zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

Gândurile nu ard

Gândurile nu ard

Ca tineri dintr-o generație marcată de progresul științific și tehnologic, părem a fi tot mai indiferenți la existența lui Dumnezeu și nu în sensul că o negăm. Întrebări care au frământat omenirea timp de milenii nu mai provoacă singure nicio tresărire într-o minte letargică, educată prin social media să gândească egocentric și instalată confortabil în convingerea că are întotdeauna dreptate.

Ca cititori din această generație, la aproape un secol de când a fost scris, romanul „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov ne trezește. Ne face să ne punem iar întrebări pe aceste teme, prin faptul că ne contrariază și ne provoacă. Gândul că binele și răul colaborează, aflat în opoziție cu tot ce am citit și am auzit sau am fost învățată din punct de vedere religios, mi s-a părut inițial scandalos. Căci ce ar putea fi viața, dacă nu lupta dintre bine și rău, „duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie – sufletul omului” (citat aproximativ din „Frații Karamazov”), cum am crezut că știm dintotdeauna? Și totuși, aici mă aflu: scriind o recenzie la o carte până la finalul căreia am învățat să mă îndoiesc și să prețuiesc îndoiala.

Acțiunea din „Maestrul și Margareta” are loc în Moscova din perioada stalinistă, când, așa cum se spune, diavolul și-a făcut culcușul în Rusia. În carte acest lucru se întâmplă literalmente: Satana, sau, cum este cunoscut de personaje, profesorul de magie neagră Woland, însoțit de grupul său format din Azazello, Fagot (sau Koroviev), motanul Behemoth și vrăjitoarea Hella, se instalează într-un apartament și produce ravagii în societatea moscovită. Țintele lor sunt în special membrii grupării MASSOLIT („Literatura pentru Mase”) cărora le provoacă mari necazuri, iar întrebările ce răsar inițial sunt de ce tocmai lor și care ar fi scopul acestui spectacol al Răului?

Ne dăm seama destul de repede că, prin peripețiile povestite cu mult umor negru, autorul satirizează defecte umane, precum lăcomia, ipocrizia sau prostia, dar, totodată, conturează trăsăturile unei societăți lipsite de valori reale, infestate de ideologia comunistă și malformate sub teroarea stalinistă aflată la începuturile ei. Într-o astfel de perioadă arta nu mai este artă, ci devine un instrument de propagandă, inclusiv de promovare a ateismului, iar artiștii care nu se conformează au de suferit.

În viața reală, o victimă a acestui sistem a fost chiar Mihail Bulgakov. Născut în 1989 la Kiev, acesta a terminat Facultatea de Medicină și, în timpul războiului, a fost trimis pe front ca medic, dar a renunțat la profesia sa pentru a se dărui scrisului. Pe măsură ce își formează un renume, este acuzat de convingeri antibolșeviste și este declarat dușman al statului. Ca urmare, multe dintre operele sale sunt intersize și nu i se mai publică nimic, ajungând să nu mai aibă din ce trăi. În urma unei scrisori trimise lui Stalin, este reangajat la Teatrul din Moscova, dar activitatea sa literară rămâne interzisă. Se căsătorește (pentru a treia oară) cu Elena Sergheevna Shilovskaia, care îl inspiră să scrie „Maestrul și Margareta”, în ciuda certitudinii că lucrarea nu va fi publicată. Tot ei îi dictează în ultimele luni de viață, orb și grav bolnav, ultimele idei pentru finisarea romanului.

Îi regăsim drama în povestea Maestrului, principala victimă din roman a cenzurii staliniste, scriitor de formație istorică dedicat unei teme obsedante: rolul lui Pilat din Pont în condamnarea lui Iisus. După ce opera sa neterminată este respinsă de politrucii din MASSOLIT, autorul își arde manuscrisul și își părăsește iubita, pe Margareta, fiind închis într-o clinică de boli nervoase în care era de așteptat să-și ducă tot restul vieții.

Cei doi se cunoscuseră aparent întâmplător, Margareta fiind deja căsătorită cu un om bogat, însă ea a simțit încă din primul moment că întâlnirea lor a fost predestinată, aparținând unui lanț de evenimente mult mai amplu. Aflând de povestea pe care Maestrul se simte dator să o termine, îl susține prin iubirea ei fără limite și îl încurajează să scrie, dar, când regimul refuză să-i publice opera și îl aduce în pragul sărăciei, Maestrul nu poate suporta situația și o părăsește. 

 Îndurerată de dispariția lui, Margareta sacrifică totul, face un pact cu diavolul, punându-și dorința de a trăi iar alături de Maestru. De aici putem formula ipoteza că Woland a venit în Rusia atât pentru a-i pedepsi pe cei ce au împiedicat scrierea cărții, cât și pentru a asigura condițiile de terminare a ei, întrucât de acest final atârnă soarta unui personaj biblic, dar și cu scopul de a le oferi Maestrului și Margaretei liniștea meritată, ce e drept o pace postumă. Și astfel apare o nouă contradicție în mintea cititorului: de ce răul face bine?

„Manuscrisele nu ard.” este unul dintre enunțurile care mi-au atras cel mai mult atenția. Ideea că Pilat din Pont a așteptat două mii de ani ca cineva să-i înțeleagă drama, rolul dilematic în intriga christică și astfel să-l elibereze, trecându-l în eternitate prin actul scrisului, deci al gândirii, m-a liniștit în mod straniu mai mult decât m-a derutat ideea că diavolul și Iisus sunt, din când în când, colaboratori. Dacă gândurile sunt nemuritoare, stocate, cine știe, ca niște elemente într-o matrice cu coordonatele omul și momentul? Sau dacă sunt, de fapt, ceva mult mai complex, poate entități într-o lume superioară a căror umbră pe firul timpului suntem noi și au putere asupra realității noastre? 

Până la urmă cred că se poate spune că noi existăm prin gândurile, emoțiile, impresiile, imaginile ce se formează în noi, pe care încercăm uneori atât de frumos să le smulgem din lumea lor. Dar dacă ele sunt nemuritoare, chiar dacă noi suntem muritori, poate avem totuși o putere în lumea asta trecătoare, poate suntem mai mult decât niște piese de șah în jocul dintre Bine și Rău, a cărui miză nu o cunoaștem.

Sau poate că toate astea ți se vor părea exagerate… Vei spune că e doar o carte, că, dacă cineva a scris asta, nu înseamnă că Binele și Răul chiar lucrează împreună. Și, într-adevăr, nu înseamnă. Totuși, prin țesătura fină a subiectului presărat cu mult umor, „Maestrul și Margareta” îți va demonstra complexitatea morală a evenimentelor ce au loc în jurul nostru, cum răul poate duce la bine sau invers.Te va scoate din comoditatea ideilor primite de-a gata, te va face să te îndoiești și să te gândești. Și, ca să-l luăm complice pe Descartes, asta e o dovadă că exiști.

Citește și: Viața se cere trăită, gândită, sculptată

5 2 voturi
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile

Cele mai recente articole

WordPress Cookie Plugin de la Real Cookie Banner