Editorial - Revista Zări Alb Astre

De la prima formă a acestui editorial, de care, sincer vă spun, eram foarte sigur, până la cea de acum, multe am mai șters, am scris și am rescris. Ideile și paragrafele despre cât de frumos sau cât de greu este a scoate o serie nouă a revistei s-au tot schimbat, s-au temperat ori s-au intensificat. În prima variantă, cuvântul „inovare“ apărea cel puțin o dată la zece rânduri, repetiția fiind provocată de exaltarea firească vârstei (touché! și acum va fi). Sigur că și noi, asemenea generațiilor trecute, ne dorim altceva, afirmăm cu tărie că vrem ceva nou, diferit de numărul precedent al revistei, care să ne reprezinte. Sunt aspirații firești pe care le-am descoperit în demersurile tuturor redacțiilor care s-au succedat în timp.

Dar oare care este esența acestei sintagme?

Într-un context contemporan caracterizat de incertitudini și riscuri, apariția anuală a revistei „Zări Alb Astre” are o motivație culturală, concretizată prin identitatea personală a celor care publică în paginile ei prin temele pe care le prezintă.

La început, prin septembrie, pe când eram eu și ideile mele notate pe o fițuică, tot spuneam că anul acesta trebuie să inovăm. Primul pas a fost să înființăm o redacție fixă. Nu e o noutate, e o necesitate… La prima întâlnire, biblioteca a devenit neîncăpătoare și, în loc de 10-15 colegi doritori de a lucra la seria nouă, s-au adunat vreo 50, mulți dintre ei fiind boboci. Gospodărește, ne-am organizat, am distribuit sarcini, am proiectat activitățile viitoare. Încet, încet lucrurile s-au pus în mișcare. Articolele au început să fie trimise redacției, iar echipa a urmat programul stabilit la prima întâlnire, discutând îndelung despre teme, subiecte, formatul și grafica viitorului număr. Ascultând păreri, sfaturi (atenție ascultând, nu doar auzind!), citind mai toate numerele „Zări Alb Astre”, am început să realizez că până la inovație, ar trebui să vedem ce este în spate.

M-am întrebat ce este inovarea și ce este continuitatea. Mai mult a durat să realizez că ar trebui să formăm o echipă unită de aceleași aspirații, așa că am început să ne vedem mai des în atelierul Zări Alb Astre, nume inscripționat pe o plachetă aflată de câțiva zeci de ani la ușa cabinetului de română. Nici pe aceasta nu am inventat-o noi, ci am preluat-o, oferindu-i continuitate.

Oare inovatorul de care tot vorbeam noi, crezând că suntem primii care punem astfel problema, nu a fost mereu acolo, în fiecare număr? Sigur, inovaţia face întotdeauna diferenţa. Mi-am dat seama că între a face ce ai de făcut și a face ca o situație să se îmbunătățească se țese de fapt acel spațiu al libertății de a improviza, apelând la toate armele aflate la dispoziție – fler, experiență, disponibilitate, asumare, creativitate. Am realizat că inovația înseamnă o actualizare a unor teme sau rubrici consacrate. Nu neapărat inovația asigură succesul revistei, ci implicarea, energia și capacitatea celor ce scriu și publică de a asigura continuitatea acesteia. Echilibrul între aceste valori reprezintă cheia rezistenței în timp. Și mai trebuie amintit că nu totdeauna o inovație sau alta a mulțumit pe deplin publicul cititor, că întotdeauna e loc de mai bine.

Spiritul critic manifestat de cei care citesc revista ne-a ajutat de-a lungul vremii să fim atenți la raportul dintre ceea ce vrem noi să transmitem și așteptările celorlalți. Pentru a respecta principiul continuității, vom păstra rubricile deja consacrate în numerele anterioare, străduindu-ne să inovăm atât formatul și grafica revistei, cât și conținutul acesteia.

„Zări Alb Astre” trăiește prin povestea ei. La anul echipa redacțională va fi alta și, la rândul ei, se va întreba ce trebuie schimbat, ce merită păstrat pentru ca seria nouă a „Zărilor…” să vadă lumina tiparului.

Omului i s-a dăruit graiul, poate cea mai de preț virtute pentru homo faber. Atunci când părăsește dimensiunea graiului, omul lasă mărturie cuvântul scris. Mă inspiră și dictonul latin „Verba volant, scripta manent“, un fel de promisiune a nemuriri prin simpla vorbă iscălită și lăsată moștenire să povestească generațiilor despre idei, aspirații și visuri împlinite ori neîmplinite.

Ajung, astfel, la un exemplu viu al îndeplinirii cu desăvârșire a acestei promisiuni. „Din albastra zare a mării Euxine, din templul școalei dobrogene“[1] avea să apară, în vremuri tulburi, la finele anul 1946, Revista Zări Albastre[2]. S-a lansat, poate, ca un manifest la acea „lungă furtună a omenirii“[3], abătută cu precădere în acei ani, scris tocmai de elevii educați să fie elite, nimeni alții decât tinerii de la Liceul „Mircea cel Bătrân“ din Constanța. Paginile „Zărilor Albastre“ au continuat să apară, lăsându-ne astăzi o stare de spirit transcrisă în revistă, pe care noi, mirciștii, continuăm să o purtăm. S-au împlinit 75 de ani de la promisiunea făcută de aceia care au condeiat primele file ale Revistei, iar noi, generația 2022, ducem mai departe tradiția, marcând așa cum se cuvinte Aniversarea. Tot „după o lungă furtună a omenerii“ am publicat în luna iunie a acestui an, un număr jubiliar, ilustrativ pentru toți cei 75 de ani. Sub auspiciile aceluiași jurământ, numărul aniversar a purtat lozica #mereuSerieNouă, tocmai conștientizând valoarea scrisului, dar și a inovației. La acele momente, în Aula „Gheorghe Coriolan“ a Colegiului „Mircea cel Bătrân“ din Constanța, redacția, în număr de nu mai puțin de 50 de elevi, avându-l ca lider pe Dima Nancu, redactorul-șef, îndrumați de doamnele profesor Luminița Belcin și Amalia-Maria Roșioru, a adunat împreună foști redactori din generațiile de absolvenți care au înobiltat de-a lungul timpului paginile publicației. Au fost prezentate evocări emoționante ale mirciștilor și invitaților veniți din București, Manchester, Elevția, etc. Festivitatea a oferit prilejul unei retrospective istorice a revistei, fiind prezentate, în premieră, documente de arhivă, precum fotografii și articole, proiectate într-un film documentar inedit.

Numărul aniversar #mereuSerieNouă se deschide cu aducerea în atenție a Articolului Program al revistei, scris în anul 1946 și continuă cu prezentarea unor teme de o varietate impresionată, de la „Realitate și omul contemporan“ sau „Statuia lui Ovidiu, blocată între timp și oameni“, literatură și poezie până la anchete jurnalistice, recenzii de film, carte ori teatru, totul într-o notă culturală și jurnalistică.

La doar câteva luni de la lansare, noul număr al Revistei „Zări Alb Astre“ a fost onorat cu premiul I al Concursului de Reviste „Comandor Eugeniu Botez“, ediția a II-a, 2022.

O istorie scrisă, la propriu, de cuvinte!

„Zări Alb Astre” nu a fost niciodată o publicație oarecare, pentru simplul motiv că a promovat cu rigoare doar valoarea și a găzduit în paginile sale colaborări de prestigiu, care au confirmat peste ani, ajungând nume de referință în cultura și știința românească.

Primul număr al revistei „Zări Albastre” vede lumina tiparului din inițiativa elevilor Mihail Cazacu și Popa Gheorghe, și a unui comitet de redacție, format din Carp Silvia, Munteanu Nicolae, Predescu Tatiana, Ștefănescu Ion, responsabil fiind Gheorghe Jipa, toți elevi ai Liceului „Mircea cel Bătrân“.

Revista se deschide cu articolul program „Gândirea noastră“, continuând cu materiale inedite și literatură. Momentul lansării este evocat decenii mai târziu de Mihail Cazacu, într-un interviu acordat în anul 1983 chiar revistei pe care el o înființase.

Sub o formă cenzurată și alterată de contextul regimului politic din România comunistă, Mihail Cazacu mărturisea cu emoție următoarele: „Pentru strângerea de fonduri necesare, în vara anului 1946, am montat un spectacol cu comedia „Un leu și-un zlot“ de Rosetti, interpretată de elevi. Apoi de foarte mare sprijin ne-a fost tatăl unui coleg, proprietarul unei mici tipografii.

El ne-a sfătuit să ne investim fondurile în hârtie, pe care apoi i-am lăsat-o în custodie, acoperind astfel și costul de tipar, foarte redus dealtfel. Un alt aspect interesant a fost acela că, zincografia fiind prea costisitoare pentru bugetul nostru, am recurs la linoleum, pentru ilustrarea revistei, executate de diverși simpatizanți“.[4]

Publicația junilor liceeni s-a ferit cât a putut de mult de tematica impusă de influența sovietică a acelor vremuri atât de tulburi, până la numărul din decembrie 1947, când toate articole publicate nu scapă de limbajul de lemn impus de sovietizarea societății românești.

Grigore Sălceanu, somitate dobrogeană, semnatar al revistei

Numărul cinci al revistei din martie 1947 este deosebit de valoros, dacă ținem cont de contextul social-istoric în care apare. Primul articol aparține ilustrului Grigore Sălceanu, elev și profesor al Liceului „Mircea cel Bătrân“, urmat de lucrări semnate de personalități notabile, precum Ion Banu, Aurel Dumitrescu, Constantin Sesima, Emil Ștefănescu, Ion Bădică.

Din 1948 povestea „Zărilor…” este întreruptă de instaurarea regimului totalitar din România. Timp de mai bine de trei decenii, apariția acesteia n-a mai fost posibilă.

Un miracol avea să se întâmple în1983, moment în care revista reapare sub atenta coordonare a regretatului profesor de limba franceză, domnul Dorin Munteanu. Vom regăsi articole semnate de prestigioși profesori ai liceului, dintre care îi amintim pe domnii Ion Faiter, Constantin Caragea, dar și poezii, recenzii, dări de seamă scrise de elevi.

În 1984 mai apare un număr care conține un interviu cu poetul Virgil Teodorescu, absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân“, ca apoi, până în 1995, să se aștearnă iar tăcerea.

La câțiva ani după căderea comunismului, domnul profesor Florin Pietreanu, alături de câțiva elevi, reușesc să relanseze revista și din 1995 publicația mircistă este scoasă periodic.

Despre cel dintâi număr aniversar

Cel dintâi număr aniversar avea să apară în anul 1996 cu ocazia centenarului liceului. Asemenea celui din martie 1946, și cel din 1996 este un document. Coordonat tot de profesorul Florin Pietreanu, revista prezintă evocări emoționante ale foștilor absolvenți ai liceului. Articolele publicate sunt semnate de mari personalități, precum profesorul universitar dr. Marian Traian Gomoiu, membru corespondent al Academiei Române, dr. Paul Horja, profesor universitar dr. Vasile Popa, avocatul Aram Agop, poetul Aurel Dumitrescu, pianistul Harry Tavitian, publicistul și criticul literar Bogdan Ghiu.

Zeci de poezii culese din numerele anterioare sau din alte publicații sunt tipărite pe câteva file. Studii, evocări, articole scrise de elevi se regăsesc în paginile revistei aniversare.

Noul mileniu și noile zări

Noul mileniu îi va aduce publicației un nou nume. Sub entuziasmul și efervescența anilor 2000, coordonată pe atunci de doamna profesor dr. Anca Evelina Cîrligeanu și domnul profesor dr. Mircea Țuglea, revista este reinventată, chiar și numele primind o altă formă, „Zări Alb Astre”.

Din 2004 coordonarea este preluată integral de regretatul profesor, critic literar și scriitor Mircea Țuglea, care acum ne veghează, poate, din alte zări alb astre. Sub conducerea lui, revista trece printr-o altă reinventare. Simultan în spațiul extrașcolar apare clubul de jurnalism al liceului, coordonat de același Mircea Țuglea care mărturisea în 2006:

„N-am crezut, atunci când am preluat această revistă că vor apărea atât de repede (și asemenea) rezultate. Şi mai ales una „școlară”, cunoscute fiind limitările pe care le implică acest gen de publicistică. Oricum am lua-o, prima (şi cea mai importantă) miză a unei astfel de reviste este tocmai de a nu fi „școlară”, ci mai mult decât o revistă de cultură, eventual, și în orice caz una de atitudine.“[5]

Povestea revistei a continuat cu aceeași notă de asumare în anii următori sub coordonarea doamnelor profesor Luminița Belcin, Mariana Nistorescu, Anca Evelina Cîrligeanu, Mirela Ghinea și Amalia-Maria Roșioru.

În ultimul deceniu sute de elevi și-au așternut gândurile în paginele revistei care altădată a reunit scriitori, academicieni, fizicieni, actori, doctori, dintre care amintim pe Grigore Sălceanu, Pavel Chihaia, Vasile Cojocaru, Virgil Teodorescu, Harry Tavitian, Vasile Popa, Bogdan Ghiu, Ion Banu, Petre Frangopol și Traian Petcu.

Promisiunea „Zărilor Alb Astre“ continuă, spre a face arc peste timp într-un templu de cultură dobrogean, iar aniversarea celor 75 de ani de viață publicistică a readus în lumină dorința de a oferi publicului cititor #mereuSerieNouă.

[1] Cazacu, Mihail (1946). „Gândul Nostru“, Revista „Zări Albastre“, anul I, nr. 1 . Constanța, pp. 1

[2] Până în anul 1999 publicația apărea sub numele de „Zări Albastre“. Titlul revistei a fost modificat în anul 2000

[3] Ibidem

[4] „Evocări“, Revista „Zări Albastre“, serie nouă, anul III, ianuarie – iunie 1983, pp. 4-5

[5] Țuglea, Mircea (2007). Alb astre. (Vasile Nicoară, Mirela Ghinea, Anca Evelina Cârligeanu, Ed. Muntenia) Anuarele deceniului 1996 – 2006 , pp. 149-150.