Libertatea înseamnă răspundere.
De asta majoritatea oamenilor se feresc de ea.
(George Bernard Shaw)
Din momentul în care intri, ești doar un număr. Un număr într-un sistem rigid și impersonal, unde identitatea ta este redusă la cifre și litere într-o bază de date vastă și rece.
Vineri, 17 februarie 2024, am avut ocazia de a vizita Secția exterioară Valu lui Traian a Penitenciarului Poarta Albă, în cadrul programului „Lecții de viață“, alături de doamna prof. psiholog Ecaterina Catană și doamna bibliotecară Ionela Simula.
După ce am fost supuși unui control corporal, am intrat într-o încăpere în care cinci indivizi privați de libertate stăteau așezați pe scaune. Stând în fața lor, așteptam să le descoperim povestea. O întrebare aparent banală, în realitate profundă, începea să se contureze în mintea fiecăruia dintre noi: Cât de prețioasă este, de fapt, libertatea?
Prima poveste pe care am aflat-o a fost cea a unui bărbat condamnat la trei ani de închisoare pentru trei fapte distincte: loviri, lipsire de libertate și conducere sub influența băuturilor alcoolice, care a provocat și un accident în care el a fost singurul rănit. Acesta a subliniat cât de important este să evităm excesele de orice fel și să ne menținem un echilibru în viață. Ne-a mărturisit că, ajungând în închisoare, a început să își regândească sistemul de valori, realizând că multe dintre problemele sale au fost cauzate de consumul de alcool.
Cauza pentru care ajungi aici este mereu aceeași: dorința continuă pentru mai mult, care nu este niciodată satisfăcută în întregime. Divorțul, pierderea banilor și a libertății au adus suferință atât lui, cât și familiei sale. Bărbatul a evidențiat condițiile precare din închisoare, cum ar fi igiena inadecvată și hrana de proastă calitate, descrisă ca fiind neînchipuit de rea.
În urma discuției am aflat că în închisoare funcționează un sistem bazat pe recompense și pedepse. Activitățile la care participă sunt evaluate cu credite (cea despre care vorbesc, a avut 5), iar acest sistem de punctare le oferă posibilitatea de a obține recompense în funcție de numărul de credite acumulate (40).
A doua poveste pe care am aflat-o a fost cea a unui bărbat condamnat la un an de închisoare pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice. Acesta ne-a împărtășit faptul că experiența din închisoare l-a determinat să privească realitatea cu alți ochi. Deși, după cum spunea, consuma alcool destul de rar, a recunoscut că nu a fost prima dată când a condus sub influența acestuia, aflându-se chiar în drum spre magazin cu prietenii pentru a cumpăra și mai mult alcool atunci când a fost prins. Ca recidivist, având în trecut o pedeapsă de cinci ani pentru tâlhărie, a observat că liderii din închisoare sunt de obicei cei cu pedepsele cele mai mari, condamnați adesea pentru omor. În plus, a subliniat dificultățile întâmpinate la ieșirea din închisoare, cum ar fi dificultatea de a găsi un loc de muncă și marginalizarea din partea societății.
Cea de-a treia poveste pe care am aflat-o a fost a unui bărbat condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare pentru act sexual cu un minor (el 20 – ea 16 ani). Plângerea a fost depusă de mama fetei, iar acest deținut se află la prima lui încarcerare. Întrebat care sunt lucrurile pe care le apreciază cel mai mult acum, în comparație cu viața de dinainte de închisoare, a răspuns: familia și libertatea.
În a patra poveste pe care am aflat-o, un individ a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru comiterea unui omor. Acesta era recidivist (la fel ca 80% dintre cei aflați în penitenciar), având în trecut o condamnare similară pentru un alt omor comis pe când avea 20 de ani. Deși este căsătorit, acum nu mai menține legătura nici cu soția, nici cu fiica sa, ci doar cu mama. Acesta consideră că a fost vorba de influența anturajului, recunoscând că nu era sub influența alcoolului în momentul comiterii crimei.
Experiența sa în penitenciar este diferită față de prima condamnare, deoarece acum se află în regim deschis, iar înainte fusese la regim închis (Există 4 regimuri: Deschis, Semi-deschis, Închis și de Maximă Siguranță). Mărturisește că va rămâne mereu conștient de gravitatea faptei sale, care va fi înscrisă permanent în cazierul său și va reprezenta un impediment major în viitor. Acesta a avut un moment de reflecție în timpul discuției, despre cum faptele comise l-au afectat atât pe el, cât și pe cei dragi. Întrebarea sa – Mă va recunoaște? Nu mă va recunoaște? – se referea la propria fiică, în prezent în vârstă de 10 ani, pe care nu a mai văzut-o de atunci, adăugând faptul că greșelile se plătesc.
Ultimul caz pe care l-am aflat dezvăluie povestea unui individ condamnat la 3 ani și 8 luni de închisoare pentru trafic de droguri de mare risc, mai exact de cocaină. Cel mai bun prieten l-a denunțat, iar mai târziu acesta a fost și el arestat pentru o altă infracțiune, respectiv proxenetism. După trei ani de urmărire, a fost prins în flagrant de un polițist sub acoperire. A recunoscut că, deși distribuia droguri, nu le consuma, conștient fiind că provoacă reacții negative. Se aștepta inevitabil ca la un moment dat să fie prins, dar nu se aștepta să fie trădat.
Deși câștiga sume considerabile, chiar și 2000 de euro pe zi, a realizat că banii câștigați ușor se duc la fel de ușor și aduc după ei numeroși dușmani, iar valoarea lor reală este cu mult diminuată. Aici în penitenciar am văzut foarte multe.. Simți că ești un porc într-o cocină. Ești singur., s-a destăinuit el.
După ce am ascultat poveștile fiecărui deținut, cineva a pus o întrebare neașteptată: Care a fost cel mai șocant caz pe care l-ați auzit de când ați ajuns în închisoare? Cu siguranță, ne-am așteptat să auzim lucruri groaznice, dar cred că pot vorbi în numele majorității când spun că nimeni nu se aștepta la ceea ce urma să fie dezvăluit. Ni s-a răspuns: Un individ care și-a violat, omorât și ars propria mamă. Un tată care și-a violat propria fiică. Un bătrânel care și-a omorât cel mai bun prieten, în urma unei dispute, cu peste 40 de lovituri de cuțit.
Aceștia sunt oamenii care se află în închisori și, indiferent de gravitatea faptei comise, dorm sub același acoperiș.
Printre alte aspecte cutremurătoare observate în închisoare se numără cazurile în care deținuții se automutilează în mod intenționat pentru a fi transferați la spital, unde condițiile de îngrijire sunt mai bune. Unul dintre deținuți ne-a mărturisit că a fost martor la o scenă tragică: momentul în care un individ a ingerat un număr mare de pastile și a decedat sub privirile sale. Aceste experiențe cumplite ne-au arătat latura sumbră și adesea dezumanizantă a vieții din închisoare.
La sfârșit, când deținuții au fost în cele din urmă escortați afară, am purtat o discuție și cu o doamnă șefă de secție și cu un domn comisar șef. Am aflat că în această secție exterioară se află în prezent aproximativ 430 de deținuti, existând și 3 condamnați pe viață pentru fapte de omor deosebit de grav.
În urma acestei experiențe, ni s-au dezvăluit un tablou complex și noi perspective asupra naturii umane și societății în care trăim. După fiecare relatare, am simțit impactul profund pe care faptele comise le-au avut atât asupra celor implicați, cât și asupra familiilor acestora. Întrebarea centrală despre prețuirea libertății a primit un răspuns puternic și tulburător în aceste mărturii de viață, făcându-ne să regândim modul în care prețuim libertatea și responsabilitățiile care decurg din această prețuire.
În final, discuția cu autoritățile ne-a arătat dimensiunea vastă și complexitatea sistemului penitenciar, evidențiind necesitatea cunoașterii și respectării legii pentru a evita consecințele devastatoare. Ni s-a adus la cunoștință faptul că necunoașterea legii nu te absolvă sub niciun caz de vină și că fiecare acțiune pe care o întreprindem trebuie să fie ponderată și responsabilă.
Astfel s-a încheiat vizita la penitenciar, cu o reflecție profundă asupra societății noastre și a modului în care putem contribui la îmbunătățirea ei. Fiecare interacțiune și fiecare relatare au lăsat o amprentă imensă în conștiințele noastre, făcându-ne să realizăm cât de importantă este cu adevărat libertatea și cât de ușor poate fi pierdută.
