Indiferent că e vorba de tipicul produs american de comedie, un thriller despre problemele grave ale unor elevi, un horror sau un SF, mulți dintre noi au vizionat măcar un film cu adolescenți care suferă, caută, găsesc sau nu răspunsuri la frământările lor, rezolvă sau nu situații complicate, trec prin conflicte cu toată lumea și cu ei înșiși, se zbat în școli de periferie ori triumfă în colegii de elită. Mulți am citit cărți pe aceste teme sau, poate, am ascultat istorisirile bunicilor și părinților despre această perioadă a vieții.
Suntem generații diferite, dar adesea gândurile, aspirațiile și emoțiile ne unesc. De aceea, vă propun să dăm timpul înapoi și să descoperim adolescența prin ochii mirciştilor de odinioară, cercetând una dintre cele mai interesante și expresive resurse scrise ale liceului, revista Zări Alb Astre, și căutând aspectele care privesc viața și interesele lor școlare în diferite perioade. Dacă nu ați citit revistele din trecut, vă sfătuiesc să o faceți accesând „Biblioteca” site-ului nostru. Garantez că lecturarea acestora nu vă va dezamăgi!
Pentru o mai bună înțelegere a contextului voi puncta câteva repere din istoria colegiului, pe care le-am cules din Monografia Liceului „Mircea cel Bătrân” scrisă de profesorul Ion Faiter.
Conform monografiei, această instituție a fost întemeiată la 1 septembrie 1896, ca gimnaziu de băieți, înlocuind Școala normală de învățători și institutori. Terenul a fost greu de obținut, iar formarea unui colectiv de profesori a fost și mai dificilă. În ciuda obstacolelor de tot felul, prin stăruință și eforturi, inițiatorii au făcut ca măcar o parte dintre tinerii dobrogeni care nu aveau destule resurse financiare pentru a învăța în București sau în străinătate să aibă posibilitatea de a-și face studiile în Constanța.
În anul 1911 unitatea școlară a fost transformată în liceu, iar în deceniile următoare a suferit multe schimbări aduse de Războaiele Mondiale și apoi de regimul comunist. În ciuda acestor schimbări, liceul/ colegiul „Mircea” s-a menținut ca o instituție de prestigiu, care a continuat să dezvolte minți tinere și strălucite.
Întrebarea este: Ce doreau acestea să exprime, să arate lumii?
Să începem cu primele numere, pe care biblioteca digitală ni le îngăduie, și anume cele din anii 1946-1947, perioada de după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, grea pentru toată lumea.
După anul 1946, instaurarea comunismului stalinist produce daune considerabile, impunându-se, conform monografiei „sistemul unui stat «cu mai reduse performanțe didactice»”. Liceul a fost ocupat de trupele rusești până în anul 1958, biroul directorului a fost transformat în sală de biliard, iar elevii liceului erau puși în dificultate când orele se făceau haotic, prin clădirile libere din oraș.
În această perioadă total neprielnică studiului a luat naștere revista Zări albastre. Redactată prin activitatea unor comitete de elevi, ea era consacrată mai mult creațiilor literare, cuprinzând în mare parte poezii și compoziții epice scurte ale elevilor din L.M.B., asezonate cu citate din mari personalități. Apar și articole informative, elevii din acea perioadă arătându-se preocupați de subiectele momentului, un exemplu fiind un articol din primul număr despre bomba atomică. Nu erau ignorate performanțele mirciștilor, existând o cronică sportivă și articole despre alte rezultate extraordinare, acest subiect dovedindu-se, din fericire, inepuizabil chiar și după 78 de ani.
Mi s-a părut interesant că ultimele pagini ale revistei erau dedicate unor rubrici contrastive cu cele precedente. După textele sentimentale ori solemne anterioare, citim rubrica „Între noi”, în care, după modelul revistelor literare consacrate, li se răspundea elevilor aspiranți la publicare, redacția motivând absența creațiilor lor din paginile respectivului număr. Acestora li se oferă, totuși, sfaturi prietenoase pentru ca pasiunea lor pentru scris să înflorească din ce în ce mai frumos. Chiar mă gândesc dacă autorii nenorocoși se simțeau mai bine știind ce au greșit sau se simțeau stânjeniți din cauza „spălării păcatelor” în public. O altă rubrică, „Jocuri”, așa cum o dezvăluie și titlul, conținea câteva jocuri de inteligență menite să antreneze mintea tinerilor, distrându-i în același timp.
Să nu uităm, totuși, că începuturile revistei au fost marcate de ravagiile produse în societate, implicit în educație, de instalarea regimului totalitar comunist de extracție sovietică. Nici nu poate fi vorba despre libertatea de inițiativă și exprimare a tinerilor mirciști, așa că adevăratele lor trăiri și experiențe nu pot fi reconstituite din paginile revistei. Textele au un ton conformist, în acord cu ideologia noului regim. De exemplu, unul dintre numerele din 1947 este dedicat împlinirii a treizeci de ani de la Marea Revoluție Socialistă din 1917 care a transformat Rusia în URSS, cuprinzând articole ce valorificau cultura sovietică.
Comunismul a impus reforme care au afectat grav sistemul de învățământ, calitatea educației, comportamentele, relațiile dintre profesori și elevi, atmosfera din școli etc. O mostră de înregimentare prin îndoctrinare o găsim în evocările din monografia amintită mai sus. Este vorba de schimbarea ortografiei (1953), care le lasă elevilor o mare nedumerire: „Noi treceam într-a X-a. L-am întrebat atunci, pe Dom’ profesor, ce părere are despre înlocuirea lui sunt cu sînt. Iată răspunsul: «…domnule, dacă ăștia vor spune că trebuie să scriem că vacile este negre, vom scrie și noi că vacile este negre»”.
În ciuda acestor vremuri negre (ca vacile anterior pomenite), elevii liceului erau mândri de apartenența lor la L.M.B.: „Chiar dacă nu câștigam olimpiade școlare, prin faptul că eram elevi ai acestui liceu și aveam dreptul de a purta matricolă cu sigla L.M.B., scrisă cu litere galben-auriu, ronde, pe un câmp albastru intens, noi eram «cineva» în urbe”, își amintește un mircist al acelor timpuri. Aflăm din monografie că „Uniforma școlară și numărul matricol continuă a fi obligatorii până în ultimul trimestru al celei din urmă clase”.
După o lungă perioadă de „hibernare” forțată, Zări albastre renaște în 1983. Noua serie circulă momentan doar intern, având scopul de a duce mai departe tradiția începută în 1946. Spre deosebire de primele numere, în cel din 1983 își fac loc și științele exacte, câteva pagini din revistă fiind destinate să găzduiască probleme interesante de matematică și fizică.
Putem spune că aceste discipline se numărau printre principalele pasiuni ale mirciştilor din acea perioadă, ingeniozitatea fiind lăsată să lucreze, adunându-se idei care prindeau contur, un exemplu fiind o schiță tehnică inovativă realizată de un elev, schiță ce reprezintă un dispozitiv electronic pentru reglarea temperaturii.
Nici materiile umaniste nu par mai puțin de interes, aspiranții la calitatea de scriitor fiind bineveniți și revista având un spațiu rezervat textelor inedite, în care cu siguranță autorii și-au pus tot sufletul, dovedind mai mult sau mai puțin talent. Primul număr din acel an începe cu un interviu, continuă cu istorisirea unui elev ce pare captivat de orele din atelierul școlar, cu un articol plin de entuziasm ce dezvăluie cum se desfășura o oră normală în acest spațiu destinat educației și se termină cu poezii pline de expresivitate, cu o compunere imaginativă și cu o recenzie. Conținând și probleme rezolvate, dar si articole legate de etică sau cultură, interviuri, recenzii, creații literare și chiar și câteva jocuri de inteligență cu recompense din partea liceului, revista se apropie de gustul fiecărui licean din „Mircea” într-o perioadă în care, să nu uităm, orice material tipărit era supus cenzurii ideologice.
După „iarna” greu de îndurat a comunismului, „primăvara” istorică sosește triumfătoare, Revoluția din 1989 promițând un viitor mai bun pentru educație, însă învăluit în mister și incertitudine. Au loc foarte multe schimbări generale, ce transformă toată țara, dar și schimbări din inițiativa internă a liceului. Un exemplu de îmbunătățire din L.M.B. este înființarea secției de Informatică, astfel putând fi realizată cu ajutorul sponsorizărilor organizarea primei ediții a Balcaniadei de Informatică în România.
Această perioadă deosebită, înfloritoare pentru liceu, este marcată în anul 1996 de împlinirea unui secol de la înființare, unitatea noastră școlară primind titlul de „Colegiu Național”. Este anul în care se publică un număr omagial al Zărilor, ce conține și un articol despre revista școlară a liceului. Este un număr remarcabil, ce dezvăluie eforturile pline de dedicație, depuse de întreg colectivul responsabil de revistă. Elevii sunt recunoscători pentru liceul care îi formează, însă nimic nu ar fi fost posibil fără îndrumătorii lor.
În continuare, liceenii se arată și de data aceasta dornici de a afla informații noi, fiind preocupați de științe, dar și de literatură, poeziile având un loc de cinste și în acest număr. Liceenii anilor ’90 ne vorbesc despre seriozitatea și respectul lor față de educația clasică, mulți dintre ei cultivându-și în același timp și latura artistică.
Începând cu anul 2000 revista e concepută dintr-o perspectivă diferită, într-un spirit mai ludic ori chiar satiric în unele cazuri. Liceenii se simt mult mai liberi și vor să demonstreze acest lucru, revista conținând multe texte amuzante. Mi s-a părut interesantă integrarea unor noi teme, care atestă diversificarea domeniilor de interes și deschiderea către multiculturalitate, cum sunt mitologia și credințele populare, revista având chiar și un horoscop și o „anchetă” despre superstițiile elevilor din liceu.
Din anul 2004 se înființează cercul de jurnalism și se „deconstruiește” postmodernist titlul revistei, care devine Zări Alb Astre. Al doilea număr din anul 2004 începe cu articole foarte sincere dedicate unei populare petreceri, și anume Balul Bobocilor. Dorința de „a da cărțile pe față” este sesizabilă, începând să apară și articole ce cuprind impresii ale liceenilor, unele mai joviale, altele ce demascau aspecte neplăcute din culisele evenimentelor. Articolele tinerilor jurnaliști, unii ajungând mai târziu adevărați profesioniști, sunt pline de expresivitate. Ele reprezentau o gură de aer proaspăt ce îi făcea pe mulți cititori să lase în urmă registrul scrisului solemn, pentru a se bucura de o revista inedită, scrisă de elevi pentru elevi.
O altă diferență este reprezentată de temele articolelor. Acestea încep să urmărească pasiunile adolescentului, impresiile și experiențe sale. Sunt scrise articole despre târguri de carte, recomandări de muzică sau de film, revista devenind „ghidul mircistului cool”, fără ca rezultatele academice să fie ignorate. Liceenii mirciști se prezintă prin performanțele școlare, dar și prin activitățile din timpul liber, lăsând impresia de oameni cu opinii solide și cu un larg portofoliu de preocupări.
Începând cu anul 2010, spiritul satiric se temperează, însă cel ludic rămâne, delectându-ne cu numere minunate. Structura caleidoscopică se păstrează, revista conținând creații literare (Rubrica „Pixeli și tinere pixuri”), interviuri cu profesorii liceului și personalități remarcabile, articole despre diverse evenimente etc. O rubrică foarte interesantă, ce și-a făcut apariția în multe numere, este „Ghidul Bobocului”, ce vine în ajutorul bobocilor, care au mereu nevoie de sfaturi legate de integrare și de încurajări. Adolescentul din această perioada nu este, în umila mea opinie, atât de contestatar ca cel din anii 2000, însă este cu siguranță mai încrezător în sine. Este rezultatul trecerii timpului, al schimbărilor generale din societate, o sinteză perfectă a celor două categorii menționate anterior, un fel de „Homo sapiens sapiens” al adolescenței.
O concluzie? Unele interese ale liceenilor s-au schimbat, însă multe au rămas aceleași, dovadă fiind temele articolelor, reluate în variațiuni de-a lungul timpului. Fiecare serie din Zări Alb Astre poartă amprenta unei generații, la fel de visătoare și plină de speranță ca precedenta sau ca succesoarea ei.
