zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

Să consumăm artă!

Să consumăm artă!

Există doar două lucruri: dragostea, de orice fel, cu fete frumoase, și muzica din New Orleans sau a lui Duke Ellington. (Boris Vian)

Iarna a început cu un roman ca un concert de jazz. Membrii clubului Conspirația Culturii intră în cabinetul de română și sunt întâmpinați de biscuiți cu fulgi de ciocolată și de sunetele sălbatice și neînfrânate ale unei trompete și ale unui contrabas. Urmează să discute despre cel mai sfâșietor roman de dragoste din literatura contemporană, după afirmația lui Raymond Queneau: Spuma zilelor.

Boris Vian, un jazzman pasionat, concepe un roman suprarealist, inspirat de cântecul Chloé al lui Duke Ellington, în care personajele își taie colțurile pleoapelor pentru o privire mai misterioasă și în care soneriile se desprind de pe pereți ca să-și anunțe stăpânul de sosirea musafirilor. O lume ciudată, unde moartea unui om e tratată cu indiferență, dar unde obiectele au viața lor.

În jazz-band-ul existenței, Colin este un tânăr căruia, firește, nu-i place să muncească și care vrea cu orice preț să se îndrăgostească. După multe căutări, o întâlnește pe Chloé, o fată la fel de frumoasă ca melodia lui Ellington. Urmărim drumul iubirii lor, o iubire care funcționează, am putea spune, conform dansului ocheștemă, ale cărui mișcări Colin le învață de la bucătarul său, Nicolas, și al cărui principiu constă în a produce interferențe din două surse însuflețite de o mișcare oscilatorie care se sincronizează riguros

În același timp, se conturează o a doua poveste de dragoste, între Chick, prietenul lui Colin, și Alise. Cei doi sunt uniți de admirația profundă pentru Jean-Saul Partre –  o caricatură a celebrului scriitor și filosof, Jean-Paul Sartre, contemporan lui Boris Vian și un prieten de-ai săi.

Pe cât de frumos începe romanul, cu întâmplări care ne pun la încercare imaginația, cu un pianocteil care le permite personajelor să bea muzică, pe atât de îngrozitor se termină: o iubire distrusă de sărăcie și de boală, cealaltă de fanatism. În primul plan, lui Chloé îi crește un nufăr în plămân, care o sufocă. Colin e nevoit, pentru prima dată în viața lui, să muncească. În al doilea plan, Chick devine un colecționar înfocat a tot ce scrie, îmbracă sau folosește idolul său, existând aproape numai prin iubirea lui față de Partre și uitând-o pe Alise.

Deși situațiile create de autor sunt ilogice și contrazic cu desăvârșire legile lumii noastre, în spatele lor se ascund gânduri existențialiste care l-au frământat pe Vian. Observăm cum Chick trăiește superficial, cum toată viața lui se învârte în jurul lui Jean-Saul Partre. El nu mai gândește singur și nu înțelege că teoriile unui filosof despre existență nu pot ține locul existenței înseși. Ne amuzăm de muncile aberante pe care Colin e nevoit să le facă și nu putem să nu ne gândim că intenția autorului este de a ne arăta absurditatea sistemului real de muncă. Ne îngrozim de povara libertății de alege: alegerile făcute sunt ireversibile și cea mai mică decizie ne poate schimba viața.

Vian afirmă în prefața cărții: Povestea e în întregime adevărată, din moment ce am inventat-o de la un cap la altul. Așadar, imaginile stranii și absurditatea situațiilor ne vorbesc despre lumea în care trăim, despre iubire și artă, dar și despre boală, sărăcie, idolatrizare și suferință. 

Între roman și viața scriitorului există legături fatidice, niște coincidențe care nu par deloc întâmplătoare, care ne fac să ne gândim că poate, doar poate, legile realității noastre pot fi sfidate și în afara romanului.

Citește și: Glow up – primii pași către o versiune mai atractivă a ta

5 1 vot
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile

Cele mai recente articole

WordPress Cookie Plugin de la Real Cookie Banner