În prima carte scrisă despre această mișcare, Robert Baden-Powell, fondatorul Cercetășiei, spunea că Cercetășia nu este o știință dificilă sau de nepătruns; este, mai degrabă, un joc vesel, dacă o privești cum trebuie. Este în același timp educație și, precum caritatea, poate beneficia de ea atât cel care dă cât și cel care primește. Lui Robert Baden-Powell i se datorează inițierea acestui cadru generos de manifestare a tinerilor, ideea lui fiind preluată cu entuziasm în toate colțurile lumii și dezvoltându-se permanent, până la dimensiunea unei mișcări globale.
Cum s-a născut ea? Totul a început acum 117 ani, când Robert Baden-Powell, profesor, artist și erou național al Angliei, organiza o tabără experimentală pe Insula Brownsea, la care luau parte 20 de tineri. Împărțiți în grupuri mici (în patrule), acești primi cercetași au participat la probe, exerciții și concursuri, au primit misiuni de recunoaștere, au plecat în drumeții, fiind nevoiți să se descurce singuri în mijlocul naturii. Seara, poveștile din jurul focului de tabără au devenit prilej de învățare. Succesul acestei tabere este transpus în cartea Scouting for Boys. Ea a fost a patra cea mai vândută carte din lume și temelia pentru ceea ce va însemna pedagogia cercetășească și lansarea mișcării mondiale scout, onorată cu titlul de „cea mai importantă organizație de tineret din lume”.
La nivel mondial, Mișcarea Cercetășească este alcătuită acum din peste 50 de milioane de cercetași, fiind prezentă în peste 200 de țări și teritorii. În România sunt aproximativ 6500 de membri, organizați în 82 de centre locale. Din cei 300 de milioane de cercetași consemnați de-a lungul timpului au făcut și fac parte șefi de state, prim miniștri, senatori, deputați, președinți de multinaționale, sportivi de performanță, cântăreți, oameni de cultură, regi și regine, actori și actrițe, medici, scriitori, precum și 11 din cei 12 astronauți care au pășit pe Lună.
În România, cercetășia a fost adusă de profesorul Gheorghe Murgoci, în anul 1913, dovedindu-și forța în contextul evenimentelor dramatice care au urmat. În timpul Primului Război Mondial, cercetașii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului, fiind prezenți acolo unde era nevoie, înlocuindu-i pe sanitari, curieri sau telegrafiști. În memoria celor ce au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat singurul monument din lume dedicat cercetașilor căzuți pe front.
În Constanța, cercetășia este reprezentată de patru centre locale active: Ovidius, blueMarin, Tomis și Dacia Pontica. Aceste centre locale organizează activități variate pentru tineri, contribuind la promovarea valorilor cercetășești în comunitatea locală.
Se știe că cercetașii pot supraviețui în natură fără probleme, pot face focul în orice condiții și pot parcurge distanțe mari cu ușurință. Deși aceste abilități sunt importante, ele nu definesc esența cercetășiei. Cercetășia îi învață pe beneficiarii ei să fie deschiși la idei noi, să lucreze în echipă, îi învață tehnici de supraviețuire și de prim-ajutor, să își dezvolte caracterul și abilitățile individuale, să organizeze activități pentru alte persoane, să aleagă din nenumărate domenii pe cele în care vor să exceleze, dar și multe alte lucruri. Cercetășia scoate tot ce este mai bun din membrii organizațiilor sale prin educație non-formală. De la început, cercetașii învață că cel mic trebuie să-l asculte pe cel mare, dar și că cel mare trebuie să aibă grijă de cel mic. Acest lucru îl poți observa la aproape orice activitate și este minunat că el devine o obișnuință. Atunci când vezi că cineva are nevoie de ajutor, te duci la el pentru a-l ajuta și pentru a-l susține.
Când porți cu mândrie eșarfa și cămașa alături de alți cercetași, respectarea legilor cercetășiei devine ușoară. Este simplu să-i ajuți pe ceilalți, să-ți faci prieteni și să înveți lucruri noi, dar mai ales este simplu să fii tu însuți. Dificultatea apare când activitățile se termină și te întorci la viața de zi cu zi. Atunci, a ajuta o persoană necunoscută poate fi o provocare. Totuși, din momentul în care ai depus promisiunea, nimeni nu te poate opri să faci ce îți place.
În vara anului trecut am avut ocazia să particip, alături de prieteni, la cel mai mare eveniment cercetășesc internațional, organizat în Spania (Jamscout 2024), care a reunit aproximativ 5000 de cercetași din diverse țări. Unul dintre momentele pe care nu le voi uita a fost drumeția pe munte. Spaniolii aveau un ritm mult mai rapid decât al nostru, iar noi, românii, eram deseori în spatele lor. Cu toate acestea, am reușit să parcurgem 25 km de urcare continuă în aproximativ 5 ore. Ne-am simțit mobilizați tot drumul de glumele, cântecele și discuțiile despre obiceiurile fiecăruia, care au făcut ca totul să pară mai ușor. Această experiență mi-a crescut dorința de a explora și mai mult cultura și tradițiile altor națiuni. După această călătorie memorabilă, mi-am stabilit un obiectiv clar: să particip în fiecare an la cel puțin o activitate internațională, pentru a învăța mai multe și a mă conecta cu oameni din întreaga lume.
Cercetășia este, așadar, locul în care ești ascultat, în care nu există idei greșite, în care imaginația și creativitatea sunt cultivate la fiecare pas. Aici vei găsi oameni care să te accepte, să te înțeleagă și să te sprijine.
Cercetășia este un stil de viață care trebuie încercat!
Citește și: Patru ani pentru o zi
