Teatru și emoții, umbre și lumini, să te ascunzi și în același timp să fii văzut… pentru toate acestea, aplauze! Actorii au nevoie de aplauze, iar publicul are nevoie să aplaude. Ce este cu această legătură sonoră și indestructibilă, cu această punte de emoție? Ne-am gândit că cei mai potriviți pentru a răspunde la întrebare sunt actorii înșiși. Ei înțeleg prin aplauze un mod de comunicare a respectului, a aprecierii pentru spectacol și pentru munca din spatele lui, un mod de încurajare pentru cei destul de cutezători să înfrunte scena. Cei care aplaudă simt mândria actorilor de parcă ar fi a lor, simt o fericire contagioasă când actorii se înclină în fața lor.

Acestea au fost, pe scurt, răspunsurile tinerilor actori care ne-au vizitat liceul cu ocazia celei de-a XIV-a ediții a Festivalului de Teatru pentru elevi APLAUZE. Între 24 și 26 mai 2024, nouă trupe din țară au venit să se bucure de mare și să ne bucure pe noi cu arta lor. Organizat de CNMB și coordonat de doamnele profesoare Andaluzia Arif, Luminița Radu și Daniela Crăciun, cu ajutorul voluntarilor mirciști, Festivalul aduce în fiecare an o pată de culoare în viața de licean.

Ediția actuală s-a deschis cu un moment artistic susținut de Asociația Culturală „Beli Bagrem” (‘Băgrinul alb’) din Timișoara: În ulicioara de odinioară. Combinând teatrul de păpuși cu muzica și dansurile populare sârbești, actorii ne-au povestit cum se întemeiază o familie tradițională în cultura lor. A urmat o reprezentație a corului liceului nostru, iar apoi una a Centrului pentru dezvoltare creativă și colaborare multiculturală CEKOM  din Zrenjanin, Serbia, care a pus în scenă Toți acei oameni singuratici.

Redactorii Zărilor Alb Astre au urmărit spectacolele susținute pe scena de la Palatul Copiilor, jurizate de actorii Florin Kevorkian, Daniel Nițoi și Justinian Radu, dar și  workshopurile de actorie, de dans și de design desfășurate înaintea reprezentațiilor. Evenimentul ne-a prilejuit cronicile care urmează.

CEKOM (Serbia), piesa Toți acei oameni singuratici (în afara concursului)

Fără cuvinte de Ema Apostol

În cadrul festivității de deschidere a APLAUZE-lor, Centrul pentru dezvoltare creativă și colaborare multiculturală din Serbia, CEKOM, a spulberat barierele lingvistice. Cinci actori tineri au jucat piesa „Toți acei oameni singuratici”, captivându-i pe cei din sală printr-o coregrafie unitară, expresivă, demonstrând cât de multe se pot transmite chiar dacă niciun cuvânt nu este rostit... Citește mai mult

Trupa AD-HOC (Asociația „Teatrul pentru toți” din Pitești), piesa Profu’ de religie, adaptare după Mihaela Michailov și Diana Iacomir.

Între fantezie și adevăr de Rareș Marcu

Trupa de teatru AD-HOC a readus în mintea spectatorilor, prin „Profu’ de religie”, un mesaj profund despre manipularea adevărului și, deci, despre relativizarea lui, punând în discuție modul în care el, adevărul, ne influențează viața… Citește mai mult

Trupa VICTORY OF ART (Asociația „JG Victory of Art”, București), musicalul Deșteptarea primăverii, adaptare după piesa lui Frank Wedekind

Renașterea de Elenis Catia Giogea

Primăvara… anotimpul renașterii, al miresmelor și al simțurilor extreme, de fiecare dată inedite, intense și răvășitoare. „Deșteptarea primăverii”, un musical adaptat după piesa cu același nume de Frank Wedekind,  interpretat de tinerii actori de la Asociația „JG Victory of Art” din București, aduce pe scenă tabloul adolescenței din secolul al XIX-lea, când viața copiilor era controlată în totalitate de părinți, de norme sociale severe și de prejudecăți. E un spectacol despre nevoia umană de a visa și de a cunoaște, despre tabu-uri și interdicții, teme pe care trupa bucureșteană le-a exprimat într-un mod admirabil… Citește mai mult

Trupa FABRICA DE TEATRU (Sibiu), piesa Feminin, adaptare de Laura Câmpean după Elise Wilk

Periculos, greu… feminin de Antonia Tode

Propunerea de a scrie o piesă special pentru 12 actrițe ale Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, care nu beneficiau de la fel de multe roluri ca bărbații, i-a oferit lui Elise Wilk oportunitatea perfectă de a vorbi despre ce înseamnă să fii femeie. Piesa ei, „Feminin”, a fost inspirată mai ales de articolul Venerei Dimulescu, Vezi că umblă niște poze cu tine goală prin liceu, care spune povestea unei fete de 15 ani de la un liceu din București hărțuită sexual pe Internet… Citește mai mult

Trupa PROSCENIUM (Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand” din Sighetu Marmației), piesa Albă ca Zăbava și cei șapte pitici, dramatizare de Eduard Covali după textul original de Frații Grimm

Prințese, pitici, pufuleți și pozne de Ruxandra Ilie

„Albă ca Zăbava și cei șapte pitici” este o piesă energică și savuroasă, care a reușit să învioreze sala și să o umple de râsete, atât prin scenariul său, cât și prin talentul actorilor. Comediile pot fi piese dificil de interpretat din cauza mimicii și a tonalităților complexe, dar trupa „Proscenium” a adus un zâmbet pe buzele fiecărui spectator… Citește mai mult

Trupa UMBRE (București), piesa Purice la Ureche, adaptare după Puricele în Ureche de Gorges Faydeau

Joaca de-a cei vii de Antonia Tode

Ce ne fascinează atât de mult la niște oameni în costume din vremea lui Napoleon Bonaparte imitând viața pe o scenă? De ce auzul vorbelor spuse de ei ca și cum ar fi ale lor ne înfioară într-atât încât pentru câteva clipe ne desprindem de noi și existăm doar pentru a vedea cum un tânăr se preface a fi un italian cu un defect de vorbire care își caută telu’ gulii (cerul gurii)? Poate pentru că oamenii par mai reali când se joacă… Citește mai mult

Trupa L’ESPÉRANCE (Liceul Teoretic „Angel Saligny” din Cernavodă), piesa L’Homo informaticus de Charles Istace

Bibidi, babidi bum, în ce timp m-am teleportat?! de Elenis Giogea

„L’Homo Informaticus” trăiește o pierdere progresivă de real, o hemoragie de tot ce înseamnă frumos, inedit, emoționant. Inteligența artificială are rolul de a distorsiona realitatea și de a o transforma în ficțiune sau în simulacru de real. „L’Homo Informaticus” nu este, așadar, un singur om, este un computer-glob pământesc în care trăiesc toți oamenii-cipuri, ce și-au pierdut întru totul identitatea, s-au predat tehnologiei și s-au îndepărtat de sensul vieții omenești… Citește mai mult

Trupa THALIA (Casa Municipală de Cultură Făgăraș), piesa În buzunar am dragoste, iubito! de Andrei Stanciu, membru al trupei

Un portofel pierdut de Sophia Hagi

Am râs! Și nu fără motiv: comedia efervescentă În buzunar am dragoste, iubito! a lui Andrei Stanciu, elev (și dramaturg) în anul terminal, pusă în scenă de colegii săi de la trupa „Thalia” a Casei Municipale de Cultură tocmai din Făgăraș ne-a făcut pe toți să ne căutăm orbește portofelele. Cei mai mulți, sperăm, le-au și găsit, însă lui Ticu, alcoolicul nostru viguros încercat de norocu-i, nu i-a fost dat un traseu atât de simplu. Dacă vreți să aflați pentru voi ce i se întâmplă, închideți chiar acum ochii: în ciuda ajutorului (sau a lipsei sale) acordat de ceilalți patru actanți, căutarea celor 1200 de lei pierduți este în zadar… Citește mai mult

Trupa ACT’ANIMA (Palatul Național al Copiilor București), piesa Avioane de hârtie de Elise Wilk

Un sărut pentru un gând de Ema Apostol

În general, teatrul e făcut de oameni, pentru oameni. În particular, piesa Avioane de hârtie de Elise Wilk a fost pusă în scenă de adolescenți, pentru adolescenți. Actorii din trupa „Act’Anima” din București au oglindit o lume necruțătoare dintr-un liceu, lume în care să nu te fi sărutat înainte de clasa a XI-a e aproape o crimă și în care cel mai bun loc în care poți să te ascunzi e baia liceului… Citește mai mult

Trupa NOI (Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța) piesa Atac la moralitate, adaptată după Daniel Nițoi

Principii de profesor de Ioana Cernat

Ultima piesă jucată în cadrul ediției de anul acesta a Festivalului „Aplauze” a fost interpretată de trupa de teatru a CNMB, NOI, coordonată de dl Aurel Palade. Intitulată Atac la moralitate, ea ne-a prezentat, într-un mod absolut delectabil, frământările și doleanțele unui profesor de limba și literatura română, șef de comisie în cadrul Bacalaureatului, căruia, în prag de examen, îi sunt puse la încercare principiile și concepțiile despre lume. În momentul în care luminile reflectoarelor s-au stins, iar cortina a căzut pentru ultima oară, publicul întorcea pe toate părțile aceeași problemă care îi împăienjenea și conștiința domnului profesor: A lua sau a nu lua (banii)? Aceasta a fost întrebarea… Citește mai mult

Să trecem la PREMII!

Premiile speciale

• Premiul pentru scenariu și Premiul pentru costume și machiaj – Trupa „Proscenium”;
• Premiul pentru cel mai bun personaj colectiv – Trupa „Noi”;
• Premiul pentru scenografie – Trupa „Umbre”;
• Premiul pentru regie și coregrafie de musical – Trupa „Victory of Art”;
• Premiul pentru mesaj – Trupa „L’Espérance”.

Premiile pentru interpretare individuală

• Premiul pentru interpretare masculină – Cosmin Bălan (Trupa „Act’Anima”), Andrei-Ștefan Stănică (Trupa „Noi”), Tudor Dumitrescu și Ștefan Grigore (Trupa „Umbre”);
• Premiul pentru interpretare feminină – Ayana Pulbere (Trupa „Ad-Hoc”), Miruna Bosca (Trupa „Proscenium”), Cristiana Oprea (Trupa „Umbre”), Alexia Olar (Trupa „Fabrica de teatru”);
• Premiul pentru cea mai bună compoziție actoricească – Ana Stan (Trupa „Umbre”);
• Premiul pentru debut dramaturgic – Andrei Stanciu (Trupa „Thalia”).

Marile premii ale festivalului

• Locul al III-lea – Trupa „Act’Anima”;
• Locul al II-lea – Trupa „Noi”;
• Locul I – Trupa „Umbre”.

Marele Trofeu a fost câștigat de Trupa „Ad-Hoc”.

Sperăm că îi vom revedea pe tinerii actori și la anul, cu piese noi. Și mai sperăm că prin cronicile noastre am reușit să surprindem diversitatea artistică a Festivalului nostru mult îndrăgit. Pentru acest eveniment și pentru toți cei care l-au făcut posibil, APLAUZE!

Citește și: Cum este influențată opera de contextul ei istoric?