Somnul, o parte esențială a vieții noastre, ne consumă aproximativ 25 de ani din existență, circa o treime din durata medie de viață a omului (75-78 de ani), dintre care aproximativ 6 ani sunt dedicați tărâmului enigmatic al viselor. Cu toate acestea, misterul care înconjoară somnul și visele persistă, lăsându-i pe oamenii de știință în luptă cu întrebări fundamentale: De ce dormim și de ce visăm?
După decade de cercetare, răspunsurile rămân greu de atins, iar înțelegerea noastră se limitează la necesitatea somnului pentru ameliorarea oboselii. Visele, fugare, efemere, tind să scape memoriei noastre în câteva minute după ce ne trezim, dar atunci când ele persistă ne tulbură, ne preocupă și ne captivează imaginația, provocând speculații despre semnificația și scopul lor. În timp ce unii văd visele ca pe niște ferestre către suflet, alții resping orice interpretare nonfizicalistă, considerându-le doar efecte ale descărcării neuronilor în timpul somnului.
Progresele recente în materie de tehnologie ne-au adus, totuși, mai aproape de descifrarea complicatului fenomen oniric și a rolului său în viețile noastre. Perspectiva înregistrării viselor, prezentă cândva doar în sfera ficțiunii științifice, a devenit acum o posibilitate tangibilă. Experimente de pionierat, întinzându-se pe parcursul a zeci de ani, au pus bazele pentru decodificarea manifestărilor vizuale din vise.
Pentru a putea înțelege cu mai mare ușurință ce caută cercetătorii în timpul dezvoltării proiectelor, trebuie menționate etapele somnului:
1. Adormirea, stadiul 1, în care corpul începe să se relaxeze, ritmul cardiac încetinește, iar creierul începe să intre într-o stare de somnolență. Această etapă este caracterizată de tranziția de la starea de conștiență la starea de somn.
2. Somnul ușor, stadiul 2, în care activitatea cerebrală încetinește, apare un tip specific de activitate electrică cerebrală, numită „complexele K”, și încep să se manifeste undele Delta (unde cu frecvențe mai joase).
3. Somnul profund, stadiile 3 și 4, etape cunoscute și sub numele de somn lent, caracterizate prin dominanța undelor Delta în activitatea cerebrală. Este etapa în care corpul se reface, fiind dificil să trezești o persoană aflată în această fază a somnului.
4. Rapid Eye Movement (REM), etapă asociată cu visarea, are loc aproximativ la 90 de minute după adormire. În timpul somnului REM, activitatea cerebrală devine mai puternică, iar ochii se mișcă rapid sub pleoape. Musculatura este paralizată (cu excepția mușchilor esențiali pentru respirație și funcții vitale), iar visarea intensă are loc în această fază.
Etapele somnului se repetă în cicluri pe parcursul nopții, fiind esențiale pentru un somn odihnitor, deci pentru sănătatea și starea generală bună a organismului.
Studiile consacrate viselor s-au concentrat, desigur, pe etapa REM. Pe scurt, istoria derulării lor este următoarea. În 1999 cercetătorii de la Universitatea Berkeley din California s-au angajat într-o încercare revoluționară, aceea de a decodifica semnalele din creierul pisicilor pentru a reconstrui ceea ce vedeau ele în timp real. Cu toată tehnologia rudimentară de atunci, rezultatele au fost remarcabile, sugerând potențialul de a privi în lumea viselor.
Studii ulterioare, cu subiecți umani, folosind tehnici avansate de imagistică precum fMRI (imagistică prin rezonanță magnetică funcțională), au propulsat înțelegerea noastră la un nivel mai înalt. Monitorizând activitatea creierului în timpul somnului și corelând-o cu stimuli vizuali, cercetătorii au efectuat pași semnificativi către reconstrucția conținutului viselor.
În 2011, cercetătorii au decis să meargă mai departe. Subiecții au fost plasați într-un RMN și creierul lor a fost monitorizat în timp ce le erau prezentate ore întregi de videoclipuri de pe YouTube. Videoclipurile erau scurte și diverse, iar activitatea creierului a fost înregistrată în timp ce subiecții le priveau. Apoi, folosind această activitate ca bază de date, cercetătorii au comparat activitatea creierului subiecților în timpul somnului cu videoclipurile arătate, obținând astfel o imagine aproximativă a ceea ce subiecții visau. Treptat, acest proces a fost automatizat prin dezvoltarea unor software-uri specializate.
În 2013, cercetătorii din Kyoto, Japonia, au făcut o descoperire semnificativă, reușind să prezică fondul viselor subiecților cu o precizie de 60%. Folosind o combinație de EEG și MRI, cuplată cu algoritmi sofisticați, au decodificat semnăturile neuronale ale viselor și au înțeles mai bine persistența lor în memorie, analizând și interpretând în detaliu visele din etapele avansate ale somnului (în principal REM), vise ce devin rapid inaccesibile omului după trezire, dar și legăturile care se produc cu alte părți ale creierului.
În imaginile de mai jos se regăsesc înregistrări realizate prin această metodă în 22 septembrie 2011. (Sursa: youtube.com). În stânga sunt imaginile prezentate, iar în dreapta, varianta lor reconstruită de activitatea creierului.
Drumul către captarea și experimentarea viselor în înaltă definiție este plin de provocări. Limitările tehnologice, considerațiile etice și complexitatea inerentă creierului uman reprezintă obstacole formidabile. Cu toate acestea, dorința de a pătrunde în adâncurile minții noastre, în misteriosul subconștient, alimentează ambiția de a continua explorarea și inovația în domeniu.
Vizionari ca Elon Musk, cu inițiative precum Neuralink, își imaginează un viitor în care orice aplicație și utilizare a activității neuronale sunt posibile; printre ele, amintirile și visele ce pot fi înregistrate, stocate și chiar transferate. Musk a prezentat lumii un un proiect ambițios, care estompează granița dintre ficțiunea științifică și realitate. Neuralink este o companie fondată de bilionar, care își propune să dezvolte interfețe neuronale avansate pentru a conecta creierul uman la computere și alte dispozitive digitale. Scopul declarat al Neuralink este să creeze tehnologii care să permită o comunicare bidirecțională între creier și computere, deschizând astfel posibilități noi în domenii precum sănătatea, inteligența artificială și interacțiunea om-mașină.
Principala inovație pe care Neuralink încearcă să o realizeze este dezvoltarea unui implant cerebral sub formă de mică interfață neurală, denumită „Link”. Acest implant ar fi plasat în creierul uman și ar avea capacitatea de a înregistra și stimula activitatea neuronală în timp real. Tehnologia ar putea fi utilizată pentru a trata diverse afecțiuni neurologice și psihice, precum paralizia, depresia sau anxietatea, cu aplicații extinse în domenii ca realitatea augmentată, controlul dispozitivelor prin puterea minții sau îmbunătățirea capacităților cognitive și perceptuale.
Anul acesta, pe 29 ianuarie, Musk a anunțat public că a avut loc prima operație de implant a cipului creat printr-un nou tip de tehnologie, mult mai eficientă decât cea utilizată în 2011, informația fiind, de data aceasta, colectată și transmisă direct de la sursă, minimizându-se posibilele erori. Acest tip de monitorizare a creierului este o alternativă mult mai accesibilă față de un RMN. Cu noua tehnologie este foarte probabil ca înregistrarea viselor și a amintirilor, prin Neuralink, să devină disponibilă publicului larg în aproximativ 15 – 20 de ani.
În imaginea de mai jos este prezentat cipul Neuralink. (Sursă: google.com)
În același timp, există îngrijorări și întrebări etice legate de proiectul Neuralink, cum ar fi securitatea datelor, prezervarea intimității și posibilele efecte secundare sau riscuri asociate cu implanturile cerebrale. Posibilitatea ca, de pildă, corporațiile să utilizeze implanturile cerebrale pentru a avea acces la gândurile și emoțiile utilizatorilor, în scop de marketing sau chiar de manipulare propriu-zisă, stârnește numeroase temeri. Prin colectarea și analizarea datelor neuronale, corporațiile ar putea să-și îmbunătățească strategiile de publicitate sau să manevreze comportamentul consumatorilor în moduri subtile ori subliminale, practic să poată controla absolut fiecare aspect al vieții acestora.
De asemenea, există preocupări legate de securitatea datelor și confidențialitatea informațiilor personale ale utilizatorilor. Vânzarea sau utilizarea neautorizată a datelor neuronale ar putea avea consecințe grave asupra intimității și autonomiei individuale.
Este important ca reglementările în materie de protecție legală să țină pasul cu avansul tehnologic pentru a garanta respectarea drepturilor individuale. Noile tehnologii trebuie să fie supuse unor standarde ridicate de securitate și protecție a datelor, iar utilizatorii trebuie să aibă controlul asupra informațiilor personale, oferindu-li-se transparență cu privire la modul în care sunt colectate și utilizate datele.
Aceste preocupări trebuie să fie luate în considerare și discutate în mod deschis, în contrapondere cu entuziasmul pentru potențialele beneficii ale tehnologiei. Există o tendință în rândul unora de a vedea fuziunea om-tehnologie ca pe o soluție magică pentru problemele umanității, ignorând sau minimalizând potențialele riscuri și consecințe negative. Este o perspectivă care se întâlnește cu ideologia transumanismului, ce susține depășirea limitelor biologice ale speciei umane prin tehnologia avansată.
Elon Musk este un promotor proeminent al acestui curent și al ideii că integrarea tehnologiei în corpul uman ar putea aduce beneficii semnificative, cum ar fi îmbunătățirea capacităților cognitive sau prelungirea vieții. Cu toate acestea, este important să abordăm aceste chestiuni cu precauție și să ne asigurăm că progresele tehnologice sunt gestionate în mod responsabil, ținând cont de normele etice și sociale. Este esențial să avem în vedere nu doar potențialul benefic al tehnologiei, ci și impactul său asupra individului și societății în ansamblu.
În ciuda îngrijorărilor, proiectele de cercetare a creierului uman continuă să progreseze, ca și tehnologia tot mai sofisticată dedicată lor, liderii noii tehnologii urmându-și viziunea despre viitorul interacțiunii umane cu aceasta. În contextul inovațiilor recente, înregistrarea viselor reprezintă nu doar o nouă posibilitate, ci și o punte către o lume în care frontiera dintre realitate și imaginație devine din ce în ce mai fluidă. De la experimentele de pionierat cu pisici și subiecți umani, până la proiecte futuriste precum Neuralink, știința își îndreaptă atenția către teritoriile neexplorate ale subconștientului nostru.
Acum suntem în etapa în care ne întrebăm încă dacă putem cu adevărat înregistra visele, dar mai ales dacă ar trebui să o facem. În drumul către acest viitor fascinant, nu trebuie să uităm că, în cele din urmă, ceea ce ne definește este individualitatea noastră irepetabilă, intimitatea personalității noastre, iar visele sunt parte din ea. Poate că nu am vrea ca ele să circule pe Internet sau să fie clasificate în „corecte” și „incorecte”, „permise” și „nepermise”, „sănătoase” și „nesănătoase” etc.
