Toată vara m-am mișcat într-un cu totul alt spațiu. Am trăit într-o lume în care timpul era vaporos, aproape inexistent, în care zilele nu se mai sfârșeau, fiind toate un prelung șir al bucuriei, desfătării și relaxării. Vara asta nu am simțit că va veni școala, trăiam în prezent, fără gânduri, bucurându-mă din plin de natură, conversații banale, dimineți senine și parfumate.
Vacanțele au o frumusețe ascunsă: uiți de tine și de realitatea cotidiană, începi să observi cu pasiune tot ceea ce te înconjoară. Ești absorbit într-o lume a senzațiilor și a sentimentelor care se leagă încet-încet de peisaje, obiecte și persoane. Am privit mai atent soarele și valurile blânde ale mării la asfințit, tremurul copacilor în bătaia vântului arzător și blând de iulie, iarba verde și strălucitoare sub cerul mereu schimbător. Am trăit conștientă de schimbare, mergând odată cu ea, nu ca altădată când simțeam că zilele mă părăsesc și mă seacă de speranță. Fără apăsarea timpului pierdut, a zilelor în care fiecare minut este desemnat precis, iar eu sunt doar un acționar banal care încearcă să completeze o listă interminabilă de obiective. Vacanța de vară este cea care îți oferă libertatea de a trăi cu desăvârșire, uitând de timp, griji, antipatii… Un lucru este clar, cu toții am fost cuprinși de sentimentul acesta ademenitor de pace profundă, molcomă, cel puțin o dată în această vară.
Și acum a început un nou an școlar. Dar, văzându-ne cu prietenii, regăsindu-ne colegii, vom putea trăi încă o dată vara povestind-o. Nu doar povestea noastră, ci și poveștile lor o vor mai ține în viață. Vom rememora peisaje, întâmplări hazlii și impresii legate de orice ne-a impresionat. Însă nu vom mai putea să ne petrecem timpul oricum dorim. Vom avea obligații, teme și proiecte. Poate că visăm în primele săptămâni la noi aventuri, în alte țări, pe alte meleaguri și nu ne vom sătura să visăm.
Continuând aceste călătorii imaginare, vă încurajez să vizitați minunatele muzee de la noi din țară care găzduiesc și conservă sute de lumi fabuloase create prin artă. Un astfel de loc plin de farmec și istorie, un tărâm al amintirilor care m-a fascinat în această vară este Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă” din comuna dobrogeană Topalu. Deși nu este ca marile muzee ale lumii, neavând grandoarea și extravaganța lor luxuriantă, este un muzeu cu adevărat original și reprezentativ pentru noi ca popor. Ne întoarcem la casa noastră, în fascinanta Dobroge, și, vizitând acest minunat aeroport al artei cu destinații uluitoare, emanând forța și esența culturii naționale, putem să o redescoperim în adevărata ei splendoare.
Veți fi vrăjiți de muzeu, un mic univers care ascunde atât de multe povești, căci asta sunt tablourile și sculpturile: niște obiecte vii care îți trezesc spiritul din temelie prin mesajul lor, prin munca și voința creatorului. Ajungi să descoperi sufletul artistului, examinând fiecare pictură, schiță sau sculptură, monument al unui sentiment, al unei emoții, idei, amintiri… Chiar tu, ca vizitator și privitor al artei, prin impresiile și emoțiile tale, ajungi la o relație personală cu opera de artă… Sunt comori ale imaginației autorului și ale experienței tale subiective totodată. Muzeul despre care vreau să vă vorbesc este un astfel de juvaier ascuns.
A fost întemeiat în Topalu, locul său de naștere, de către doctorul Gheorghe Vintilă, un mare colecționar care a adunat și a lăsat apoi moștenire comunei sale, la data de 27 august 1960, un uluitor ansamblu de 228 de lucrări de artă grafică, pictură și sculptură, pe care a reușit să le achiziționeze ca urmare a desființării multor colecții importante în cel de-al Doilea Război Mondial. Ele sunt expuse în actualul muzeu, alături de fotografii și documente care i-au aparținut ctitorului. Acestui iubitor al artei și frumosului îi datorăm și cele 47 de opere donate Muzeului de Artă Constanța în 1969, ca urmare a răsunătorului succes al colecției expuse anterior la Topalu.
Tezaurul plastic de la Topalu cuprinde lucrări de referință ale marilor artiști români din perioada modernă și contemporană, ca pictorii Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Sava Henția, Constantin Artachino, Nicolae Dărăscu, Iosif Iser, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Octav Bancilă, alături de Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, pe care colecționarul i-a cunoscut personal. De asemenea, sunt expuse sculpturi ale artiștilor Ion Jalea, Dimitrie Paciurea și Oscar Han, prieten apropiat cu doctorul, cel care i-a creat bustul aflat astăzi pe mormântul său din curtea casei părintești.
Numele muzeului provine de la cel al părinților lui Gheorghe Vintilă, Dinu și Sevasta Vintilă, ambii învățători, cei care i-au insuflat pasiunea pentru cultură, contribuind totodată la dezvoltarea comunei, și a căror casă este în prezent sediul muzeului. Admirator devotat al Dobrogei, al istoriei și al artei românești, doctorul Gheorghe Vintilă a cumpărat fiecare operă din proprie inițiativă, cheltuindu-și toți banii pe care îi avea. Nu pentru fală, din mândrie sau ambiție trufașă, ci din dragoste pentru artă și viață. Nu era un om rece și interesat de avere, ci un idealist plin de pasiune.
Colecția uimește atât prin mărime (pe care nimeni nu o bănuia și care a produs un șoc în lumea culturală), cât și printr-un deosebit bun gust. Frumosul a fost pasiunea care l-a ghidat pe doctor de fiecare dată când a cumparat un tablou. Trebuia ca acesta să-l inspire, să-i desfete și să-i pătrundă sufletul, mișcându-i inima până la fascinație. Uneori nu putea dormi, gândindu-se la un tablou pe care și-l dorea.
Odată ce a fost dezvăluită colecția prin expunerea ei la Topalu, a fost intens râvnită de alte muzee, însă colecționarul nu a vândut-o, ci a donat-o comunei natale. Acest gest altruist izvorât din dorința de a le reîntoarce simbolic părinților săi bunătatea și susținerea de care au dat dovadă, de a onora satul părintesc și pe oamenii săi, i-a dat împlinire sufletească și sentimentul că și-a îndeplinit destinul.
Arta nu este deosebită doar ca obiect al creativității vizuale și imaginative, prin renumele autorului său, ci și prin colecționar, cel care reușește să creeze o realitate estetică integrând fiecare tablou, combinând operele, mereu atent la emoțiile sale, la stilistică și înlănțuire imaginativă. „Cel mai mare muzeu rural din Europa”, cum numea criticul și istoricul de artă Luiza Barcan Muzeul din Topalu, recunoscând imensa însemnătate a colecției, este un spațiu de mare valoare culturală și estetică și de impresionant rafinament artistic.
De-a lungul timpului, muzeul a căpătat un renume și în calitate de instituție culturală educațională, alături de Muzeul de Artă Constanța, prezentând un interes deosebit atât pentru instruirea tinerilor în general, cât și pentru specialiști sau pasionații de artă. Cele două muzee de stat au o legătură veche și puternică, nu numai pentru că fac parte din același ansamblu instituțional, muzeul din Topalu fiind înființat la un an după inaugurarea noului Muzeu de Artă Constanța, ci pentru că se aseamănă prin istorie și lucrările de referință care fac parte din aceeași familie estetică și culturală, contribuția doctorului Vintilă la cele două colecții producând apropierea lor stilistică. Datorită donației făcute de Gheorghe Vintilă, numit apoi muzeograf principal de către primul director al Muzeului de Artă Constanța, istoricul de artă Florica Cruceru, în 1969, ambele colecții etalează, de exemplu, minunate peisaje din România sau pitoreasca atmosferă de la Balcic.
Fiecare muzeu este unic, iar arta este înțeleasă, desigur, în diverse moduri, fiind privită prin filtrul a numeroase criterii estetice. Însă, înainte de toate, arta este cel mai puternic mijloc de înălțare sufletească. Ea comunică, indiferent de privitor, ceva pe deplin uman, o speranță și o iubire pentru viață înălțătoare. Pe aceste culmi arzătoare ale existenței ne apropiem realmente de ideal, ne schimbăm sau întărim convingerile, căci arta are o putere înnoitoare și explozivă. Este un mesaj nemuritor de la om la om, care nu mai necesită cuvinte.
De aceea fiecare instituție culturală deschisă publicului este o poartă către împlinire și progres. Nici nu vă pot spune ce importanță formatoare a gândirii și spiritului are un muzeu ca cel de la Topalu, importanță amplificată de acțiunea uriașă a modelării fiecărui suflet care îi trece pragul. Acesta a fost și este scopul Muzeului „Dinu si Sevasta Vintilă”, care a supraviețuit în ciuda numeroaselor procese intentate de moștenitorii lui Gheorghe Vintilă pentru a trece colecția în proprietate personală. Există o adevărată piață a artei, ceea ce i-a redus semnificativ mesajul și influența. În contextul proceselor desfășurate prima dată la Constanța, apoi la Galați și în cele din urmă la Curtea de Casație și Justiție din București, valoarea colecției a fost estimată la două milioane de euro. Dar opera de artă nu costă sume exorbitante doar pentru că cineva a stabilit asta. Ea valorează atât pentru că exprimă ceva, nu este doar un bun comercial, un pion în jocul afacerilor și al profitului. Acest mesaj a fost suficient de convingător susținut în instanță de reprezentanții instituției încât muzeul să nu dispară, iar colecția să rămână în patrimoniul public. Prin scrisorile trimise Curții de Casație și Justiție, s-a exprimat deplina recunoștință față de gestul admirabil al doctorului Vintilă, pentru tezaurul istoric și cultural dăruit, pentru recunoașterea și dezvoltarea comunei sale natale și îmbogățirea patrimomiului românesc de artă.
În prezent, Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă” este în continuare recunoscut și valorificat la nivel național. Acesta se bucură de o incredibilă popularitate, lucrările de artă aflându-se atât în muzeu cât și în expozițiile temporare din țară, cum ar fi cel de la „Art Safari”. Fiind mic, el nu poate găzdui în același timp toate operele, așa că, în funcție de sezon, sunt expuse diferite colecții.
Câteva detalii finale. Dacă vă gândiți să vizitați muzeul, trebuie să știți că drumul către Topalu este destul de lung, între 1h 30 min. și 2h. Dacă ajungeți acolo, vă recomand să vizitați și Cetatea Capidava, aflată la doar 7 km depărtare. Nu este pe deplin restaurată, doar o porțiune fiind scoasă de sub pământ și vegetație și refăcută. Peisajele care o înconjoară sunt minunate, în apropierea cetății fiind Dunărea, iar băile romane sunt deschise vizitării fără taxă de intrare. Este într-adevăr o călătorie fascinantă, însă și obositoare. Înarmați-vă cu muzică bună și prieteni de nădejde! Alături de cineva drag, poate deveni o experiență cu adevărat memorabilă.
Cât despre muzeu, acesta este deschis de miercuri până duminică, de la 10 la 18 în sezon și de la 09 la 17 în extrasezon. Biletele pentru adulți costă 10 lei, pentru pensionari 5 lei, pentru elevi și studenți 2,5 lei, iar pentru copiii sub 7 ani intrarea este gratuită. Vă recomand să accesați site-ul muzeului și muzeedelasat.ro, unde regăsiți toate informațiile necesare. Tot pe site-ul muzeului găsiți și un tur interactiv 3D, alături de câteva videoclipuri explicative.
Și un îndemn: Vizitați cât mai multe muzee și învățați să prețuiți arta!
