
În ultimii ani, cu precădere din 2020, am tot auzit zvonuri cum că până în 2035 nu vor mai exista mașini cu combustie internă, cele electrice luându-le locul. În anul 2024 aceste perspective au devenit mai puțin categorice, giganții auto fiind ezitanți cu privire la continuarea producției mașinilor EV. Unul dintre cei mai mari producători germani, Volkswagen, anunța la finele verii trecute că mai multe fabrici de baterii destinate producerii vehiculelor electrice urmează să se închidă, motivul fiind concurența neloială. Asemenea grupului VAG, și alte companii, precum Mercedes, Toyota, Volvo Cars și Ford, au făcut anunțuri care tulbură imaginea acelui viitor în care mașinile electrice vor avea exclusivitate.
Motivul acestei retrageri anunțate (concurența neloială) ar fi invazia mașinilor electrice chinezești în Europa, problemă căreia, însă, pare că i s-a găsit leacul: o lege adoptată la Bruxelles prin care li se aplică noi taxe, destul de dure, producătorilor chinezi. Astfel UE încearcă să-i sprijine pe producătorii de mașini electrice din cadrul Uniunii.
Pe de altă parte, o știre care le suflă în pânze iubitorilor de motoare cu combustie internă aduce în prim-plan o problemă care a fost dezbătută pe parcursul unui întreg deceniu, și anume rezervele de petrol. Până de curând ni se spunea că „aurul negru” se va epuiza până în anul 2052, conform unui studiu realizat la nivel global. Țările arabe, însă, au contrazis recent acest studiu, avansând informația că numai în Emiratele Arabe Unite mai există zăcăminte de petrol ușor accesibile extracției care ar asigura un consum ascendent timp de aproximativ 300 de ani. De altfel, reprezentanții Emiratelor Arabe Unite spun că zăcământul din țara lor, din punctul de vedere al cantității, este doar pe locul al șaptelea din lume. Conform studiului BP Statistical Review of World Energy 2020, la finalul anului 2019, EAU dețineau aproximativ 5,6% din rezervele globale de petrol, adică 13 miliarde de tone din prețiosul „aur negru”. La nivel global, s-a estimat că mai există 244,1 miliarde de tone de țiței.
Să nu uităm că unul dintre motivele pentru care s-a dorit trecerea foarte rapidă exclusiv la vehicule electrice a fost cel invocat anterior: epuizarea resurselor de țiței în perioada imediat următoare. Se pare că acest temei nu mai este atât de sigur. Apoi, cea mai mare problemă care se promitea să fie rezolvată de mașinile electrice ar fi încălzirea globală. Promotorii vehiculelor EV se mândresc cu faptul că „mașinile verzi” au amprenta de carbon zero, deci sunt complet nepoluante, eliminându-se astfel efectele distructive asupra mediului înconjurător. Dar unii specialiști nu s-au mulțumit doar cu promisiunile și declarațiile producătorilor acestei clase de mașini, așa că au făcut studii suplimentare, iar ele au avut rezultate oarecum neașteptate. Din păcate, rezultatele acestor cercetări demonstrează faptul că fabricarea unui vehicul electric este cu mult mai dăunătoare pentru mediul înconjurător decât poluarea pe care o produce pe parcursul întregii sale vieți un motor cu combustie internă Diesel.
O altă hibă a mașinilor electrice pusă în discuție în ultima perioadă o reprezintă reciclarea bateriilor atunci când ele trebuie schimbate. Sunt baterii de tip litiu-ion (Li-ion), foarte dăunătoare mediului înconjurator, în cazul în care nu sunt depozitate corect, însă nu doar aceasta ar fi problema. De cele mai multe ori, costurile generate de schimbarea unei astfel de baterii sunt mai mari decât prețul de achiziționare a unui nou vehicul electric. Astfel s-a ajuns, deocamdată doar în străinătate, la crearea unor „cimitire” de mașini electrice care se întind pe sute de hectare.
Minusurile conceptului de vehicul EV au avut consecințe clare anul trecut, în luna iulie, atunci când pentru prima dată a fost observată o scădere cu 40% a vânzărilor de mașini electrice. A fost un semnal de alarmă pentru producători, majoritatea luând măsuri imediate. Am dat anterior exemplul VAG. Volvo Cars a renunțat, de asemenea, la planul conform căruia din 2030 flota auto care avea să fie produsă ar fi constat în 90% mașini electrice și 10% mașini cu tehnologie Mild Hybrid. Gigantul american Ford a micșorat cu 12 miliarde de dolari bugetul pentru dezvoltarea noilor modele electrice. Exemplele pot continua.
Așadar, tot mai mulți producători renunță la planul prin care până în 2035 s-ar trece exclusiv la vehicule 100% electrice. Pare mai plauzibil, însă, un plan prin care mașinile hybrid ar domina piața auto, însă și aici există multe dezavantaje care, deocamdată, sunt mai mult sau mai puțin trecute sub tăcere de producătorii auto. Unul dintre acestea rămâne reciclarea bateriilor de tip Li-ion, folosite atât la vehiculele electrice, cât și la cele hybrid, pentru care nu există încă o soluție tehnologică viabilă. Trebuie luat în calcul și faptul că extragerea litiului este extrem de poluantă, iar procesele de prelucrare a acestuia din momentul extragerii lui până la obținerea produsului final, adică bateria, este foarte dăunător.
De asemenea, puțini dintre fanii EV își pun problema că o mare parte din energia electrică care se folosește pentru a încărca bateriile mașinilor electrice este obținută prin arderea combustibililor fosili! Lucrul acesta pune oarecum sub semnul întrebării prezentarea mașinilor electrice ca eco-friendly. Susținătorii acestui concept, de mașini cu amprentă de carbon zero, vin cu un contraargument: Cum rămâne cu energia pe care o produc centralele eoliene și panourile solare?
Răspunsul este unul destul de simplu. Energia venită din astfel de surse nu este produsă în mod constant, iarna panourile solare având o producție nesemnificativă, iar centralele eoliene nu produc decât în anumite zone geografice, în care există diferențe mari de presiune între masele de aer, având ca rezultat… vântul. Fără vânt…
Revenind la procesul de fabricare a bateriilor necesare vehiculelor EV, alte materiale folosite, în afară de litiu, care presupun procese foarte poluante pentru obținerea lor, cum ar fi cobaltul, nichelul, manganul și altele, alterează principiul eco-friendly pe care îl promovează producătorii de mașini electrice. Spălarea și purificarea minereurilor de litiu, de exemplu, este foarte nocivă pentru mediu, însă nu asta e singura problemă. Cu cât se produc mai multe mașini electrice, cu atât rezervele de litiu ale Terrei se impuținează, astfel că vom ajunge în câțiva zeci de ani la concluzia că litiul nu este regenerabil. Acest aspect pare a fi ignorat de mulți dintre producătorii auto, uitându-se parcă de argumentul invocat cu puțin timp în urmă, cel al epuizării resurselor de petrol ale Terrei, care aveau să se termine până în 2052.
O altă inițiativă controversată din lumea auto o reprezintă încercarea oamenilor de știință de a crea un combustibil cu amprenta de carbon zero. Porsche a reușit să facă acest lucru, combustibilul lor eco producându-se în Brazilia și având aproape aceeași putere calorică pe care o are benzina. Totuși, și în acest caz există, deocamdată, destule probleme: cantitatea redusă, întrucât este destul de scump de obținut, și mai ales nevoia dezvoltării unui motor care să funcționeze cu acest combustibil.
Deși pare calea de salvare a mediului, proiectul pentru un viitor complet electric, în care motoarele cu combustie internă sunt date uitării, stârnește tot mai multe polemici. Pare să mai fie un drum lung până la conceperea unui motor eficient atât din punct de vedere energetic, cât și din punct de vedere financiar. Deocamdată, deși e dezamăgitor, trebuie să constatăm că mașinile cu combustie internă rămân varianta cea mai ieftină și mai puțin dăunătoare și că multe dintre încercările producătorilor au scopul de a minimiza producerea de gaze cu efect de seră din partea consumatorilor, aceste companii nereușind să rezolve, însă, problema poluării din procesul de fabricare a vehiculelor EV.
Există, totuși, modalități de a ajuta mediul chiar folosind în continuare motoare cu combustie internă, „frații vitregi” ai mult promovatei „mașini verzi”. Prin intermediul reacției chimice Fischer-Tropsch, cu ajutorul radiației de tip microunde, masa plastică aproape de orice fel poate fi transformată în derivați rafinați ai petrolului, de la Diesel până la benzină și chiar kerosen. Astfel se poate face economie în consumarea „aurului negru”, transformând plasticul, cel mai mare poluant de azi, în ceva ce putem folosi pentru a ne deplasa.
Ar trebui, așadar, să ne punem mai multe întrebări legate de „mașina verde” și de viitorul ei. Mai este valabil planul global auto pentru 2035? Un răspuns clar pe care l-au dat deja majoritatea producătorilor este un mare NU. Urmează întrebările pe care încep să și le pună majoritatea consumatorilor: S-a încercat, oare, impunerea vehiculelor EV printr-o campanie nesinceră, omițându-se intenționat neajunsurile acestei soluții? Este ea doar o mega-afacere temporară sau va reprezenta acel viitor al mediului nepoluat la care visăm cu toții? Cât de repede vor apărea noi tehnologii, alternativă la EV, ca bază a unui proiect plauzibil pentru viitorul auto?
Oricum ați răspunde, am convingerea că generația noastră este datoare să-și pună aceste întrebări, să reflecteze pe marginea lor și, cine știe, să găsească acele soluții pe termen lung benefice pentru civilizația umană și pentru mediu deopotrivă.