Încă un concurs?! La ce bun?, ar gândi orice sceptic de profesie (adică un SP). Ei bine, ar riposta un apărător rezolut și tenace al cauzei (un ART), „Future for Future” este, la momentul actual, singurul concurs școlar de informatică din județul Constanța! Ca inițiatori și organizatori ai lui, suntem gata să vă dăm toate detaliile semnificative.
În ce constă acest concurs? Candidații trebuie să rezolve două sau trei (în funcție de nivelul lor de inițiere în domeniu) probleme de algoritmică. Pentru neinițiați: informatica poate fi caracterizată drept știința automatizării, iar algoritmii reprezintă un set de instrucțiuni care trebuie urmate în scopul rezolvării unor probleme din diverse domenii. Urmând acești algoritmi, mașinăriile, care excelează prin puterea lor de calcul, reușesc să efectueze pașii cu o rapiditate remarcabilă și să ducă la bun sfârșit sarcinile date. Concurenții trebuie, astfel, să conceapă algoritmi care rezolvă „dilemele” și „necazurile” personajelor menționate în enunțurile problemelor.
Deci nu este concurs de făcut site-uri… Nu o să vă vină nimeni la concurs, ar zice un SP. Nimic mai departe de adevăr! i-ar răspunde înverșunat ART. „Future for Future” a ajuns în 2025 la cea de-a doua (!) ediție. Anul acesta au participat 118 mici (sau mari, sau medii) informaticieni, dintre care 81 fizic, iar ceilalți online. S-au prezentat concurenți nu doar din județ, ci și din București, Suceava, Buzău și Focșani. Desigur că acești bucureșteni, suceveni, buzoieni, focșăneni, constănțeni și alți pasionați au o Olimpiadă de informatică și concursuri premergătoare etapei județene și celei naționale a ei, dar aceste competiții sunt rezervate pentru cei mai buni dintr-un județ și, câteodată, doar pentru anumite județe.
Problemele de informatică întâlnite în timpul olimpiadelor pun accent pe aptitudini precum agilitatea minții, gândirea analitică și scrierea rapidă de cod. Agilitatea minții derivă din abilitatea de a recunoaște rapid tipare între probleme similare, gândirea analitică se dezvoltă prin rezolvarea unor seturi de probleme complexe, care, odată descompuse în subprobleme mai simple, devin mai ușor de abordat și, nu în ultimul rând, viteza de scriere a codului crește semnificativ odată cu experiența acumulată din rezolvarea unui număr mare de probleme de antrenament. Numitorul comun este munca. Fără un antrenament serios și fără câteva sute de probleme rezolvate în prealabil, este imposibil să se atingă obiectivul calificării la etapa națională. Participarea la minimum un concurs înainte de etapa județeană a Olimpiadei este esențială.
Concursul „Future for Future” nu poate suplini munca, însă o poate stimula. Cum? Prin spiritul competitiv și prin feedback-ul primit. În cazul unei reușite, elevul conștientizează că este pe calea potrivită și programul de pregătire dă roade, iar în cazul unei nereușite, elevul își poate da seama de punctele slabe din pregătirea sa, pe care trebuie apoi să le îmbunătățească prin exercițiu.
Ideea unui concurs județean s-a născut în timpul unei călătorii cu trenul a Lotului de Informatică al Constanței. (Mai exact, a fost ideea lui Andrei Tănăsescu, n.r.). Am constatat că pregătirea pentru olimpiadă a unui elev constănțean care nu are acces la profesorii din marile centre de algoritmică din România (București, Ploiești, Craiova, Iași etc.) este destul de anevoioasă și ne-am întrebat cum am putea crea un context pentru antrenament. Proiectul nostru presupunea inițial existența mai multor ligi, fiecare cu propriile runde regulate. După fiecare rundă, primii doi-trei elevi din fiecare ligă ar fi promovat în liga superioară, iar, prin analogie cu fotbalul, ultimii doi-trei elevi ar fi retrogradat în liga inferioară. Însă ne-am dat seama rapid că efortul ce trebuia depus pentru a organiza câte o rundă pe lună, cu câte un concurs pentru fiecare ligă, ar fi fost de nesusținut. Am renunțat la acest sistem, în favoarea formatului tradițional de concurs, organizat o dată pe an.
În ceea ce privește desfășurarea concursului, acesta are loc atât fizic (la C.N. „Mircea cel Bătrân”), cât și online. Problemele sunt publicate pe o platformă similară cu cele folosite la orele de informatică din școli. Odată ce candidatul consideră că a scris un algoritm capabil să rezolve o problemă, îl poate „preda” evaluatorului, prin binecunoscuta acțiune de copy-paste, pentru ca acesta din urmă să determine cu mare precizie și scrupulozitate corectitudinea și eficiența algoritmului, proces ce poartă numele de submisie. Cel ce îl ajută pe evaluator în muncile sale este, de fapt, autorul problemei, care concepe o serie de teste, alcătuite dintr-un set de date de intrare pentru algoritm și un set de date de ieșire pe care ar trebui să le producă un algoritm corect. Evaluatorul este un program ce hrănește algoritmul cu date de intrare, verifică, desigur, corectitudinea datelor de ieșire produse și se asigură de încadrarea în limite de timp și memorie definite de autorul problemei. Sunt permise în jur de 30 de astfel de submisii per problemă, iar concurentul primește în timp real (în timpul probei!) punctajul obținut, un aspect poate neobișnuit, ce distinge informatica de alte discipline.
Organizarea unui astfel de concurs presupune numeroase provocări. Pe lângă sclipirea de imaginație de care trebuie să dai dovadă pentru a concepe o problemă nouă, mai e nevoie și de o soluție pentru acea problemă. De multe ori, deși frumoasă la început, o problemă se poate rezolva prea ușor, astfel devenind banală, sau prea greu, necesitând un volum de materie ce o depășește chiar și pe cea a etapei naționale a Olimpiadei. Un număr semnificativ de probleme au fost redactate, dar nu au fost incluse în concurs, din cauza complexității lor. Odată ce știm sigur că o problemă va face parte din concurs, este nevoie să creăm un număr considerabil (10-60) de teste. Din nou, este nevoie să avem puțină imaginație, fiind în permanență vigilenți cu privire la toate cazurile particulare și erorile din soluțiile pe care le-ar putea concepe un elev; cu alte cuvinte, trebuie să fim într-o eternă căutare a nodului din papura-submisie. În termeni mai formali, procedeul se numește contratestare. Câteodată, chiar crearea unor teste generale este dificilă, mai ales când trebuie generate grafuri sau arbori. În plus, organizăm testele în grupuri cu restricții specifice (subtaskuri), mai relaxate decât cele ale problemei în sine, pentru a permite obținerea unui punctaj parțial pentru soluții incomplete sau insuficient de rapide. Aceste provocări se accentuează când luăm în calcul modul de lucru specific adolescentin – yours truly poate confirma, din propria experiență a verificării testelor și a soluțiilor în noaptea dinaintea concursului. Se întâmplă și la case (mult) mai mari, chiar în timpul probei, ar susține, totuși, ART – vezi ONI 2023!.
Nu în ultimul rând, la toate aceste preparative se adaugă crearea și scrierea diplomelor, a listelor cu repartizarea în săli, căutarea unor sponsori pentru a putea acorda premii cât mai frumoase, consultările regulate cu Direcțiunea etc. – sarcini ce pot părea covârșitoare, însă, luate pas cu pas, pot fi duse la bun sfârșit chiar și de niște elevi. Dovada: Concursul Județean de Informatică „Future for Future”!
