O ceață somnoroasă se așterne peste Constanța, într-o seară posomorâtă de noiembrie. Picături cenușii de ploaie pictează geamurile de lemn, în timp ce vântul aspru cuprinde clădirea lipsită de viață. Fără glasul copiilor sau mustrările profesorilor, liceul liniștit devine anost, deprimant. Totuși, în marea asta de liniște ceva îmi atrage atenția. Îmi ciulesc urechile și îmi dau seama că zgomotul vine din bibliotecă.

Ușa întredeschisă mă transportă într-o altă lume: caloriferele argintii încing camera, iar o rapsodie perfectă se compune din clinchetul tastaturii unui laptop vechi, alunecarea unui pix pe suprafața unei foi plasate deasupra unei mesei rugoase și picăturile nervoase de ploaie care se izbesc de geamuri, parcă vrând să vadă ce se desfășoară într-un loc așa de angelic… un paradis din cărți. Mă furișez până la masa unde stau trei copii și mă strecor în poala uneia dintre fete. Torcând, le ascult conversația. 

– Trebuie să mai repetăm de câteva ori, chiar dacă discursul e bine scris. Parcurgem fiecare punct-cheie: cum ne-a venit ideea, cum se desfășoară activitatea, criteriile de înscriere și cele de evaluare, spune fata care stă în picioare. Haideți, încă o dată!

Aceasta face câțiva pași în spate și, înainte de a putea da tonul ultimei repetiții din seara aceasta, ușa bibliotecii se deschide larg. Doamna bibliotecară intră, puțin grăbită, nedumerită de copiii care încă sunt la școală la ora asta. Curioasă, îi întreabă ce fac. Fata bruneta, ridicându-se de pe scaun,  se întoarce către noul-venit. 

– Lucrăm la prezentarea unui proiect, spune ea. Domnul director ne-a invitat să-l anunțăm la Consiliul profesorilor.

– Un proiect? Despre ce?

– Dacă doriți, putem să vi-l prezentăm chiar acum, îi propune băiatul.

– Sigur, răspunde scurt bibliotecara și ia loc pe scaunul din fața lor.

Copiii se ridică, împărțindu-și cuvinte de încurajare, pentru ca apoi să  înceapă:

– Stimați domni si doamne profesoare, eu sunt Sorici Theodora și, împreună cu colegii mei, Lefter Maria și Pera Alexandru, vă prezint proiectul ,,Tutors of CNMB”. Un program de tutorat intercolegial, în care elevii pasionați de o materie își ajută colegii care întâmpină dificultăți în înțelegerea ei. Acesta țintește spre creșterea satisfacției academice a elevilor, întărirea comunității  mirciste, și, totodată, ușurarea muncii profesorilor.

Înainte de toate, vrem să vă spunem o poveste. De la începutul anului școlar, în clasa noastră am observat un fenomen care mi s-a părut fascinant… în pauza dinaintea fiecărui test, aproape sincron, colegii mei se ridică din bănci și se împart în câteva grupuri, toate având ceva în comun: un elev explică, iar ceilalți ascultă cu atenție.

De-a lungul acestor luni de școală, am fost în ambele situații, fie explicând, fie încercând să înțeleg ce îmi transmiteau colegii mei. Acum câteva săptămâni, când prezentam o lecție deosebit de dificilă la chimie, mi-am dat seama că aceste încercări pripite de a înțelege materia erau ineficiente.

Atunci problema mi-a devenit evidentă: elevii au nevoie de un sistem de ajutor reciproc, care să transforme lecțiile spontane din pauze în niște sesiuni organizate.

Theo se retrage, iar Maria face un pas în față:

– Probabil vă întrebați cum putem pune în practică această idee. Totul se bazează pe organizarea unor sesiuni de învățare, pe parcursul a 6 săptămâni, ținute de grupe de maximum 4 persoane (1 tutor și 3 elevi). Pentru a deveni mentori, elevii dornici  sunt trecuți printr-o testare cu două probe: cea teoretică (un test de 30 de minute) și cea practică (explicarea unui subiect din examenul scris). După repartizarea elevilor, în cadrul primei sesiuni, mentorii le aplică și ei cursanților o scurtă testare, pentru a le determina nivelul. Aceasta urmează să fie repetată atât la mijlocul celor 6 săptămâni, cât și la sfârșitul perioadei, pentru a le permite organizatorilor să înregistreze statistic evoluția cursanților, spre îmbunătățirea programului. Orele de întâlnire vor fi stabilite de către fiecare echipă, în cadrul grupurilor de Whatsapp private, create pentru ca membrii lor să poată împărtăși materiale și să își formuleze nelămuririle pre-sesiune.  Anunțurile importante vor fi postate atât pe grupul de Whatsapp, cât și pe contul de Instagram, denumit ,,Tutors of CNMB”. Această pagină socială va cuprinde în descrierea sa și formularul de înscriere, ce va putea fi accesat de elevi înaintea fiecarei ediții a proiectului.

Observ că este rândul băiatului, numit Alex, să vorbească.

– Participanți la acest proiect pot fi atât elevii care au nevoie de ajutor în înțelegerea materiei de la clasă, cât și cei care vor să o aprofundeze. Cât îi privește pe tutori, ei vor fi elevii care au înclinație spre o anumită materie, abilitatea de a-și explica modul de gândire asupra ei și capacitatea de a-i învăța pe ceilalți să o înțeleagă. Desigur, spre finalul sesiunilor așteptăm și câteva rezultate pozitive. Dorim să vedem o creștere în performanțele școlare ale participanților, dar și a satisfacției lor academice. Totodată, prevedem stimularea de noi relații între elevii colegiului  și crearea unui spațiu de înțelegere a cunoștințelor confortabil, interactiv și inovativ.

Bibliotecara ascultă cu atenție și le adresează o singură întrebare:

– De ce ar vrea cineva să devină voluntar în proiectul vostru? Până la urmă, cine ar mai vrea o responsabilitate în plus?

– Sunt multe motive care să-i încurajeze pe elevi să devină voluntari, cum ar fi revizuirea materiei într-un mod creativ și mărirea șanselor de a avea o medie mare, răspunde Alex. Vor face parte dintr-un program de voluntariat și vor fi recunoscuți printr-o diplomă de participare care îi poate ajuta să intre la o facultate din străinătate. Totuși, unul dintre cele mai importante motive îl constituie ajutorul pe care îl oferă comunității, colegilor și prietenilor lor. Credem că aceste avantaje compensează mica bătaie de cap, adaugă el, zâmbind.

Dna bibliotecară aprobă printr-o înclinare a capului și își întoarce privirea către laptop-ul de pe masă, curioasă de subiectele de pe ecran.

– Mulțumim pentru atenție, încheie Theo discursul.

Cei trei copii fac un pas în spate, lăsând liniștea parfumată de filele galbene ale cărților să plutească în cameră. Razele de lumină ale becurilor gălbui schițează dansurile fine ale prafului care se așterne între ei și audiență, între ideile unui nou proiect și cele ale romanelor vechi de pe rafturi. Un telefon murmură pe masa de lemn, înlocuind temporar cuvintele răsunătoare ale discursului cu o chemare către casă. 

Prezentarea se încheie, dându-le elevilor încrederea că ziua Consiliului va cuprinde prima lor prezentare publică. Sunt schimbate râsete și glume, dizolvând încordarea inițială; copiii, strângându-și lucrurile, își iau la revedere de la bibliotecară și părăsesc școala, promițându-și ca a doua zi să se întâlnească în parcul din apropiere. 

Liceul amuțește din nou, iar eu de-abia aștept să văd ce urmează pentru ei și „Tutors of CNMB”.

Citește și: Concursul județean de creaţie LITERATUR@. LASĂ-NE SĂ TE CITIM! Ediția 2023