şi a luptei cu birocraţia, care mă fac să-mi proiectez în minte imaginea unor adevăraţi preşedinţi ai ţării (de parcă asta am fi!), nu imaginea unor adolescenţi care doresc să se implice, să stimuleze democraţia, stă un moment decisiv: atunci când, după o lungă
perioadă de eforturi şi de întâlniri «Bex» (ale Biroul Executiv), reuşeşti să iniţiezi un proiect, o activitate – o marcă a implicării tale, o «naştere» a ceva ce aduce inclusiv un zâmbet pe buze.
Un astfel de exemplu ar fi proiectul «Random Charity», iniţiat în mandatul lui Călin Ştefanopol, când eu ocupam funcţia de vicepreşedinte CJE. În urma acestui proiect, am strâns o sumă de bani pe care i-am folosit pentru a-i cumpăra alimente unei familii formate din patru copii crescuţi de bunici, din Pecineaga, şi pentru a ajuta o fetiţă de 1 an care avea nevoie de o operaţie la ochi. Căldura cu care ne-au întâmpinat acei copilaşi şi fericirea cu care ne-au spus «mulţumesc» au compensat toate eforturile noastre depuse în organizarea activităţii.
Totodată, a fi lider… te schimbă (mult mai mult decât mi-aş fi închipuit). Nu vorbim aici numai despre abilităţile pe care le dobândeşti: aşa-numitul «public speaking» (îmi amintesc şi
acum primul meu discurs – emoţiile mă copleşeau, vocea şi mâinile îmi tremurau şi aveam încontinuu sentimentul că, până la finalul discursului, voi leşina de-a binelea), diplomaţia, modul
în care expui o situaţie opiniei publice şi multe altele, pe care aş putea să le descriu în încă două pagini. Viaţa «de Consiliu» îţi dă adevărate lecţii atunci când te confrunţi cu probleme pe care unii oameni le întâlnesc abia la maturitate. Am învăţat că, oricât de grea ar părea şi oricât de complicată ar deveni o situaţie, nu trebuie să renunţi. Recunosc că, la început, metalitatea mea era «nu pot renunţa… oamenii aceia depind de mine». Total greşit. Niciodată nu trebuie să renunţi, dar nu doar pentru cineva, ci şi pentru tine. Atunci când lucrurile devin mai dificile înseamnă că este momentul să-ţi demonstrezi că poţi face faţă.
Prin experienţele ca «lider» (în timpul cărora – nu îmi e ruşine să mărturisesc – au existat minimum 4-5 ocazii în care mi-am dorit să ies din structură şi să mă ocup de orice altceva), am cunoscut nenumăraţi oameni extraordinari, oameni pe care am început să-i consider modelele mele în viaţă şi am depăşit atâtea momente în care am zis «Gata! Până aici a fost!», încât nu pot regreta nimic. Probabil că voi trăi cu sentimentul că aş fi putut face mai mult sau că aş fi putut aborda într-o altă manieră situaţiile, dar clipele pe care le-am trăit sunt nepreţuite. Am câştigat două noi familii: echipa CŞE C.N.M.B. (formată din Calabache Maria, Gheorghiade Sorana, Mologani Iman şi Radu Iulia) şi echipa CJE (formată din Vesa Ana, Lupu Cristian, Răpsigan Delia, Măndescu Ana, Ştefan Emanuel, Ştefanopol Călin, Leon Grigore, Nadoleanu Vlad şi Enache Laurenţiu). Fără ei nu aş fi putut realiza nici măcar 10% din toate activităţile noastre şi – în mod sigur – fără ei nu trăiam atâtea clipe amuzante, de care îmi voi aminti peste ani… Mi-aş dori ca şi colegii să-şi amintească, mai târziu, de «mandatul» meu.“ de Miruna Apetroaei, clasa a X-a F
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IV, din Biblioteca Virtuală
Citește și: