De vorbă cu olimpicul internațional George Prodan, absolvent CNMB promoția 2018
Pe porțile colegiului nostru intră, cu entuziasm de boboci, elevi talentați și ies, generație după generație, o mulțime de olimpici naționali și internaționali. Sunt elevi care, prin inteligența deosebită și puterea de muncă, au ajuns să participe la competiții școlare la cel mai înalt nivel. Fiecare tânăr fost mircist performant are câte o poveste din care atât noi cât și viitoarele generații ne putem inspira pentru a ne atinge adevăratul potențial.
Unul dintre acești mirciști este George Prodan. Datorită pasiunii lui pentru fizică, astrofizică și astronomie, el a reușit să obțină numeroase distincții pe plan național (Mențiune la ONF 2017) și internațional (Medalie de argint la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică 2018 și Mențiune onorabilă la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică 2017). Activitatea lui George în CNMB nu s-a terminat însă la finalul studiilor sale; anul trecut a revenit pentru a-i ajuta pe elevii din clasele a XI-a și a XII-a să obțină rezultate cât mai bune la Olimpiada de Fizică.
Dar… puteți afla mai multe despre George prin intermediul răspunsurilor sale din dialogul pe care l-am purtat peste vară.
B.Ș.P.: Ai absolvit Colegiul „Mircea” în 2018 și te-ai impus printre numele de referință ale performanței la olimpiadele școlare. Noi, actualii mirciști, suntem interesați să te cunoaștem mai bine. Deci, ce ne poți spune despre tine?
G.P.: Într-adevăr, am absolvit în 2018 și acum, la vârsta de aproape 25 de ani, chiar dacă am terminat studiile predoctorale, încă sunt o fire curioasă și zi de zi încerc să descopăr lucuri noi, să explorez lumea și să mă cunosc mai bine ca persoană. Deci, așa, pe scurt, ar fi greu să zic ceva concret despre mine. Să zicem că am rămas aceeași persoană ambițioasă, implicată în ceea ce face și consecventă.
B.Ș.P.: Atât în activitatea ta din liceu, cat și în cea de după terminarea acestuia se remarcă un interes deosebit pentru fizică, astrofizică și astronomie. Ce te-a făcut să iubești aceste domenii?
G.P.: De când eram în școala primară adoram matematica și științele exacte în general. Toate acele exerciții, fenomene despre care citeam, le vedeam pe toate ca pe mici puzzle-uri, pe care pur și simplu îmi plăcea să le rezolv. Însă am avut norocul să am și profesori provocatori, care să mă motiveze, iar asta este un plus enorm.
Interesul meu pentru aceste domenii a crescut gradual, iar în liceu, când am descoperit astronomia, am știut ce vreau să fac în viitor. Acum îmi dau seama că nu a fost doar o fază de moment, deoarece am rămas la fel de dedicat și lucrez cu aceeași plăcere. Ce m-a făcut să aleg să fac asta… sincer, nu știu. Chiar a fost o alegere pe care am făcut-o din instinct și nu regret nimic.
B.Ș.P.: Sunt convins că pentru a obține rezultatele atinse de tine a fost nevoie de foarte multă muncă. Cât timp alocai zilnic pregătirii și cât timp liber aveai? Sunt curios să știu cum ți-l petreceai în perioada liceului.
G.P.: Este de muncă, într-adevăr. Nu puteam merge la olimpiadă cum am mers apoi, uneori, la examenele de la facultate (i.e. cu motto-ul 99% talent și 1% muncă). La olimpiadă să zicem că e cam 50% cu 50%, deoarece sunt mulți competitori foarte buni. Mi-am dat seama de asta singur, deoarece în clasa a XI-a am început să mă pregătesc mai din timp pentru olimpiadă, adică de prin octombrie-noiembrie. Îmi făceam singur un fel de programă și mă organizăm ca în fiecare săptămână să lucrez dintr-un anumit capitol. Ca timp, veneam acasă după liceu și cam 2-3-4 ore lucram, cât timp simțeam eu că sunt productiv. În weekend-uri încercam să mă relaxez.
Aveam timp liber suficient, mai ieșeam prin oraș, îmi plăcea și încă îmi place să înot, jucam jocuri video cu prietenii, vizionam seriale etc. Din clasa a XI-a am fondat și Cercul județean de astronomie cu doi prieteni, Hakan Calila și Andrei Popa, iar o parte din weekend o petreceam și acolo cu drag.
Thailanda, 2017
B.Ș.P.: Mulți dintre noi, chiar dacă și-o doresc, nu vor ajunge niciodată la o olimpiadă internațională. Cum ai descrie experiența participării la o competiție de un asemenea nivel?
G.P.: A fost intensă și competitivă pe toate planurile. Am avut norocul să particip la două ediții ale Olimpiadei Internaționale de Astronomie și Astrofizică, una în Thailanda și una în China. În ambii ani am avut aceleași emoții atunci când fluturam împreună cu colegii steagul țării noastre la festivitățile de deschidere și premiere. Am cunoscut persoane de pe tot Globul, lucru care mi s-a părut incredibil atunci. Pot spune ca au fost printre cele mai frumoase experiențe pe care le-am avut în liceu.
B.Ș.P.: Ai făcut parte dintr-o generație pe care mulți o descriu ca fiind „de aur”. A fost una dintre perioadele când liceul nostru a avut printre cele mai bune rezultate. Crezi că existau atunci mai multă determinare, motivație sau presiune pentru obținerea unui rezultat academic excepțional?
G.P.: Nu am urmărit rezultatele liceului după ce am absolvit. Nu sunt de părere că ar exista un anume factor care să-i motiveze pe elevi pentru olimpiade, ci un cumul de factori. „Mircea” oferă oportunitatea de a excela prin profesorii dedicați și resursele adecvate, însă motivația și determinarea trebuie să vină din interiorul fiecărui elev.
Mi se pare mult spus „de aur”. Există elevi foarte buni și talentați care nu participă la olimpiade. Excelența academică nu se măsoară mereu în numărul de medalii obținute la olimpiade. Sunt rezultate importante, într-adevăr, dar depinde mult și de circumstanțe.
Echipa României la festivitatea de deschidere a Olimpiadei din China
B.Ș.P.: De mult timp îi și îndrumi pe elevii interesați de științe prin cursurile pe care le susții. Cum ți se pare interacțiunea cu tinerii din calitatea de profesor? Vezi acum diferit experiența ta ca elev?
G.P.: Anul acesta am fost „profesor” la Cercul de fizică al Fundației eMAG și chiar nu a fost o misiune ușoară. Evident, faptul că am fost și eu la olimpiade acum câțiva ani și sunt mai apropiat de vârsta cursanților a făcut să fie mai ușor pentru ei să interacționeze și să pună tot felul de întrebări, însă eu am simțit că aveam responsabilitatea aceasta pe umerii mei. Nu e ușor să lucrezi cu elevii olimpici, mai ales la fizică, o olimpiadă dificilă. Trebuia să mă pregătesc bine, să fiu sigur că îi pot ajuta cât mai mult și tot nu simțeam că fac destul. Însă per total cred că a fost o experiență grozavă, interacțiunea cu ei a fost constructivă și am mai învățat și eu câte ceva nou de la lecție la lecție.
B.Ș.P.: Recent ai ținut în cadrul Colegiului „Mircea” un cerc de fizică pentru clasele terminale (a XI-a și a XII-a). Copiii pe care i-ai întâlnit sunt cei care și-au petrecut doi ani de școală… „acasă”, având cursuri on-line, din cauza pandemiei. Ai simțit că această criză globală a anilor 2020-2022 a lăsat urme? Generațiile de acum ți se par diferite de generația ta?
G.P.: Oarecum… În timpul pregătirii, mereu le făceam copiilor mici observații că greșesc la calcule, la chestii mai muncitorești. Și am observat acest lucru și în lucrările elevilor de la Olimpiada de Astronomie și Astrofizică, la care sunt membru în Comisia Centrală. Nu știu dacă e o urmă a perioadei de școală on-line sau, poate, văd eu lucrurile diferit din perspectiva profesorului. Totuși, ei înțeleg fenomenele foarte bine și sunt muncitori; nu mi s-a părut o generație de olimpici atipică.
B.Ș.P.: Mulți elevi vor găsi o sursă de inspirație în reușitele tale. Ce sfat le dai celor care țintesc către un rezultat bun la olimpiadă?
G.P.: Pasiunea este baza. Să facă ceea ce fac din plăcere. Apoi, consistența și o atitudine pozitivă fac diferența.
B.Ș.P. :Deși ai absolvit facultatea în București, o parte dintre studii le-ai facut la Universitatea din Padova. De ce acolo? Ce diferențe ai remarcat între sistemul de învățământ din Italia și cel din România? Încotro i-ai îndruma pe liceenii de azi?
G.P.: Am ales Padova pentru oportunitățile de acolo. Căutam un master mai flexibil, să îmi îmbunătățesc și cunoștiințele pe partea de infomatică/ inteligență artificială, deoarece, ca cercetător, sunt absolut necesare în orice domeniu. Am găsit în Padova un program de master care se numește „Physics of Data”.
Mi-a plăcut foarte mult că puteam eu să îmi aleg ce cursuri vreau să fac, lucru pe care nu îl puteam face în România. Apoi, am observat că s-a pus accent pe practică și colaborare interdisciplinară – am avut multe proiecte în echipe și cred că a fost un lucru bun.
Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost atmosfera de acolo. Fiind un master internațional, am avut colegi din diferite țări și am legat multe prietenii. Încă ne mai vizităm și după absolvire. Cu siguranță, recomand o astfel de experiență, dar nu pentru că „e mai bine decât în România”, ci ca experiență culturală.
B.Ș.P.: Fizica și astronomia sunt marile tale pasiuni. Totuși, ce alte preocupări mai ai?
G.P.: Multe. Mereu îmi place să încerc lucruri noi. De exemplu, în al doilea an de master am avut ocazia să fac cursuri de canotaj și am făcut câteva săptămâni bune. Îmi place să călătoresc, să vizitez orașe și țări în care nu am mai fost și să le înțeleg istoria. Și, evident, după doi de ani de locuit în Italia, îmi place să gătesc tot felul de paste.
B.Ș.P.: Ești implicat într-o mulțime de proiecte. Cum reușești să le gestionezi pe toate? Cum arată o zi din viața ta?
G.P.: După cum a zis doamna profesoară de engleză când eram clasa a XII-a: Timp este suficient, trebuie doar să-ți faci timp.
B.Ș.P.: De multe ori auzim în rândul tinerilor exclamația „Urăsc școala!”. Majoritatea își exprimă deschis dorința de a termina cât mai repede studiile. Mai tărziu, însă, mulți dintre aceiași copii, deveniți adulți, vor să se întoarcă la școală și își amintesc cu plăcere de clipele petrecute pe băncile liceului. George, ție îți este dor de perioada când erai elev al liceului? Care sunt momentele din timpul liceului de care îți aduci aminte cu cel mai mare drag?
G.P.: Îmi e dor de olimpiade, de atmosfera de acolo. Olimpiada nu este doar despre o disciplină anume, este despre o întreagă comunitate care se formează și în care se leagă prietenii foarte strânse.
B.Ș.P.: Venind vorba de amintirile din timpul școlii, există un cadru didactic care te-a influențat în mod deosebit?
G.P.: Am încercat să fiu atent la toate orele și să învâț câte ceva de la fiecare profesor. Nu neapărat despre disciplina predată. Informațiile există, le găsim pe Internet sau întrebăm ChatGPT. Aptitudinile și modul de a gândi sunt mult mai importante. Cel mai mult timp l-am petrecut cu doamna profesoara de fizică Adina Dogărescu, deci probabil ea m-a influențat într-un procent mai mare.
B.Ș.P.: Sunt convins că și în prezent ai aceeași dorință de cunoaștere pe care o aveai și atunci când erai elev. Care ar fi cartea pe care o recomanzi elevilor însetați de cunoaștere?
G.P.: …Până mă decid, aveți timp să citiți cea mai apropiată carte.
B.Ș.P.: Trecutul și prezentul tău sunt strălucite. Ai avut o mulțime de realizări demne de a fi menționate. Aș vrea, totuși, să știu ce planuri de viitor ai.
G.P.: Momentan, lucrez ca asistent de cercetare în cadrul misiunii spațiale „Hera” a Agenției Spațiale Europene. Mă ocup cu algoritmii care procesează datele ce vor fi achiziționate de una dintre camerele de pe satelit, sunt un fel de astro-programator. Misiunea se va încheia în câțiva ani și mă voi concentra pe această temă la doctorat. Cam acesta este planul meu principal.
Viața lui George Prodan este fascinantă. Îi sunt recunoscător pentru timpul pe care mi l-a acordat în încercarea de a-l înțelege mai bine și, prin el, de a ne apropia de secretul performanței. George ne-a demonstrat că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poți face este să-ți găsești adevărata pasiune și să reușești să o transformi într-o carieră pe care o vei iubi.
