Joi, pe 13 iunie, Sergiu Darie Medeșan, fost mircist și actual jucător de tenis, a fost invitat în Amfiteatrul „Coriolan” pentru a le vorbi elevilor despre ce înseamnă să faci sport de performanță și să înveți în același timp, despre ce înțelege el prin visul american, despre experiența lui din România în comparație cu cea din SUA.
După ce a câștigat câteva turnee interne și internaționale, la simplu și la dublu, în 2017 Sergiu Medeșan, pe atunci elev în clasa a XII-a la CNMB, a fost admis la Academia de Tenis BTT, continuându-și studiile la European International School of Barcelona. Au urmat studiile universitare în SUA, perioadă în care a jucat tenis în NCAA Division 1. În prezent este Head Tennis Coach la Break Tennis Club Mamaia.
Dorindu-ne să aflăm cum începe cariera unui tenismen, dar și ce înseamnă să trăiești în țara viitorului, i-am pus câteva întrebări lămuritoare. Redăm, în cele ce urmează, răspunsurile sale.
Redacția ZAA: Sergiu, privind în urmă, îți amintești când ai descoperit că tenisul reprezintă mai mult decât o pasiune pentru tine?
S.M.: La vârsta de nouă ani și jumătate sau zece, în momentul în care am fost copil de mingi la un eveniment foarte mare din Constanța, ATP Challenger. Văzând nivelul la care erau jucătorii și cum erau aclamați de fani, de suporteri, m-am simțit motivat și mi-am spus că asta vreau să fac toată viața. Mi-am spus că vreau să ajung jucător de tenis profesionist.
Redacția ZAA: Asta a implicat mult efort și multă ambiție. Cum a fost să îmbini educația cu sportul în timpul liceului și al facultății?
S.M.: În timpul liceului a fost foarte greu. Știam în ce mă bag, știam că la CNMB, un liceu de prestigiu, va fi greu să îmbin sportul de performanță cu școala. Dar am reușit să fac acest lucru cu ajutorul părinților, bineînțeles, dar și al profesorilor, care m-au înțeles și m-au susținut pe tot parcursul acestor ani (chiar din clasa a cincea, când am venit prima oară la CNMB). Deși programul meu era foarte strict, am reușit să învăț pentru fiecare materie, dar și să îmi continui antrenamentele de tenis. Bineînțeles, n-am fost șef de promoție, nu luam doar note de 10, dar am putut să mă mențin pe linia de plutire și să trec cu bine.
Redacția ZAA: Cât de grea ți s-a părut tranziția de la juniori la profesioniști?
S.M.: În tenis, tranziția aceasta e ca traversarea unui teren minat. La juniori este abordat un anumit stil de joc, iar când intri la profesioniști, intri într-un alt sistem, deficitar după părerea mea. La primele turnee în care joci, dai foarte des peste jucători de cel puțin 25 de ani, cu mai multă experiență, pe care e greu să-i învingi dacă nu ai deja un nivel avansat și o echipă în spate care să te ajute.
Redacția ZAA: Cât de mult a contribuit statul la realizarea visului tău? A fost vorba doar de muncă individuală?
S.M.: Din păcate, a fost doar muncă individuală. Părinții s-au ocupat de costuri și s-au implicat în pasiunea mea. Îmi doresc să văd în viitor o federație de tenis ca în Spania, Italia, Franța sau ca în alte țări unde statul se implică în carierele sportivilor și face programe pentru juniorii talentați. Tenisul este foarte costisitor și, din păcate, mulți oameni din România, cum sunt și părinții mei, nu își permit neapărat să se ocupe de costurile impuse de practicarea tenisului de performanță. Dar, cu sacrificii și chinuri, și cu datorii, părinții mei au reușit până la urmă să mă ajute să ajung la un nivel înalt.
Redacția ZAA: Datorită acestor eforturi și performanțelor tale ai ajuns să joci tenis în Statele Unite. Cum ai descrie, în câteva cuvinte, visul american?
S.M.: Bună întrebare. În primul rând, nu este așa cum cred cei care nu au vizitat deloc America. Există păreri bune și păreri proaste. Părerea mea este că SUA prezintă multe avantaje în ceea ce privește studiile și sistemul, implicarea și finanțarea pentru sport și educație. Ești sprijinit să te dezvolți, să înveți foarte multe lucruri de actualitate, care te vor ajuta în viitor. Pe de altă parte, America nu este un loc în care să poți trăi cu adevărat. Dezavantajele sunt multe: nu ai viață socială, mâncarea este foarte nesănătoasă (cred că știți cu toții câte ceva despre mâncarea făcută în laborator la ei), e un mediu foarte periculos, din cauza controlului limitat asupra armelor, și multe altele, din păcate. Ar fi multe de spus și pe tema activismului și a reverse racism-ului, de care multă lume nu știe… Nu mai intru în detalii.
Redacția ZAA: Întorcându-ne pe meleagurile noastre, cât de greu ți se pare să faci performanță într-un sport în România?
S.M.: Foarte greu. Nu avem infrastructură, nu avem nimic organizat. De exemplu, în tenis sunt implicate mai multe aspecte: strategia abordată pe teren, pregătirea fizică (chiar dacă nu pare, să alergi dintr-o parte într-alta a terenului necesită mult efort și rezistență!), kinetoterapia, recuperarea fizică adică, mental coaching și așa mai departe… Este greu să te antrenezi pentru așa ceva în România.
Redacția ZAA: Din punctul tău de vedere, ca jucător experimentat și, mai nou, ca antrenor, care este proporția talent/ muncă în tenis?
S.M.: Sută la sută muncă. Munca este, de fapt, talentul, și nu doar în tenis, ci în tot ceea ce faci. Trebuie să te antrenezi zi de zi și să muncești la maximum pentru ceea ce îți dorești. Nu există jucători care joacă doar din talent.
Redacția ZAA: Cu ce gânduri intri pe terenul de tenis?
S.M.: În primul rând, îmi propun să mă simt bine de fiecare dată, să mă bucur de fiecare moment, dat fiind că tenisul este ceea ce iubesc, ceea ce fac de când eram mic, practic viața mea. Iar în momentul de față, îmi doresc să pot învăța cât mai mulți copii, dar și adulți, arta tenisului și să-i văd jucând cât mai bine în turnee.
