Când mă gândesc la meseria de navigator, pasionată fiind de călătorie, văd spectacolul valurilor și aventura de a juca roluri memorabile pe scena lor fluidă.
De curând, însă, am avut ocazia să stau de vorbă cu un comandant român, Radu Georgescu, cunoscut în presa de peste hotare drept „Eroul din Oceanul Atlantic“. Întâi, e important de știut că drumul de ape al lui Radu Georgescu a început în anul 2001, odată cu absolvirea Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“ din Constanța, când Radu a pornit încrezător spre mări și țări străine. 22 de ani mai târziu, în 2023, avea să salveze viața lui Thomas, un norvegian captiv printre valurile Oceanului Atlantic, datorită admirabilei sale experiențe pe mare.
Stând de vorbă cu eroul nostru, am aflat o poveste fascinantă. Se lăsase seara în largul marelui Ocean Atlantic, peste sutele de vapoare ce pluteau pe ape calme. Briză răcoritoare de iunie. Această liniște este brusc întreruptă de un apel de urgență primit de comandantul Radu Georgescu, cu un mesaj disperat de ajutor. De aici încolo începe o luptă contra cronometru pentru salvarea unui norvegian a cărui viață era în mâinile comandantului român și ale echipajului său.
Îndrumat de autoritățile navale care știau deja de omul aflat în pericol, Radu schimbă cursul navei și ajunge aproape de velierul unde avusese loc o scenă îngrozitoare. Reușește să aducă victima la bord, pe Thomas, dar și pe căpitanul velierului, Jon, cel vinovat de atacul sângeros.
Voiajul celor doi, Thomas și Jon, pornise din Norvegia, destinația fiind Caraibe (sau cel puțin așa știa Thomas!). Călătoria lor a decurs normal până în momentul în care au ajuns în Las Palmas, capitala Insulelor Canare, când Thomas a aflat adevăratul scop al voiajului, acela de a prelua și vinde droguri. Refuzând să fie complice la o asemenea infracțiune, Thomas l-a rugat pe căpitanul velierului, un așa-zis „prieten“, să-l lase să coboare în cel mai apropiat port.
Deși părea să fie de acord, căpitanul avea un plan bine pus la punct. Așa se face că, odată ajunși în apele internaționale, mai precis în Oceanul Atlantic, Jon l-a atacat pe Thomas cu un topor, armă aflată pe ambarcațiune, provocându-i multiple răni grave: de la o tăietură adâncă de-a lungul spatelui, până la un deget retezat de la mâna cu care încerca să-și apere viața.
Planul simplu și terifiant al căpitanului era să-l ucidă pe Thomas și să-i arunce corpul în adâncul oceanului. Astfel, credea el, nu ar fi rămas niciun martor care să-i pună „afacerea“ în pericol, iar traficul de droguri ar fi urmat să fie dus până la capăt cu succes.
Din fericire, nimic din ce și-a propus inițial căpitanul nu s-a concretizat și asta datorită lui Radu Georgescu, comandantul ce a răspuns prompt apelului de salvare. În momentul în care Thomas se resemnase, împăcându-se cu gândul că va muri, vede, la propriu, luminița de la capătul tunelului, adică luminile navei pe care se afla eroul român.
Echipajul, îndrumat de Radu, reușește să-i aducă la bord atât pe atacator, cât și pe Thomas. Începe lupta de salvare a victimei, luptă dusă la granița dintre viață și moarte. Comandantul și subalternul său îi dezinfectează rănile, le cos și le bandajează.
În timp ce îi este oferit primul ajutor norvegianului, Jon vede acest moment de neatenție ca pe o oportunitate perfectă pentru a se întoarce pe velierul său, dispărând în noapte.
Însă misiunea lui Radu Georgescu nu se termină aici. Comandantul anunță autoritățile celui mai apropiat port, cel din Guineea Franceză, iar a doua zi Thomas este preluat de un elicopter militar și transportat la spital, unde primește îngrijiri medicale de specialitate, apoi se întoarce în Norvegia la familia sa.
Atacatorul este arestat înainte de a ajunge să încarce drogurile pe velier, iar în prezent își ispășește pedeapsa în țara sa natală. Rețeaua de traficanți este anihilată.
O poveste ca în filme, nu-i așa, cu suspans, răufăcători și oameni curajoși. Și cu happy end. Thomas nu va putea uita vreodată cine este eroul care l-a scos din anticamera morții, iar Radu Georgescu mărturisește că este recunoscător soartei că a putut salva viața unui om. Comandantul român speră că această întâmplare va ajunge la cât mai multe conștiințe, în special ale celor care cred că eroii contemporani sunt o specie pe cale de dispariție.
„Toți suntem eroi. Trebuie doar să ne deschidem ochii și inimile, pentru că, înainte să fim eroi, cu toții suntem oameni“, afirmă el.
În ceea ce mă privește, sunt onorată că am putut să aflu și să vă împărtășesc această poveste, dar sunt și mai mândră că „Eroul din Oceanul Atlantic“ este chiar tatăl meu.
