zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

Despicând maneaua-n două (Jumătatea întâia)

Nu e un secret că redactorii unei reviste își doresc să abordeze subiecte care să se apropie cât mai mult de interesele cititorilor și că ei încearcă, în limitele proprii oricărui scriptor, să-i mulțumească pe toți cei care își găsesc timp să le deschidă paginile. Nu este vorba despre o dorință orgolioasă de a atrage mai mulți cititori, ci despre năzuința sfioasă de a le oferi articole care să le satisfacă nevoile intelectuale.

Spre a atinge acest scop – nobil, am putea adăuga cu un strop de mândrie – ne-am decis să aruncăm o privire literar-cinematografică asupra unui gen devenit aproape brand de țară: maneaua. Spre a nu părea părtinitori sau – și mai rău – nepricepuți sau prea puțin informați, vom lua ca puncte de referință două astfel de cântecele, unul mai vechi, și altul mai nou, ca să trecem, dacă putem spune așa, prin două decenii culturale diferite.

Din munca noastră de cercetare intensă au ieșit la iveală două aspecte esențiale. Întâi: manelele abordează două teme mari – bogăția și iubirea. Unii cantautori mai îndrăzneți își permit să trateze ambele teme în același cântec, rezultatul fiind atingerea unei probleme cu adevărat profunde: șmecheria. Doi: ca toți marii artiști, maneliștii au în minte un ascultător ideal, trăsăturile căruia, sperăm noi, vor reieși din cele ce urmează, fără să mai fie nevoie să le numim (admitem cu rușine că, deși prin munca noastră suntem somați să spunem adevărul și numai adevărul, de data aceasta ne este teamă să spunem lucrurilor pe nume).

(Nota bene! Din motive de protecție a consumatorilor și pentru că nu vrem să fie nevoie să se recurgă la practica insidioasă a cenzurii, NU ne vom raporta în cele ce urmează la tema iubirii abordată în acest gen muzical.)

Rămânând, așadar, la universul tematic al bogăției, să analizăm mai întâi o manea veche. Potrivit unor specialiști ai domeniului, manelele vechi sunt cu mult superioare celor noi, maneliștii cu cariere consolidate fiind mai complexi și mai profunji.

Zboară milioanele, piesă la care au colaborat trei artiști, Nicolae Guță, Cristi Dules și Modjo, le transmite ascultătorilor un mesaj tulburător, împachetat cu măiestrie într-o multitudine de figuri de stil. Comparația milioanele/ Vin ca avioanele ne umple cerul vieții cu o imagine vizuală puternică, întărită (totuși) suplimentar, în clip, de limbajul nonverbal al lui Guță. Artistul le arată pământenilor de rând cum anume zboară avioanele, agitându-și mâinile deasupra capului și urmărindu-le cu privirea (stupefiată de propria genialitate) ascensiunea, act însă destul de derutant dacă ne gândim că versul indică aterizarea, iar gestul decolarea. Și mesajul din următoarele două versuri, Îmi umplu buzunarele/ Cu-amândouă mâinile, este clarificat prin gesturile artistului. Cu un efort de sincronizare a celor două emisfere cerebrale, el ne demonstrează cum cineva își poate umple buzunarele cu amândouă mâinile, trăgând, sugestiv, banii imaginari din fața lui spre cele două buzunare de asemenea imaginare. Nu suspectăm că manelistul crede că suferim de o insuficiență neuronală, ci doar că el folosește toate resursele artei pentru a se asigura că ascultătorii i-au înțeles pe de-a-ntregul ideile despre lume și viață.

Să ne îndreptăm acum atenția spre finalul cântecului, în care un deget arătător ridicat subliniază o metaforă inedită: dușmanii sunt niște șoricei care chițăie (aici, Guță ne surprinde iar deosebit de plăcut, folosindu-și degetele pentru a sugera gura unui astfel de animal micuț) și care îl urmăresc pe artist în speranța că vor putea ciuguli și ei niște 10 lei. O amenințare deloc voalată ne zguduie, totuși, puțin, întrucât pisica va fi pusă să-i halească pe acești inamici de temut. Poate că cititorii se vor întreba ce au făcut dușmanii pentru a atrage asupra lor o astfel de răzbunare fatală. Răspunsul este unul destul de simplu, care, din fericire pentru noi, nu trebuie comentat, căci e deja comunicat: ei sunt invidioși, pentru că nu au puterea banilor de care se bucură cei trei artiști (această putere de netăgăduit îi întipărește lui Cristi Dules o expresie de adâncă satisfacție pe chip, manelistul ridicându-și uneori ochii spre cer, parcă mulțumind Divinității pentru harul cu care l-a binecuvântat).

Dacă manelele mai vechi au un mesaj elaborat, dar inteligibil în cele din urmă prin explicațiile gestuale, binevoitoare, ale cantautorului, cele noi sunt caracterizate de un limbaj aproape ermetic (cititorul ne va scuza dacă nu am reușit să pătrundem în profunzime semnificația versurilor ce ne vor sluji ca exemplu în continuare).

Să ne oprim deci privirea asupra unui artist iubit în special de generațiile mai tinere: Tzanca Uraganu. Sperăm că nu vom dezamăgi așteptările nimănui când vom anunța că nu ne vom ocupa de piesa Eee Aaa, din simplul și rușinosul motiv că descifrarea noastră nu a reușit să treacă nici măcar de titlu.

În schimb, să ne uităm împreună la Șefu-i șef, cântec la care a colaborat un alt manelist apreciat, Florin Salam. Observăm încă din titlu înclinația spre hiperbolă: trăsăturile șefului sunt puse în strânsă legătură cu cele ale… șefului, obiectul fiind numit prin el însuși și deci intensificându-i-se relevanța în ansamblul cântecului. Dar maneliștii nu se limitează la un singur procedeu, talentul lor artistic lucrând în toate direcțiile estetice, de la hiperbola romantică, la teatrul absurdului. Ca să restricționeze accesul fraierilor pe strada lui, Tzanca Uraganu montează nu mai puțin de zece semafoare. Imposibilitatea atâtor semafoare pe o singură stradă vă frapează? Dar să nu uităm că totul e posibil pentru artiștii care cultivă absurdul. Nu înțelegeți cum cele zece semafoare îi vor opri pe fraieri din drumul lor? Vă cerem cu stăruință să vă amintiți că principala caracteristică a absurdului este tocmai lipsa de sens.

În continuarea operei audio-vizuale, cu o încruntare a sprâncenelor produsă de situația conflictuală dintre șef și fraieri, Florin Salam ne anunță sever că pe strada lui el face lege. Având atâta putere legislativă și administrativă (să nu uităm amplasarea semafoarelor!), autorul e, totuși, uman: suferă că autoritatea lui a fost încălcată, suferă că trebuie să-și bată capul cu noi și noi soluții. Nu putem preciza dacă suferința mimată se răsfrânge și asupra ochilor, întrucât niște ochelari negri îi ascund de privirile nemerituoșilor. Oricum, ne e clar că durerea  vine din intriga melodiei și, poate, din sforțarea incredibilă de a păstra ritmul ei.

Să ne întoarcem la tautologia șefu-i șef, care are, cum am mai decriptat, rolul de a accentua, de a intensifica și de a sublinia caracteristicile personajului muzical. Aflăm că șefu-i șef și-n pielea goală, apoi că șefu-i șef și în sandale, și, în fine, că șefu-i șef și-n pijamale. Așadar, într-o formulă mai concisă, nu țoalele îi dau valoare șefului. Remarcăm, astfel, un alt mijloc artistic care oferă expresivitate textului: paradoxul. Doi bărbați îmbrăcați în costume negre și purtând ochelari de soare, unul dintre ei cu un ceas de aur și un lanț tot de aur, cântă, fie într-o mașină indiscutabil foarte scumpă, fie în fața acestei mașini, fie în fața unui palat, fără niciun fel de sfială, că valoarea lor n-o face haina. Ei, ăsta e un paradox.

Dacă ați vizionat videoclipul piesei – și dacă nu ați făcut-o, vă încurajăm din tot sufletul să o faceți – fără îndoială că ați observat și dansul specific maneliștilor. Ca să înlăturăm orice confuzie, vom face totuși o mică descriere: picioarele sunt bine proptite în pământ (deși, uneori, dansatorul și le poate mișca, dar doar foarte puțin, schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul sau lovind ritmic pământul), mijlocul nu trebuie rotit în niciun fel, ca să nu fie pusă la încercare talia mondială a cântăreților, iar brațele se îndepărtează de corp, neapărat, dar neapărat doar îndoite.

Din această scurtă analiză desprindem și filozofia de viață a maneliștilor care, credem noi, va face pe oricine o pune în aplicare extrem de fericit. Putem enunța, așadar, două principii de bază. Primul: De ce să da, când poți să nu? (explicație: de ce să te miști prea mult, când poți să nu o faci aproape deloc?). Și al doilea: De ce să nu, când poți să da? (explicație: de ce să nu ai bani și putere, când poți să ai bani și putere?).

Ne oprim deocamdată aici, însă munca de cercetător în domeniul prestigioasei arte a manelelor ne-a plăcut teribil și sperăm că nu vom stingheri pe nimeni dacă mințile ne vor împinge din nou spre un astfel de efort în viitor.

Citește și: Întunericul alb

Dezorientare profesională. Lecția 4: Antreprenor de succes, lipitori, lipici și ce să faci cu ele

Bună-bună [Hi, Bonjur, jurăm supunere] seara! Ne încălzim cu voi inimile, ceaiurile și altele (la cum stăm la numere complexe, băgăm de seamă că vom complecsa alegerea băuturii, înclinând(u-ne) de astă dată către altele, ca să alunecăm mai bine în temă).

Vă propunem a da dezbatere visului americain. Vă rugăm, totuși să nu vă dedați la a  bea lipici, spre deosebire de poporul menționat (suntem mirciști și avem pretenții!). 

Deci: Care-i sâmburele miezului nuclear din visul american? Antreprenoriatul. El și sistemul de sănătate unde $$ îți sunt atelă. Așa intră în scenă lipitorile!

În spiritul oricărei prezentări cu pretenții, este muzai să ne întoarcem către niște origini; noi sugerăm, în cele ce urmează, să vă mobilizați în a revizita scumpele (chiar sunt scumpe!) lipitori de Ev Mediu (cine știe, poate mai puțin sânge vă va fi de folos și în vin fiert nu se simte diferența). 

Ce legătură are antreprenoriatul cu lipitorile? Păi are, vă explicăm acușica. Hirudina din gurița lipitorilor e mai scumpă ca aurul, gen te faci bogat ușor, practic și contextual, că mai au și acid hialuronic natural. (Ghidul de cum să fii poiet dă roade, păcat că acum scrim totimpul cu ie…) 

În plus, legătura survine din relațiile sociale. Ieși pe stradă, eventual la iarbă verde, tragi un tânăr de mâneca/ glugă/ capăstru: <<Gigi, tu ce mai faci?>> și-ți răspunde jovial că antreprenoriatismul îl strigă pe nume. Bine, bine, dar de ce, în ce, cu ce? Gigi visătorul nu e decis pe ce să pună geana. De aceea începem poate cel mai pământean ghid de până acum: antreprenoriatul de lipitori și lipici.

Condiții de bun augur:

  1. Existența unui spirit puternic de antreprenor (se găsește undeva între feliile de sandvici). Digestia trebuie să înceapă din cavitatea bucală pentru a corespunde dictonului Cine începe să digere devreme, departe ajunge!. Recomandăm sandviciuri de la PECO, așa mai intri în contact și cu *muzică de exorcizare* MARILE CORPORAȚII (Aici vrei și tu să ajungi, nu ne ânnebuni cu moralitatea ta, antreprenorii sunt sinceri, mare atenție!) 
  2. Măiestria de a copia la teste. Bunii antreprenori știu să ceară ajutor la nevoie de la cei mai vestiți specialiști ai domeniului de activitate, căci soarta nu trebuie lăsată în mâinile oricui. Sugerăm că nu poziția geografică e importantă, cât sufletele calde ce te înconjoară. Menționăm în treacăt că nu încurajăm așa o abominațiune (*măi, testu’ nu-i proiect, indiferent ce zice confratele*). 
  3. SERIOZITATEA (*ne punem haina de doliu*). Dacă lângă irizațiile altor domenii, ceva mai maleabile, deja dezbătute, vă permiteați aroganța să faceți ce vreți, cu cătarea antreprenorială trebie să ai grijă. LINIȘTE, VĂ RUGĂM!
  4. If (prestanța nu există), {cout<<un toc cui – 12 cm, mărimea 34&&voce-impunătoare&&tendința-de-persecuție; // rezolvă problema, încrederea crește surprinzător} else cout<<o înfățișare gri, dacă nu se poate roz.

Conchidem că c’est suffisant, cât să nu vă spargeți tâmplele de atâta reflectat. De la theory trecem cu aplomb (și plombe de aur) la exemple prrrractice! 

Putem discuta civilizat (oameni fiind, ne-am putea înțelege comportamentele, dar câteodată refuzăm) despre cazul social devastator al slavicianului Ghiță, dar el n-a fost bun antreprenor și noi credem că sclavatorul Lică este material de tătic, deci prezentăm (furăm de pe lângă cloroplaste) o idee de business cel puțin mirifică – o fermă de lipitori, lipitoare. [Doamna profesoară Tănase ne-a insuflat ideea aceasta de business.]

Nu știm exact cât acid hialuronic natural are porcul, dar credem că nu prea mult, deci orice Lică ar beneficia de pe urma unei asemenea afaceri. Nu garantăm trecerea în univers a LIPITĂI SRL, dar marile idei (de)vin, între orele 19-20, joia, realități ce au început ca gânduri cu formă discutabilă. Deci, ce vă spunem noi este să lăsați porcăritul gen Lică, dar mai ales văcuțele, că produc prea multă piroliză de alcan inferior cinqoatomic și să vă coborâți privirea (și sângele) către niște animăluțe neînțelese, dar pe care cu siguranță le putem reabilita! 

Dacă ne aducem bine aminte, prin anii 2000, existau kituri de creștere a furnicilor la bloc. Tot ce-ți cerem, cetitoriule, este ceva de genul, dar pe 10 hectare – vezi DREAMY WATERPARKS SRL, Tomești. Vrem musai să tăiem pamblica primei francize lipicioase românești – trăiască capitalismul, vivat democrația!

Dacă tot am ajuns să vorbim de lipici, antreprenorii sunt și familiști convinși, dar familie nu cumperi de pe piața liberă, ci ți-o făurești cu multă trudă chiar tu. Nu suntem aici să dăm sfaturi matrimoniale – dacă asta căutați, Mireasă pentru fiul meu vă va mângâia – căci n-avem aceeași experiență precum în piața muncii. Suntem aici să discutăm puțin despre cleiul antreprenorului, dezvoltat chiar astăzi în anumite interpretări de musică tonală! 

Așadar, lipitori mici cu lipici = succes. Chiar dacă ie greu, nu desperați, fiți vigilenți și educația antreprenorială vă va purta pe căile încă neesplorate de tot omul, atâta doar că e imperios să nu vă pierdeți cumva pe sinuosul drum și să ajungeți la antropologie; ar fi cu adevărat dureros pentru noi. 

Vă urăm, ca de absolut fiecare dată, noroc bun și să vă întoarceți la noi reînnoiți, cu codul de la CAEN în dinți. Am închis ecranul televizorului. Bună-bună seara! [Ce structură simetrică, Liviule!] 

Citește și: Dezorientare profesională. Lecția 3: Ocupațiuni domnești

Dezorientare profesională. Lecția 3: Ocupațiuni domnești

Bună să vă fie materia cenușie, sperăm intactă de la ultima noastră (întâl-)cetire! Am revenit cu aplomb de așternut pe hârtie (cu pixeli, dar suntem oameni și pricepem). În acest punct al ghidărelilor noastre credem că e demnă de vorbăraie o profesie tangentă la istorie: Mare Țepuitor. În trend paneuropean acum câteva sute de ani, cariera tocmai indicată poate oferi și azi mari satisfacții amatorilor. Ce e drept, v-ați născut nițel cam târzior, dar nu vă impacientați, puteți participa, totuși, la spectacolul nostru ambulant. 

Fiindcă vă deschidem ochii la o așa ocupațiune de veche, v-ar fi de folos o solidă cultură minimală. De exemplu, să puteți răspunde la întrebări de tipul: Cine/Ce a fost Vlad Țepeș? (Răspuns: Vlad Dracul/ Drăculea/ Țepeș-Țepuitorul a fost multidomnitor al Țării Românești). Pe unde a multidomnit el? (El a multidomnit in Țara… – ghiciți care, începe cu Ro… și se termină cu …mânească! – … Românească. Bravo! Nici Boltzmann n-o spunea mai bine). Într-o sesiune ulterioară, de aprofundare a cunoștințelor, n-ar fi rău să rețineți, de se poate, niște ani: 1448, 1456-1462 și 1476.

Dacă cele de mai sus vi se par prea abstracte, să încercăm un stil mai accesibil. V-ar interesa cam cât e de muncă în această profesie? Programul de lucru pentru Țepuitorul-șef cu normă întreagă e flexibil. Ziua lui Vlad, de pildă, începea la opt antemeridian cu un mic dejun sănătos și sățios realizat de Ilona Szilágyi (stimabila soție). Chiar Vlad s-a gândit la săptămâna lucrătoare de patru zile, lăsând cu de la el putere ca sfântascurtăzidevineri (alegere făcută, pesemne datorită începutului „VI” – deschizător de zi și nume!) să fie menită întreprinderilor de natură privată. Să fi fost un act umanitar sau tiranicesc? Decideți voi. Amintim, totuși, că legiuirea societății încă nu fuse pusă la cale, așa încât Marele Țepuitor putea face abuzuri după abuzuri în serviciu. De pildă, în război nu asigura integritatea corporală a participanților. De aceea, plecarea către conflictul de interese se realiza după ce se vărsau lacrimi și se promiteau revederi.

Dacă scăpa cu viață, unui Mare Țepuitor îi rămânea însă destul timp liber, cu un efect relaxator fortissimo. Prefera folosirea lui pentru antrenamente culinare: jupuire, decapitare, fierbere, ciopârțire, dar mai ales țepuire (montare în țepușe, tragere în țeapă) a diferitelor corpuri. 

Acestea fiind zise, să venim la zi(fără „se”). Deci, câtă de succes mai este profesiunea dezbătută? Judecați și voi, pe puncte:

  1. Tuturor ne plac frigăruile, dar știm noi oare cu adevărat de unde a pornit practica și ce presupunea ea? Nu avem voie să vă spunem aci din cauză de cenzură. Țepele, însă, au rămas în mentalul colectiv și sunt de macsimă actualitate! 
  2. Fie că dulcele-coleg-viitor-de-bancă îți dă flit, adicăltelea țeApă, sau te trezești plâns într-o schemă Ponzi, esența este aceeași… Țepeș te-a cuprins! (un om poate muri, ideile lui niciodată). 
  3. Un țepos poate acționa astăzi, blând sau nu – de exemplu, te lasă în seen (f.f. grav!) sau trimite tema de data trecută… 
  4. Amintindu-vă că fizica în viața omului este tare-tare bună și folositoare, rețineți că orice Țepuitor are un Înțepat cu care este egal în modul și de sens opus. 
  5. Astăzi, a fi fiu de Țepeș, înseamnă a sta țeapăn în picioare și mai puțin în principii; a fi înțep(uș)at pretinde a-ți considera semenii materie de olimpiadă și a confisca averile mânăstirești. 
  6. Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții ~ Nicolae Iorga. Noi, noi suntem orfani.

       Așadar, mare grijă și mare atenție vă recomandăm. Nu se știe niciodată cine are să fie următorul Mare Țepuitor sau Mare Țepuit (poate chiar tu, dragul nostru cop cetitor). Orișicum, abia așteptăm să culegem laurii muncii noastre. Spor și zi/ noapte bună vă dorim!

(Acest articol poate părea lipsit de sens sau scop. Oscar Wilde ne-a încurajat, zicând că arta este lipsită de utilitate. Deci cetitoriul a parcurs materialul pe riscul său.)

Citește și: Dezorientare profesională. Lecția 2: Cum să fii un/ o Axis Mundi

Dezorientare profesională. Lecția 2: Cum să fii un/ o Axis Mundi

Axis Mundi! Am mai auzit-o pe asta undeva, pare-ni-se. Nu ne aducem exact aminte unde, dar, ca iscusiți agenți imobiliari în joburi (și jocuri) ce suntem, vă putem clarifica numaidecât ce înseamnă să fii un adevărat Axis Mundi și, mai important, cum să devii unul și ce beneficii îți poate aduce (ce-i în mânuță, nu-i mincinuță!). 

Conform teorieiceleisfinte, Axis Mundi este o axă ce vine de undeva, trece prin centrul Pământului și pleacă altundeva, legând tot ce se vede și nu se vede. Sună bizar, a concept astro-literar, dar nu te panica. Se poate să fii și tu una ca asta și, oricum, nimeni nu-ți poate spune că nu poți fi ce vrei tu și n-o să-ncepem tocmai noi. Așadar, a fi un A.M. implică să legi ceva de altceva (diferit de primul ceva, preferabil), prin metode mai mult/ puțin metaforice. 

O s-o spunem cinstit: și noi, la vremea noastră, am întins mânuța spre a îmbrățișa această nobilă carieră, însă, până creștem ceva mai mari, vom lega numai partea de sus a foii de test, prin numele nostru, de cea de jos, iscălind sârguincios return 0; și vom lăsa Groapa Marianelor dezlegată de Marte până ce vom deveni scafandro-astronauți (vă explicăm într-un ghid viitor cum). 

Dacă nu v-ați dat seama, a îmbina utilul și plăcutul (respectiv albastrul e cerul și maaarea și ochii pe care-i iubesc… aerul și apa… S-o lăsăm așa!) este un prim pas spre a ajunge A.M.. Poți continua inițierea legându-te în fel și chip la șireturi (întreabă sufletele apropiate cum o fac ele, vei fi cel puțin surprins), ajută un trecut marinăresc, dar ne descurcăm și fără, doar noi să fim sănătoși, restul vin ele.

Apoi, este musai, dar musai, să înveți a sta drept. Ține cărți pe cap, oricum știm că nu le cetești, fă yoga și toate cele. Faza Rubedo e ceva mai specială și cam inoportună – trebie să ajungi axă. Stai fără grijă, îl avem pe Păsări-Lăți-Lungilă care să te ajute în gestionarea timpului în calitate de axă de coordonate și licean. El, pentru păcatele lui, era și Ox și Oy (cetitoriul este solicitat a îndeplini decât rolul axei verticale, lucrând cu jumătate de normă), dar și pasăre. Nu suntem pe deplin sigure cum se contactează un personaj –  nouă n-a vrut să ne răspundă – și nici nu încurajăm misticismul (antrenamentele făcute la orele online). Ajută să spargi semințe și să iei globuri pământești în brațe, credem noi.

Nu, a fi A.M. nu te scutește de ECDL! Mergi să plângi… 

Buuun, bun-bun, acum știi cum te definești prin cea mai excentrică ocupațiune de sub Soare, dar ce-ți aduce? Vom prezenta în termeni neți (lăsăm celor bruți bucurii precum faima la orele de română din liceu), cât mai ușor de înțeles de orice vlăstar. Cariera aleasă îți aduce, concret, începe cu Z …ERO (bravo! nici Einstein n-o zicea mai bine) beneficii… Poate doar o postură ireproșabilă și cura oricărei scolioze. Cam demoralizant. (Dacă tot ești la cafele cu Păsărilă, trage o fugă de încurajare până la Căluț!)

Atașăm, în cele ce urmează, ce nebeneficii îți aduce, totuși, teoretic și practic truda asta pe masă. Nu garantăm că axele mănâncă ceva, dar paza bună trece primejdia rea. Subliniem și că or fi ele nebeneficii, dar ți se aduc, nu ți se iau! Deci:

  • mișcare browniană (fără prea multă melasă; dacă nu au brown, ia alb);
  • un picior pestriț de epure
  • glumițe la conservă (de calitate discutabilă), garnitură pentru picioruș, să îl facă suportabil;
  • un tablou care să cadă de pe pereți (vezi folclor, Colegiul Mircea & fantomele);
  • bilă de volei cu ciocnire elastică (<300 grame, dacă are mai mult, roagă vânzătoarea s-o taie pe din două);
  • un făcător de fizică (un gânditor pragmatic, bun rezolvitor de colindat pe telefon).

Acestea fiind clarificate, pentru opinii, impresii, doleanțe, idei (cu care sunteți sau nu de acord), reclamații, sugestii, observații, ne găsiți la adresele iscălite în catalog.

Vă urăm spor și noapte bună. Să nu vă despărțiți de vreun corpuscul NISSL (dacă nu cunoașteți codul, mângâiați primul manual de biologie) până la partea ce are să vină!

Dezorientare profesională. Lecția 1: Cum să fii și tu poiet

[ – Ce titlu frumos avem, măi Ebru!
– Frumos ca noi!
]
Câteodată, ca viețuitoare aflată, din păcate sau fericire – după gust – în stadiul
evoluționar de puber mircist, astrele se alinează în marginea din dreapta a hârtiei, anume
foaia din caietul de chimie, înghesuite lângă o formulă complicată de alcan, iar lumina
revelației te orbește: de azi mă vreau poiet!
Noi scriem aici numai și numai ca să-ți oferim un ghid incomplet de cum să devii și tu,
ca și tânăr vertebrat, un veritabil poiet. Vom începe încetișor cu pași repezi, spre a nu te
copleși, dragul nostru cop. Se va încerca o sinteză, deci o listă cât mai cuprinzătoare a
manevrelor pe care trebuie să le faci.
[ Mulțumim pe această cale profesorului de fizică, se știe dumnealui cine e, iar noi știm că
citiți negreșit ce brodăm aci – așadar un călduros BUNĂ ZIUA! – dar și făcătorului nostru de
fizică, ce poate ocupa și alte funcții, în alte conjecturi, te salutăm și pe tine.
]
Așadar:

  1. Întâi și întâi, îți trebuie o barză! Da, da, o barză (în lipsă de barză, îți batem obrazul
    dezolate, merge și un nufăr), la care să te uiți 4 ore. Dacă încă vrei să fii poiet, sincere
    felicitari! Ai început inițierea.
  2. Întâi (simplu), dar mai apoi, îți trebuie o muză provenită din latinescul musa (zeiță care-i
    inspiră pe poeți). Cum se procură o muză-musă? te-ai putea întreba. Asemenea creaturi
    mistice sunt mai aproape decât crezi – colegul de bancă poate prezenta așa farmece ori
    vânzătoarea de bomboane de la colț. Tu alegi! Dacă nu te inspiră colegul de bancă, dedică-
    te colegilor din spate, apoi treci prin filtrul contemplației pe fiecare confrate, consoră,
    asupritor sau asuprit.
  3. Odată aleasă muza, ea trebuie să fie definitivă, altfel, te informăm cu părere de rău, ea nu
    te va obseda. Nu te obsedează, nu poți deveni poiet, deci ai muncit degeaba la Întâi și întâi
    și la Întâi (simplu). Pentru că de ce e musai-muzai să fii obsedat? Iată: materială ori ba,
    animată ori ba, orice mișcare a muzei trezește spiritul tău poietic neobosit (Unde să-l fi
    obosit, dacă nu l-ai folosit? Vezi, deja apare prima rimă!
    ). Fii tenace, cu ochișorii cât cepele
    (sau scrie despre ceapă, nu-ți zicem noi ce să faci) și bagă de seamă când la muză, când la
    listă!
  4. Așterne-ți pe un preacinstit suport de hârtie gândurile și sentimentele. Este alegerea ta
    cum s-o faci – poți picta, de exemplu, poți mâzgăli ceva indescifrabil etc. Fii creativ! Doar ești
    poet acum, comportă-te ca unul! Înmoaie sistematic pana de corb în cerneala vie și scrie
    (Ohoo, a izbucnit a doua rimă…)!
  5. Dacă nu ai ce să faci cu creiația, las-o să zboare în lume! Dar înainte verifică, totuși, dacă
    muza/ muzul nu vrea s-o pună la căpătâiul patului, în CV, pe note sau altundeva. Mai poți s-o
    folosești în diverse jocuri, te vei distra absolut. De exemplu, vezi dacă vreun coleg poate
    desluși cine îți este muza (un joculeț erudit și interesant, zicem noi).
    Cam aceasta ar fi lista noastră scurtă de cum să fii poiet. Nouă ne place, credem că
    ne-a ieșit bine și ne pune în valuare. Desigur, nu garantăm rate de succes echiunitare (Iată și
    rima 3!) și nu ne asumăm daunele provocate în orice plan! Pentru asta trebuie să cumperi
    extragaranție.
Ebru, haidem insta! ]

Citește și: Toate drumurile duc la „Mircea“

Toate drumurile duc la „Mircea“

Ca să facem posibil trialogul următor am învățat mâțeasca veche și pisiciasca modernă (Vă recomandăm cu entuziasm Curs rapid de mieunească de Figaro Motănescu și Musette Fellini. Pe noi ne-a ajutat enorm.). Am vizionat o groază de documentare de tipul În mintea pisicilor, Cultura felină de la origini până în prezent, Pisica aristocrată și cotoiul maidanez sau Rolul Hi-tech-ului în educarea mâțelor.

Ce ne-a mânat spre un asemenea efort intelectual? Răspundem fără ezitare și recunoaștem cu sfială: Dorința de a recupera „limbajul fiarelor” pe care omenirea l-a uitat demult, dar despre care poveștile mai depun mărturie. Adică am cam dori să intrăm în istorie ca întemeietoare ale unei noi direcții în multiculturalitatea contemporană. Asta, în general.

În particular, am vrut doar să-l chestionăm pe Mirciulică, noul locatar al CNMB, înscris la grupa ante-pre-pregătitoare din liceul nostru (ca să fim cinstiți, creată special pentru el). Mirciulică a fost salvat de curând de pe străzi, iar acum este răsfățat de toată lumea. Dacă vreți să aflați mai multe, continuați să citiți. Dacă nu, vă rugăm măcar să vă uitați la pozele foarte drăguțe cu el.

Red: OK. Să lăsăm trecutul și să ne ocupăm de prezent. Ai devenit mircist… i-ai mirosit pe colegii tăi… i-ai luat la puricat… Cum ți se par?

WordPress Cookie Plugin de la Real Cookie Banner