zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

Vizita istoricului Adrian Cioroianu la CNMB – un îndemn spre reflecție

Vizita istoricului Adrian Cioroianu la CNMB – un îndemn spre reflecție

Pentru fiecare dintre noi sintagma 5 minute de istorie nu poate fi urmată decât de vocea inconfundabilă a lui Adrian Cioroianu. În prezent profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București, Adrian Cioroianu a fost Ministrul Afacerilor Externe în 2007, iar din 2015 până în 2020 ambasadorul României pe lângă UNESCO (perioadă la care se gândește cu drag). Însă mereu a rămas mai ales un reputat istoric.

La rugămintea unor mirciști care au asistat la una dintre conferințele susținute de domnia sa, domnul director Vasile Nicoară l-a invitat să vorbească și în liceul nostru. Onorându-și promisiunea făcută, vineri, pe 5 aprilie, în Amfiteatrul Coriolan, istoricul Adrian Cioroianu ne-a oferit și nouă prilejul să-i ascultăm captivantul discurs despre un trecut cunoscut și un viitor imprevizibil. Nouă și lui Mirciulică.

Să vă explicăm. Înaintea sosirii invitatului, freamătul nerăbdător din sală a fost întrerupt câteva momente de exclamațiile publicului la întrezărirea celebrei blănițe portocalii printre scaunele ocupate. Mirciulică, pășind mândru prin Amfiteatru, ca un amfitrion, ne-a anunțat că el deja l-a cunoscut pe domnul Cioroianu și – aici, mustățile i-au tresărit încântate – că s-au și împrietenit. Noi însă nu l-am crezut. Dar în câteva minute orice urmă de îndoială a fost spulberată, căci îndrăgitul istoric a intrat în Coriolan, ne-a salutat și a confirmat pretențiile mascotei noastre feline, care ne-a privit cu superioritate, spunându-ne, parcă, „V-am zis eu!”.

Dar să revenim la invitatul CNMB. În această onorantă întâlnire de o oră, Adrian Cioroianu ne-a cucerit prin evocarea unor momente autobiografice și prin considerațiile sale despre atitudinea noastră fața de viitor și de necunoscut. Prin exemple din experiența personală, dar și din istoria universală, ne-a liniștit mințile înfricoșate de Fortuna labilis.

Ne-a mărturisit că pasiunea lui pentru istorie a început la vârsta de trei ani, când, sărind pe un pat cu arcuri, a dărâmat din greșeală revista Magazin Istoric, care s-a deschis la o pagină cu o ilustrație a elefanților din armata lui Hannibal. De atunci, bunicul lui, inginer agronom, a început să-i citească din revistă, cultivându-i interesul și iubirea pentru evenimentele trecutului.

După decenii petrecute prin praful cărților și al documentelor istorice, Adrian Cioroianu înțelege mai bine ca oricine că singurul lucru constant în istorie este schimbarea. El ne îndeamnă să nu ne opunem în fața a ceva ce este inevitabil, singura strategie ca să trecem prin schimbări fiind să ne păstrăm cugetul deschis, mai ales acum, în contextul progresului rapid în tehnologie. Suntem nemulțumiți de contemporani și îi omagiem pe cei de dinainte, dar și aceștia, la rândul lor, erau neîmpăcați cu prezentul lor. Schimbările nu trebuie să ne înspăimânte, ci să fie percepute ca ceva firesc. Ceea ce nouă ni se pare normal acum, în urmă cu două secole ar fi fost considerat vrăjitorie; ceea ce nouă ni se pare de neconceput, peste două secole poate va fi ceva obișnuit.

În acest sens, ne-a îndemnat să fim cutezători, încăpățânați și să ne clădim singuri viitorul. Părinții nu ne vor lăsa nimic, ne-a spus. Noi trebuie să luptăm, căci democrația și pacea nu se moștenesc, se construiesc. Până la urmă, curiozitatea și încăpățânarea au ridicat Occidentul.

Așadar, să rămânem deschiși schimbărilor și să nu ne împotrivim lor. Nu știm dacă ne vor duce spre rău sau spre bine, dar trebuie să ne împăcăm atât cu trecutul, cât și cu viitorul. Binele nu e întotdeauna vizibil, așa cum nici vizibilitatea nu e întotdeauna bună.

Întrebat dacă împărtășește opinia că Occidentul se află într-o perioadă de declin, el a răspuns hotărât că decăderea resimțită nu e altceva decât o schimbare. O altă întrebare lansată de mirciști a fost legată de impactul comunismului asupra destinului țării noastre. Domnul Cioroianu ne-a explicat că, în ciuda influenței de necontestat a acestui regim, noi trebuie să facem pace cu istoria. Întrebarea venită din partea doamnei profesor Marinescu l-a provocat pe istoric să-și aducă aminte de adolescența lui. Deși crede, ne-a răspuns invitatul, că doar rebelii schimbă cursul istoriei, el nu a fost niciodată un copil rebel.

Vă lăsăm să cugetați la această incitantă demonstrație de înțelepciune a domnului Cioroianu, cu speranța că am reușit să vă inducem aceeași stare de reflecție care ne-a cuprins pe noi în timpul scurtei întâlniri din Coriolan. O experiență memorabilă, credem, care va intra în seria „5 minute de istorie” mircistă. 

Citește și: Gândurile nu ard

5 1 vot
Article Rating
Abonează-te
Anunță-mă despre
0 Comments
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
WordPress Cookie Plugin de la Real Cookie Banner