„Așa cum este lumea, cred că o seară prostească la teatru este un lucru bun, pentru a ne îndepărta mințile de teroare.“ — Tim Curry 

Asta a însemnat festivalul „Aplauze“ pentru noi: o evadare de la lumea reală, două zile pline de artă, lipsite de teroare. Desigur că, fiind în trupa de teatru a liceului, am avut emoții pentru prezentarea ce urma. Am devenit și mai agitați când am văzut cât de talentate sunt celelalte trupe! Toți își turnau sufletul pe tavă ca și când ar fi fost o nimica toată! Știm, știm, asta înseamnă teatrul, dar greutatea de pe umerii noștri era cu atât mai apăsătoare atunci când ne reaminteam că nu mai jucasem, ca trupă, niciodată pe o scenă atât de mare.

Deși au existat emoții, am reușit cu toții să uităm de ele datorită 

atmosferei festivalului: ateliere distractive de dimineață, piese de teatru după-amiaza. Vom fi sincere, am fugit cât am putut de atelierul de dans. Ne-am orientat toți spre actorie și nu regretăm absolut deloc. Am învățat atât de multe lucruri noi despre emoții și despre cum să le gestionăm, despre curaj și cum să îl aplicăm pe scenă. Am avut șansa să cunoaștem oameni noi, am aflat din avans ce piese au pregătit ceilalți și am legat prietenii, chiar dacă sunt la distanță. 

„Cuvântul «teatru» vine de la greci. Înseamnă locul vederii. Este locul în care oamenii vin să vadă adevărul despre viață și situația socială.“ — Stella Adler 

În încercarea de a nu umple acest articol cu citate care descriu exact acest univers al infinitelor posibilități, vom mai adăuga o idee pe care chiar regizorul trupei „Noi“ (trupa liceului), domnul Aurel Palade, ne-a expus-o. Dumnealui ne-a explicat încă din primele întâlniri ale acestui grup de necunoscuți, ce urma să devină o trupă, faptul că teatrul este o oglindă a societății. Nu trebuie să ne fie frică să punem pe tapet problemele vieții cotidiene, atât timp cât reușim să ne facem înțeleși chiar și prin scenele și momentele amuzante sau chiar ridicole. De ce? Pentru că fix aceste secvențe penibile, de o bufonerie exagerată, conțin cele mai subtile mesaje.

V-ați gândit vreodată la cum ar fi dacă am putea vedea în față problemele sau binecuvântările din viață noastră? Ei bine, vă putem asigura că asta am văzut noi la „Aplauze“. 

Am văzut cum se pot lega conexiuni în cele mai monotone momente datorită trupei ,„Shakespeare“. Am învățat cât de mult te poate marca o experiență datorită trupei „LMK“. Am înțeles cât de mult ne afectează problemele generației noastre atunci când am văzut prieteni plângând după reprezentația trupei „Amprente“. Toate aceste piese au ajuns în inimile noastre, fie că am vrut, fie că nu. 

Vom păstra mereu această experiență, ne vom aminti de emoția care ne-a fost transmisă și cât de mult ne-a împlinit. Cum explicați faptul că, înainte de a urca pe scenă, aveam în minte atâtea gânduri, atâtea idei, atâtea emoții și stări  de nesiguranță, iar când ne-am trezit pe scenă s-a făcut liniște. 

Totul a căpătat sens! Nu mai exista nimeni și nimic înafară de noi și de colegii de trupă. Scena a devenit propriul nostru loc de joacă. Astfel, când am intrat în backstage, eram toți plini de bucurie și entuziasm. A fost un sentiment pe care l-am retrăi oricând, chiar și cu scumpul preț al stresului aferent.

Deci… cum a fost la festivalul Aplauze? Nouă ne-a plăcut. 

Ar fi redundant să zicem că a fost interesant. Acest termen le-ar transmite unora că, de fapt, totul a fost o mare pierdere de timp. 

Haideți să găsim alt termen, până la urmă suntem actori, nu? Trebuie să ne vină o idee repede, publicul așteaptă… colegii se uită unii la alții cu respirația tăiată, știind că „ceva de la sunet“ nu a funcționat. 

Prin minte ne trec toate amintirile adunate în doar două zile… 

…și brusc se face liniște… 

Ne trezim din vis. Este joi. 

Festivalul s-a încheiat, iar noi am rămas nu doar cu amintirile, dar și cu un gând care ne pulsează în minte: „De-abia aștept să văd cum va fi la anu’.“ 

Răspunsul la întrebarea ta, dragă cititorule, este tot ce am scris mai sus.