Revenim cu exegeza literar-cinematografică a unuia dintre cele mai populare genuri muzicale la momentul actual: maneaua. Sperând că ați apreciat îndrăzneala și hotărârea cu care ne-am aventurat în Jumătatea întâia în descifrarea lui, suntem conștienți că, totuși, au rămas multe aspecte necercetate în profunzime. Știm și de ce: efectul intimidant al manelelor asupra ascultătorului încetinește gândirea până la oprire, așa că munca de cercetare e lentă. Dacă vă întrebați cum am izbutit să ieșim din impas, răspunsul este că am luat foarte multe pauze pentru deblocarea minții, pauze în care am citit câte ceva altceva. Acesta este motivul pentru care partea a doua a analizei apare atât de târziu. Dar apare.

În prima jumătate am reușit să deslușim principalele teme ale manelei: bogăția, iubirea și, cea mai importantă, șmecheria; am revelat modul în care ele se întrepătrund și exprimă filozofia de viață a manelistului; am identificat și comentat mijloacele artistice cele mai expresive. Dar, de-a lungul cercetărilor, am remarcat repetarea câtorva simboluri și imagini cărora le sunt asociate niște cele mai profunde înțelesuri și ni s-a părut absolut necesar ca ele să fie decriptate în parte în această parte, pe de-o parte pentru a avea parte (fanii genului) de partea lor de satisfacție intelectuală, iar pe de altă parte pentru a face parte dreaptă manelei înseși, ducându-ne datoria până la capăt. (Dacă vi se pare ciudată fraza anterioară, cerem iertare; maneaua ne-a contaminat stilistic.)

Să ne ocupăm puțin, dar frumos și organizat, de motivele filozofico-artistice.

Motivul banilor

Bogăția este principala însușire morală a șmecherului. Altfel spus, nu poți fi șmecher dacă nu ai bani. În limbajul cântautorilor de manele, banilor li se mai spune în mod expresiv și „teanc”, „mie” sau, și mai puternic, „miliard”. Aceste substantive nuanțează înțelesul, îl amplifică: manelistul nu are bani, ci are foarte mulți bani, iar acest lucru îl face foarte mult șmecher. Pentru a explica mai bine, ne vom raporta la o scurtă secvență din piesa lui Tzanca Uraganu, Vorba Francezului, singura pe care, admitem cu rușine, am putut-o descifra. Cântărețul și, totodată, compozitorul piesei ne-a izbit iar prin maniera ermetică în care își intitulează melodiile și își scrie (?) versurile, lăsându-ne descumpăniți: n-am aflat ce semnificație are, în context, vorba francezului și nici măcar care este vorba francezului.

Revenim la secvența noastră, în care Tzanca ne livrează o hiperbolă puternică pentru a exprima condiția omului bogat, expunând o problemă deloc neglijabilă: un teanc cât o cărămidă i-a căzut pe podea și a crăpat gresia. Nu suntem încă siguri că o putem numi „problemă”, întrucât atunci când spune asta, deși se ia cu mâinile de cap, afișează o expresie nonșalantă. Nu cheamă meșterul, ci continuă să se balanseze mulțumit de pe un picior pe celălalt și să dea din mâini (adică, ne-am prins noi, să danseze). Teancul (bogăția) produce, așadar, două efecte: greu cât o cărămidă, el aduce fericirea; pentru că pică din cer, produce pagube colaterale (de exemplu: îi distruge palatul, provoacă certuri în famiglie, îl privează de libertate etc. Semnificațiile ar putea fi nenumărate.). Contrar așteptărilor, Tzanca nu cade pradă tristeții, este mândru de problemele sale, demonstrând că, deși este necesar, nu e de ajuns să fii bogat ca să fii șmecher, ci mai presus de toate trebuie să adopți filozofia de viață a manelistului: de ce să te frămânți, când poți să nu o faci?

O altă secvență profundă, descifrată parțial, este: Furculition,/ când cobor din avion,/ scot un teanc din pantalon/ să cânt la acordeon. Aici acțiunile sunt înlănțuite după o relație cauză-efect cunoscută numai și numai cântărețului; bănuim inspirația autobiografică (ceva călătorii cântăcioase la drumul mare prin Franța). Pentru imaginea artistică mai sus citată avem două posibile interpretări. Fie bogăția îți permite să manipulezi legile firii după bunul plac, să sfidezi societatea și să faci ce ai chef, fie este un exercițiu artistic în cheia absurdului, pe care am mai întâlnit-o în manele. Vă lăsăm să reflectați.

Motivul dușmanului

Pentru a face legătura cu ce am vorbit anterior, vom porni de la hitul lui Dani Mocanu, Am bani de mă enervează, sugestiv atât pentru motivul banilor, cât și pentru cel al dușmanului. Videoclipul piesei prezintă o poveste cu un subiect destul de elaborat, lucru mai rar întâlnit în lumea manelelor. Inițial, Dani Mocanu ceartă niște dușmani pe care i-a capturat într-o pădure, fluturând în fața lor un teanc și susținând că nu-i pasă ce pun la cale împotriva lui din invidie că are prea mulți bani. Dintr-odată, bogatul pizmuit este, însă, asasinat, se prăbușește și teancul îi cade din mână… Dușmanii se bucură și sărbătoresc că au scăpat de Capul Mafiei. Peste două zile, în timpul înmormântării, miliardarul mort sau mortul miliardar șochează pe toată lumea când se ridică brusc din sicriu și informează asistența că trecerea sa în neființă este imposibilă, întrucât, dacă îi dă Morții o mie, două, aceasta îl va lăsa în pace. Videoclipul surprinde momentul plin de suspans în care eroul mituiește Moartea.  Conducând cu o singură mână, întrucât cu cealaltă ține teancul, o întâlnește la marginea drumului, se oprește în dreptul ei și îi flutură banii în față, aruncându-i apoi plictisit. Această culminație a poveștii cu bani și dușmani întărește ipoteza noastră că bogăția îl ridică pe șmecher deasupra legilor lumii pământești, pe care nu are motiv să le respecte (de ce să mori, când poți să trăiești?).

Motivul închisorii

Închisoarea este un spațiu al constrângerii, fiind adesea asociată altor motive: mascații, cușca sau evadarea. Chiar acesta este titlul piesei pe care am ales-o pentru a ilustra motivul închisorii: Evadarea,tot de Dani Mocanu, cover după 50 Cent. În această manea, cântărețul vorbește despre activitățile „băieților răi” al căror scop suprem este facerea banului. Deși le limitează libertatea, închisoarea nu reușește să aibă control asupra manelistului încarcerat și băieților săi. Mesajul ne parvine printr-o antiteză: între ineficacitatea închisorii și șmechereala eficace a băieților. Ei reușesc să evadeze și, chiar dacă nu o fac, nu contează, căci lor  nu le este teamă (șmecherii nu pot trăi această emoție), ci, dimpotrivă, Ei inspiră teamă, așa cum o arată secvența lirică: Suntem răi și stăm închiși la fel ca leu-n cușcă/ și la gardian i-e frică să vină la ușă.

De notat că videoclipul este construit pe două planuri narative. Unul îl surprinde pe cântautor în timpul unei evadări, iar celălalt e format din cadre lungi cu acesta și băieții lui, stând toți cu brațele încrucișate, singurul lucru pe care-l fac fiind să se uite la noi urât, cu superioritate și amenințător.

Motivul iubitei ideale

Nu putem decât să menționăm acest motiv deoarece, după cum am avertizat, nu vrem să ne ajungă brațul lung al cenzurii. Totuși, este necesar să subliniem, pentru a îndepărta orice confuzie, că această iubită este total opusă celei adorate de romantici. Femeia din manele degajă un erotism explicit, funcționează ca decor cât de cât viu, are simț practic și retușuri á la carte. Întotdeauna se ține după teanc.

În concluzie, deși aici am surprins o parte infimă din gama de motive care apar în manele, putem distinge viziunea și stilul care le imortalizează și le garantează succesul la publicul larg. Totuși, manelele rămân un teritoriu care încă ascunde enigme și pentru noi. Sperăm ca, pe măsură ce vom îmbătrâni și vom deveni mai înțelepți, să elucidăm titlurile lui Tzanca Uraganu. Decât atât.

Citește și: Conversiunea la versiune