Proiecte și proiecții - Revista Zări Alb Astre

Tehnici de zbor în spirit european

Posted on 20/09/202420/09/2024 by Elenis Catia Giogea

Anul trecut a fost unul special pentru elevii și profesorii de la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”. Dincolo de rezultatele obținute la concursuri și olimpiade, de proiectele nenumărate care s-au desfășurat în liceu, elevii s-au raliat într-o manieră nouă la spiritul european într-un context de care nu au mai avut parte până acum.

Proiectul EPAS, inițiat de Parlamentul European, a pătruns în anul școlar 2023-2024 și în liceul nostru, CNMB devenind, astfel, Școală Ambasador – Candidat al Parlamentului European. EPAS este o inițiativă nonpartizană, având ca obiectiv pe acela de a le transmite oamenilor care este rolul Uniunii Europene și al Parlamentului European. De asemenea, Ambasadorii juniori EPAS au responsabilitatea de a împărtăși cu toată lumea – adolescenți, adulți, vârstnici – care sunt valorile europene și de a-i convinge că, deși sediul instituției Parlamentului European se află la mii de kilometri distanță de România, PE este zilnic prezent în viețile noastre prin diferite mecanisme sau proiecte europene care au rolul de a aduce schimbări favorabile în societatea actuală.

EPAS este abrevierea de la European Parliament Ambassador School – Școală Ambasador al Parlamentului European – iar echipa EPAS CNMB este formată din cincisprezece Ambasadori Juniori și cinci Ambasadori Seniori care, de-a lungul acestui an școlar, și-au îmbogățit cunoștințele despre Uniunea Europeană și valorile europene, le-au pus în practică și le-au transmis colegilor lor prin diferite activități interesante pe care le-au conceput.

Scriu cu mari emoții acest articol, pentru că și eu fac parte din echipa de Ambasadori Juniori. Ce a însemnat EPAS pentru mine? În primul rând, a fost un proiect tare drag sufletului meu, pentru că are legătură cu ceea ce vreau să devin în viitor. De când am început să învăț limba franceză, îmi doresc să devin unul dintre diplomații României în Franța, iar EPAS m-a inițiat la acest capitol, încât pot spune că acum, după un an cu proiecte de mare impact, mă simt pregătită să-mi urmez visul. EPAS m-a transformat dintr-o ființă timidă într-o persoană căreia nu îi mai este frică să vorbească în public, în fața colegilor, a profesorilor și a tuturor celor interesați de ceea ce înseamnă valori europene. Bucuria de a transmite informații despre proiecte și fapte concrete a fost cu atât mai intensă cu cât aceeași emoție am simțit-o și în ochii interlocutorilor interesați de principiile europene pe care Ambasadorii Juniori le-au pus în discuție.

EPAS mi-a oferit, nu numai mie, ci tuturor membrilor, nenumărate oportunități. Mai întâi am participat la evenimentul „Voi întrebați, Roberta Metsola răspunde”, organizat în data de 6 martie 2024 la Opera Națională din București, iar dialogul cu Președinta Parlamentului European ne-a condus la o înțelegere mai profundă a problematicii angajate de proiectul EPAS. Noi, Ambasadorii Juniori ai CNMB, am avut parte de o experiență de neuitat, cu atât mai mult cu cât am avut oportunitatea de a-i adresa o întrebare Robertei Metsola și am reușit să facem și un selfie cu aceasta.

Un alt moment important a fost întâlnirea cu doamna europarlamentar Maria Grapini în data de 28 martie, în Sala „Erasmus” a colegiului, prilej pentru o conversație intergenerațională despre organismele de conducere ale Parlamentului European și ale Uniunii Europene, despre rolul acestora și despre parcursul și provocările responsabilității de europarlamentar.

Pentru a surprinde mai elocvent complexitatea proiectului, i-am invitat și pe ceilalți membri să-și exprime opinia, după un an de EPAS. Prima care a acceptat această provocare a fost doamna profesor Janetta-Daniela Bărăitaru, Ambasador Senior în cadrul proiectului EPAS, căreia îi mulțumesc pentru timpul acordat spre a răspunde următoarelor întrebări:

Ce rol credeți că are Uniunea Europeană în viața comunității în care trăiți?

Uniunea Europeană are un impact semnificativ asupra comunității noastre prin diverse inițiative și finanțări care sprijină dezvoltarea economică, infrastructura și proiectele sociale. Accesul la fonduri europene a permis modernizarea școlilor și spitalelor, îmbunătățirea drumurilor și dezvoltarea unor programe de formare profesională. De asemenea, aderarea la UE a facilitat circulația liberă a persoanelor și bunurilor, contribuind la diversitatea culturală și la creșterea oportunităților de afaceri. În plus, implementarea standardelor europene a ridicat calitatea vieții prin reglementări stricte în domenii precum protecția mediului și siguranța alimentară. Astfel, Uniunea Europeană joacă un rol esențial în îmbunătățirea calității vieții și în creșterea economică a comunității noastre.

Ce impact a avut EPAS asupra dumneavoastră. Dar a elevilor din școală?

Proiectul „Școală Ambasador al Parlamentului European” a avut un impact profund atât asupra elevilor școlii, cât și asupra mea, ca profesor. Elevii au devenit mult mai conștienți de rolul și importanța Uniunii Europene, au învățat despre drepturile și responsabilitățile cetățenilor europeni și și-au dezvoltat abilități esențiale de comunicare, colaborare și gândire critică. Implicarea în diverse activități și proiecte legate de Parlamentul European le-a oferit oportunitatea de a-și exprima opiniile și de a se simți parte activă a comunității europene. Pentru mine, ca profesor, acest proiect a însemnat o îmbogățire a experienței didactice, oferindu-mi noi metode și resurse educaționale, precum și o mai bună înțelegere a valorilor europene. Am fost martorul evoluției elevilor mei, motivându-mă să continui să promovez spiritul european și să încurajez participarea activă la viața democratică.

Trebuie să mergem, în general vorbind, la vot sau votul nostru nu contează?

Este esențial să mergem la vot, deoarece fiecare vot contează și reprezintă un pilon fundamental al democrației. Participarea la alegeri este modul prin care ne exprimăm opiniile și influențăm deciziile care ne afectează viața de zi cu zi. Chiar dacă uneori poate părea că un singur vot nu face diferența, istoria ne-a arătat de multe ori că rezultatele alegerilor pot fi foarte strânse, iar fiecare vot contribuie la formarea unei imagini corecte și reprezentative a voinței populației. În plus, exercitarea dreptului de vot este și o responsabilitate civică, prin care ne asigurăm că avem un cuvânt de spus în direcția în care se îndreaptă comunitatea și țara noastră. Ignorarea acestui drept poate duce la o democrație slabă și la decizii care nu reflectă adevăratele nevoi și dorințe ale cetățenilor.

Pentru a vedea ce impact a avut prezența noastră ca Ambasadori Juniori asupra colegilor noștri, voi ieși din sfera membrilor EPAS și am să vă prezint dialogul cu Maria Maldeș, președinta CȘE de la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”:

Ce rol crezi că are Uniunea Europeană în viața cetățenilor români?

Uniunea Europeană este foarte puternică din multe puncte de vedere. În zilele noastre, putem călători oriunde, fără să fim controlați, având nevoie doar de buletin. Acesta este, de asemenea, și un semn de încredere între state, iar din punct de vedere economic acest lucru ne ajută să ne dezvoltăm foarte mult. Așadar, prezența Uniunii Europene în viața cetățenilor români, în viața României, este un adevărat beneficiu, căci ne ajută să ne promovăm și dezvoltăm cultura și să ne iubim și arătăm originile.

De ce este important ca tinerii majori să meargă la vot, în general?

Este foarte important ca tinerii majori să meargă la vot pentru că, dacă nu votează ei, vor vota alții pentru ei. Faptul că în unele orașe votează doar 30 la sută din populația care are drept la vot nu este deloc în regulă, pentru că restul cetățenilor nu își exercită dreptul și nu fac acea alegere care le-ar schimba viitorul. Deși votul majorității contează cel mai mult, depinde din câți oameni cu drept de vot este alcătuită acea majoritate.

Cu toate acestea, cetățenii au și dreptul să nu meargă la vot, dar, în același timp, dacă se întâmplă ceva cu orașul lor, oamenii îi critică pe conducători localității fără să se gândească măcar un moment că ei nu și-au exercitat „puterea” de a alege. În loc să participăm la construirea democrației, lasăm lucrurile în voia sorții.

Ce înseamnă, după tine, să fii cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene?

Să fii cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene înseamnă să fii responsabil, civilizat, demn, să fii un cetățean care iese la vot – atât timp cât îi permite vârsta – sau care își exercită toate aceste drepturi și îndatoriri și, cel mai important, să fii deschis la alte culturi. De asemenea, înseamnă să nu fii rasist sau xenofob, să nu susții cu vehemență ceea ce crezi, fără a fi flexibil din acest punct de vedere. Este normal să avem opinii, dar nu să îngrădim libertatea sau să afectăm drepturile unui alt cetățean, căci dreptul la libertate și dreptul la opinie le are toată lumea.

EPAS nu a avut impact numai asupra elevilor, ci și asupra profesorilor din cadrul Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”. Pe această cale, îi mulțumesc doamnei profesor Mihaela Gearâp pentru că și-a făcut timp să ne răspundă la următoarele întrebări:

Ce rol credeți că are Uniunea Europeană în societate și în viețile cetățenilor?

Uniunea Europeană are un rol foarte important și influențează viețile cetățenilor prin crearea unei piețe unice și utilizarea monedei euro. Semnificativ în acest sens este ca societatea să știe să colaboreze cu oamenii care ne reprezintă în Parlamentul European, pentru a exprima clar și concret ceea ce avem nevoie și ceea ce vrem să le cerem să schimbe sau să îmbunătățească. Ca să ni se dea, trebuie să cerem, numai așa proiectele realizate de UE pot fi cu adevărat benefice pentru societatea în care trăim. Noi, cetățenii avem mereu tendința de a spune că eurodeputații nu fac nimic pentru noi, dar nu este așa, noi suntem cei care nu-și dau interesul și care așteaptă să apară schimbări din neant. Schimbarea vine din noi!

Votul nostru nu contează sau este cu adevărat imperativ să mergem la vot?

Votul este o componentă esențială a democrației și are un impact semnificativ asupra guvernării și deciziilor politice. Participarea la vot le permite cetățenilor să-și exprime opinia și să influențeze direcția în care se îndreaptă societatea. Trebuie, este imperativ să mergem la vot! Votul este o îndatorire, o responsabilitate pentru toți cetățenii, căci el reprezintă cuvântul nostru. Prin vot ne exprimăm „opinia”, facem alegeri și devenim oameni a căror decizie chiar contează. Dacă mă întrebați, votul ar trebui să fie obligatoriu, mai ales că este anonim.

Ce înseamnă a fi cetățean al unui stat democratic membru al Uniunii Europene?

A fi cetățean al unui stat democratic înseamnă a face parte dintr-o comunitate politică în care drepturile și libertățile fundamentale sunt garantate și protejate de lege. Ca cetățeni ai Uniunii Europene, avem anumite îndatoriri și responsabilități care ne ajută să contribuim la funcționarea eficientă a Uniunii și la promovarea valorilor și obiectivelor sale. Avem obligația de a respecta legile și reglementările atât ale țării noastre de origine, cât și ale Uniunii Europene. De asemenea, avem datoria de a participa la procesele democratice, cum ar fi alegerile pentru Parlamentul European, pentru a contribui la guvernarea democratică a Uniunii.

Deși cu toții avem un rol important în povestea EPAS, mâna dreaptă a proiectului desfășurat la CNMB a fost Ștefan-Bogdan Stoica și, înainte să vă prezint răspunsurile date de el, vreau să-i mulțumesc pentru că de fiecare dată ne-a încurajat să ne implicăm și mai mult. Deci, hai să vedem cum se citește lumea europeană, după un an de EPAS, în ochii unui Ambasador Junior!

Ce înseamnă pentru tine să fii Ambasador Junior al Parlamentului European?

Pentru mine să fiu Ambasador Junior al Parlamentului European a însemnat, în primul rând, o șansă de dezvoltare. Mi-am dezvoltat cunoștințele în ceea ce privește Uniunea Europeană, am învățat care sunt valorile europene și de ce Uniunea Europeană este cu adevărat importantă, mai ales pentru noi, tinerii, și am avut oportunitatea de a cunoaște persoane-cheie din infrastructura politică europeană care mi-au demonstrat de ce sunt alese acolo și de ce instituția este atât de importantă.

După un an de EPAS, care crezi că este rolul Uniunii Europene în comunitatea ta?

După un an de EPAS consider că rolul Uniunii Europene în comunitatea mea este de a ne conecta. Cred că Uniunea Europeană, mai mult decât o alianță politico-economică, este o alianță care-i conectează pe oameni. Avem drept exemplu Parlamentul European, în care 720 de eurodeputați din 27 de țări membre sunt conectați și iau decizii pentru binele tuturor. Astfel, sunt de părere că Uniunea Europeană are cel mai important rol, mai ales în comunități, ca să ne conecteze, iar Dobrogea este chiar o oglindă a Uniunii Europene și chiar cred că de când am intrat în Uniunea Europeană, Dobrogea a devenit și mai conectată.

Ce impact a avut EPAS asupra ta? Te-a schimbat/ inițiat în vreun fel?

Consider că EPAS a avut un impact extraordinar asupra mea, așa cum am afirmat și anterior, m-a învățat ce înseamnă să gândești european, ce înseamnă să fii un cetățean european și ce înseamnă să cunoști importanța valorilor europene. EPAS m-a inițiat în acest domeniu legat de Parlamentul European și fac parte din majoritatea membrilor care și-ar dori poate chiar un viitor în această instituție europeană. EPAS este un proiect care ajută la dezvoltarea tinerilor și, bineînțeles, a cadrelor didactice, în sfera europeană, mai ales că, din păcate, în România, nu avem parte de atât de multă promovare a valorilor europene și a rolurilor instituției Parlamentului European. Mulți tineri cred că acolo nu se întâmplă nimic, dar realitatea este total alta. EPAS deschide uși, îți arată că, deși instituțiile europene se află la mii de kilometri distanță, acestea funcționează și membrii lor gândesc pentru noi și pentru viitorul nostru.

Aceștia suntem noi, mirciștii, după un an: mai dezvoltați, mai ancorați în spiritul european, mai conștienți de ceea ce înseamnă valorile europene: libertate, egalitate, democrație, respect pentru demnitatea umană, stat de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv cele ale minorităților.

De-a lungul anului școlar trecut am avut nenumărate activități și nu aș avea cum să trec peste ele.

Campania de informare în școală „Ce face Uniunea Europeană pentru mine?” – activitate de prezentare, în fața colegilor din liceu, a UE, prin activități ludice și cu ajutorul materialelor de pe site;

Concursul pe tema „Ce este și cum funcționează Parlamentul European?“, pe baza unui chestionar Jeopardy, la care au participat și colegii noștri Ambasadori Juniori de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”;

Activitatea de simulare a unei sesiuni plenare din cadrul Parlamentului European, în cadrul căreia am pregătit cu minuțiozitate momentele sesiunii, asumându-ne roluri și implicându-i, în dezbaterea și în votarea proiectului de lege propus, pe colegii mai mari care au asistat;

Am marcat Ziua Europei și prin antrenarea colegilor într-un flash mob în curtea școlii, pe care l-am imortalizat într-un videoclip postat pe rețelele sociale;

Activitatea „Folosește-ți votul sau alții vor decide pentru tine”, în care am desfășurat o campanie de informare în legătură cu importanța votului, având drept public-țintă pe elevii din clasele a XI-a și a XII-a ai liceului, cei care, ulterior, și-au exercitat dreptul de vot pentru prima dată pe 9 iunie 2024;

Având drept obiectiv obținerea răspunsului la întrebarea „Ce face UE pentru mine?”, am desfășurat o serie de prezentări ale realizărilor din țări europene, iar auditorii, colegii noștri, au fost încântați, cu atât mai mult cu cât prezentările au fost făcute în limbile franceză și germană, cu scopul de a pune în valoare două dintre țările care au stat la baza fondării Uniunii Europene;

Am desfășurat o campanie de informare a cetățenilor orașului Constanța cu privire la importanța Uniunii Europene și a participării la vot, prin distribuirea de flyere și discuții cu aceștia pe marginea informațiilor conținute;

Le-am prezentat colegilor de la Liceul Teoretic „Ovidius” Constanța principiile funcționării Parlamentului European și importanța votului;

O activitate de excepție a fost realizată cu echipele EPAS ale Colegiilor Naţionale „Mircea cel Bătrân” Constanța și „Andrei Șaguna” Brașov, ambele Școli-Candidate Ambasador ale Parlamentului European. Este vorba de o sesiune de dezbatere, organizată de Ambasadorii Juniori, avându-i în public pe colegii din liceu, pe un subiect extrem de interesant: introducerea obligatorie a activităților educative de tip extracurricular în programul școlilor din Uniunea Europeană, cu accent pe beneficiile proiectului EPAS – un prilej pentru un schimb animat de idei și pentru a pune la cale activități viitoare, împreună.

Acestea sunt doar câteva dintr-o mulțime de activități pe care le-am desfășurat de-a lungul unui an școlar. EPAS a fost o sursă de inspirație pentru mulți dintre colegii noștri, pentru că acest proiect îndeamnă către visuri mărețe, care se dovedesc a fi realizabile, căci fiecare aspirație este susținută și are suportul Uniunii Europene. Ce este oare visul EPAS și în ce constă el? Cât de departe ne face să zburăm și care îi sunt limitele?

Visul EPAS al CNMB nu s-a încheiat aici, așa că hai să visăm în continuare cât mai sus și cât mai departe! Excelsior!

Citește și: „Mircea” for ever

Prietenii din Marmara

Posted on 06/06/202406/06/2024 by Mara TUDOR

Acum câteva luni, noi, cei de la NOI, am primit vestea: Am fost invitați să luăm parte la un schimb de bune practici educaționale în Balıkesir, Turcia!

Și iată-ne în fața liceului într-o dimineață de aprilie, la ora 5, neștiind ce ne așteaptă în următoarea săptămână. Am pornit la drum și, uite așa, după 15 ore de dormit, de jocuri și de învățat două-trei expresii în limba turcă (ce altceva poți face pe drum într-un microbuz?) am ajuns la Liceul Anatolian „Fatma Emin Kutvar”, locul în care urma să ne desfășurăm majoritatea activităților.

Câteva cuvinte despre gazdele noastre. Liceul se află în apropiere de centrul districtului Karesi, unul dintre cele două districte ale Balıkesirului, cu o populație de peste 300.000 de locuitori, al patrulea ca mărime din regiunea Marmara. Numele instituției vine de la fondatori, cuplul Fatma si Emin Kutvar. Cu o suprafață de 10.000 m², 15 clase, cantină, un teren de fotbal, o sală de sport, laboratoare de fizică și informatică, ateliere de artă și muzică, o trupă de teatru și un observator astronomic, Liceul „Fatma Emin Kutvar” se află pe locul patru în topul liceelor din oraș. Având aceleași materii ca noi, elevii pot urma unul dintre cele patru profiluri: mate-info, științele naturii, științe sociale și filologie. Ca limbi străine, însă, se poate opta numai pentru engleză sau germană. În acest moment, în instituție învață 301 elevi, cu un program desfășurat între orele 08:20 și 15:35. De asemenea, elevii sunt implicați în numeroase proiecte naționale și internaționale, parteneriatul dintre liceele noastre fiind unul de 15 ani.

Programul de la „Fatma Emin Kutvar” a fost un continuu prilej de a cunoaște și experimenta lucruri noi. La liceu ne petreceam timpul în prima jumătate a zilei. Acolo ne întâlneam dimineața pentru activități individuale, recreative, dar și în echipe mixte: crearea de postere, de scenete ori participarea la vânătoarea de comori, unii dintre noi asistând și la cursuri. Printre locurile care ne-au devenit repede familiare se numără cantina, sala de sport și sala de muzică, în care ne strângeam cei mai mulți dintre noi înaintea activităților. Însă ceva ce vom ține minte cu toții cu siguranță este „clopoțelul”, care, de fapt, era o melodie pe care am tot încercat să o găsim pe Net.

Pe parcursul proiectului am avut ocazia și onoarea de a-l întâlni pe guvernatorul districtului Karesi, Bedia Narlı, care ne-a primit în biroul dumnealui și ne-a oferit ceai. Timp de o oră am făcut schimb de opinii referitoare la orașele noastre (guvernatorul a vizitat, la rândul său, Constanța), constatând că, pe cât de diferite par poporul turc și cel român, pe atât de multe aspecte comune au, de fapt.

Că veni vorba de popoare, referitor la oamenii alături de care am petrecut aceste zile nu mă pot gândi acum la destule adjective pozitive cu care să îi descriu. Sunt extraordinar de ospitalieri, iubitori, deschiși și generoși. Alături de ei am încercat lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată și am trecut prin experiențe care cu siguranță ne-au apropiat. Când ești găzduit de o familie (așa cum am fost noi) înveți mult mai multe despre modul de a fi al poporului respectiv decât ai putea să o faci pe cont propriu. Ne-am întors din Turcia știind expresii de bază, elemente culturale, istoria locului și pe cea a oamenilor lui. Legăturile umane create în acest timp vor fi prețuite și peste ani, fiindcă proiectele de acest fel îți demonstrează cum niște necunoscuți ajung să-ți fie timp de câteva zile ca o familie. Îți dezvăluie frumusețea oamenilor și a culturii lor. Îți arată cât de mare și, în același timp, cât de mică este lumea. Îți dau convingerea că nu ești singur și că există prieteni în orice parte a lumii.

În altă ordine de idei, cum poți vorbi despre un schimb de experiență în Turcia fără să aduci în discuție tradiția ei culinară? De cum am ajuns, familiile ne-au primit cu brațele deschise și mesele întinse. În fiecare zi gustam ceva nou, atât în oraș cât și la cină, acasă. Pot spune fără ezitare că fiecare dintre noi s-a îndrăgostit măcar de un preparat dintre multele care ne-au desfătat simțurile: lahmacun, dürüm, pide, șiș köfte, sarmale, baclavale, irmik helvası, lokum sau höșmerim, desertul specific Balıkesirului. Desigur, acestea trebuie să fie însoțite de ayran (ceai negru) sau de cafea turcească, al cărei zaț poate fi folosit pentru cititul în cana cu cafea, practică încercată și de noi (pot confirma că am băut în acele zile mai mult ceai și cafea decât apă).

Însă pentru orice lucru frumos trebuie să existe și un sfârșit, cel puțin temporar, întrucât am început încă din timpul vizitei să ne facem planuri de revedere. Sentimentul de dinaintea plecării este mereu foarte ciudat, fiindcă nu-ți dai seama cum de te-ai atașat de oameni și de locuri atât de mult într-un timp așa de scurt. Atunci când îi părăsești, lași o bucățică din tine acolo. La despărțire, parcă pentru a ne împărtăși emoția, vremea s-a sincronizat cu starea noastră de spirit, în dimineața plecării începând să plouă cu lacrimi din cer, care se întâlneau cu lacrimile noastre. La întoarcere a fost liniște. Acea liniște ce apare când conștientizezi că ceva minunat chiar s-a terminat.

E imposibil să descrii o astfel de experiență din perspectiva unei singure persoane, întrucât fiecare a trăit vizita în Turcia în felul său. De la plimbări prin oraș, descoperind străduțele și cultura lui, la seri petrecute pe la câte una dintre gazde sau chiar participarea la nunți, fiecare a avut parte de experiențe inedite, impresionante și memorabile.

Dacă vreodată aveți șansa de a lua parte la un astfel de proiect, mergeți!!! Poate fi una dintre cele mai bune decizii pe care le luați în timpul liceului.

Citește și: Ani de liceu, cu emoții pentru viitor

Convorbiri despre arhitectură

Posted on 25/05/202425/05/2024 by Hristofor PREDA

De aproape doi ani, un proiect al Consiliului Elevilor din Colegiul „Mircea” ne oferă posibilitatea de a interacționa cu profesioniștii care, „combinând pasiunea cu cariera” (acesta fiind și titlul proiectului), s-au afirmat în diverse domenii de activitate. Inițiativa s-a dovedit a fi utilă pentru elevii aflați în căutarea direcției profesionale celei mai potrivite cu aspirațiile și potențialul lor de reușită în viață. În aceste întâlniri nu numai că ni se prezintă informații aprofundate despre specificul domeniului respectiv, dar primim și răspunsuri lămuritoare la multele întrebări formulate de publicul mircist.

O activitate recentă a avut loc miercuri, 17 aprilie 2024, când, ca emisari ai „Zărilor Alb Astre”, ne-am instalat în Amfiteatrul „Coriolan” pentru a lua pulsul acestor evenimente. Invitatul momentului a fost arhitectul Dumitru Calotă, membru al Ordinului Arhitecților din România, care, întâmpinat de liceenii cu înclinații spre domeniul arhitecturii, a început cu o scurtă prezentare a profesiei, deschizând apoi un dialog animat cu elevii participanți. El s-a concentrat mai ales asupra următoarelor probleme, puse în discuție de public.

De ce să alegem arhitectura?

După cum era de așteptat, dl Dumitru Calotă ne-a reamintit că trebuie „să ne îndreptăm spre o carieră, oricare ar fi ea, care să ne facă plăcere”. Cu alte cuvinte, fiecare meserie are importanța ei și fiecare om are calea lui, așa că trebuie să căutăm un domeniu de care chiar suntem pasionați. Cel ce practică o profesie care nu îl pasionează își pierde o bună parte din viață și, chiar dacă dobândește competența necesară pentru a duce un trai bun din ea, nu va avea acele satisfacții care să-l împlinească.

Deci, de ce să alegem arhitectura? Din pasiune. În cazul în care ea lipsește, chiar dacă vom ajunge să avem o carieră reușită, marcată de proiecte excepționale, vom plăti cu prețul timpului nostru, pe care nu îl putem răscumpăra niciodată.

Poți intra la o facultate de arhitectură fără a face meditații?

Se pare că nu. Trebuie să ai aptitudini la desen, iar fără o bună pregătire în această direcție nu vei putea intra la o facultate de arhitectură. Invitatul a argumentat pe baza experienței personale: „Știam că sunt un bun desenator, dar chiar și atunci a trebuit să fac pregătire la desen”.

Ce presupune calitatea de student la o facultate de arhitectură?

S-a evidențiat insistent munca ce trebuie depusă pe parcursul studiilor universitare, efortul considerabil („La facultățile pe care le veți face, veți munci mult mai mult decât munciți acum!”) și continuu, dl Calotă atenționându-ne că rezultatele acesteia se vor vedea și vor fi apreciate abia după începerea practicării meseriei. Ca în orice alt domeniu, după terminarea facultății nu poți fi pe deplin pregătit pentru profesie, fiind nevoie de aprofundarea acesteia prin practică. Formarea unui bun arhitect nu încetează niciodată: „Va trebui să vă schimbați tot timpul și să învățați tot timpul.”.

Deși mulți dintre noi cred că arhitecții sunt niște artiști ai spațiului și formelor, invitatul ne-a contrazis reprezentările, punând lucrurile într-o altă ordine. Arhitectura nu este o profesie artistică, ci se bazează, mai degrabă, pe tehnicitate și legalitate, având, ce e drept, și o componentă creativă.

Cât privește traseul strict intituțional de urmat, după terminarea facultății trebuie realizat un stagiu de doi ani, iar abia după aceea se obțin atestatul și dreptul de semnătură în cadrul Ordinului Arhitecților din România.

Unde este mai bine să faci facultatea, în România sau în străinătate?

Dl Dumitru Calotă a evocat exemplul colegii săi mai tineri, care au intrat la facultatea din București și au profitat de programele „Erasmus”, plecând câte un an de zile în diferite țări din Europa pentru schimb de experiență. În acest context academic al parteneriatelor, se poate întâmpla să-ți fundamentezi cariera. Este cazul unuia dintre tinerii arhitecți români, care a fost atât de îndrăgit de un profesor de la Universitatea din Stuttgart, încât l-a angajat la unul dintre cele mai mari birouri de arhitectură din Europa. Majoritatea arhitecților preferă să lucreze, însă, în țară, deoarece „în România este mult de construit”, dar pentru această profesie este foarte important să vizităm și să vedem cu ochi de specialist marile orașe ale lumii.

Cum s-ar descrie arhitectura din România actuală?

Arhitectul Dumitru Calotă susține că trăim vremuri bulversante în domeniul arhitectural, statul retrăgându-se aproape complet din investiția în clădiri. Pentru că totul se bazează pe investitorul privat, care are în vedere în primul rând profitul și, deci, reducerea costului investiției și majorarea prețului de vânzare, „asta, pe plan social, este dezarmant și foarte dezamăgitor”. Cu regret, ne-a mărturisit că a ajuns să proiecteze locuințe colective cu spații interioare mai prost făcute decât în anii ’80. Un motiv pentru care tehnicile de construcție moderne, care în altă parte dau rezultate fabuloase, nu se aplică la noi este că România ar fi una dintre cele mai sărace țări din Europa, iar materialele pe care ele se bazează sunt scumpe și lucrările trebuie realizate de personal specializat.

Va putea inteligența artificială să-l înlocuiască pe arhitect?

Dl Dumitru Calotă este convins că inteligența artificială este doar un instrument, încă primitiv, și, chiar dacă în viitor va fi perfecționat, tot nu va putea înlocui o persoană în acest domeniu. Arhitectura implică adesea un grad mare de creativitate și intuiție umană. Deși A.I. poate genera modele bazate pe date și cerințe, este dificil să imite cu adevărat procesul creativ uman și viziunea artistică. De asemenea, arhitecții trebuie să lucreze îndeaproape cu clienții pentru a înțelege nevoile și dorințele lor și pentru a le transforma în designuri viabile. Abilitățile sociale și de comunicare sunt esențiale în interacțiune, iar inteligența artificială nu poate înlocui complet acest aspect al profesiei.

În lumina discuțiilor despre cariera în arhitectură, iese în evidență un adevăr fundamental: pasiunea și dedicarea sunt elementele-cheie pentru succesul în această profesie fascinantă. Arhitectura nu este doar despre proiectarea spațiilor, ci și despre înțelegerea profundă a nevoilor sociale, culturale și tehnice, alături de o continuă adaptare la schimbările din societate și tehnologie. În fiecare cuvânt rostit de arhitectul Dumitru Calotă a răsunat acest devotament, subliniind că alegerea unei cariere în arhitectură trebuie să fie alimentată de flacăra pasiunii, care luminează drumul spre excelență și satisfacție profesională. În plus, dialogul nostru a evidențiat importanța formării continue și a deschiderii către experiențe internaționale, pentru a înțelege și a contribui la diversitatea și complexitatea arhitecturii contemporane.

Citește și: Înregistrarea viselor – o utopie tangibilă?

Clubul de limbi străine, o deschidere a orizonturilor

Posted on 03/05/202403/05/2024 by Alexia LUNGIANU

O limbă te va plasa pe un coridor pentru toată viața.

Două limbi îți vor deschide toate ușile întâlnite.

(Frank Smith)

Suntem într-o eră a cunoaşterii prin cultură, iar stăpânirea mai multor limbi străine înseamnă o deschidere imensă către informaţiile culturale şi ştiinţifice ale întregii lumi. Citirea unei cărţi în limba în care a fost scrisă înseamnă să ai acces la amănuntele ce formează plinătatea acelei cărţi. Exact acestea sunt unele dintre obiectivele recent înființatului Club de limbi străine din CNMB.

Cum a pornit totul, poate vă întrebaţi. Pentru a afla mai multe detalii despre constituirea acestui club am vorbit cu preşedinta Consiliului elevilor, Maria Maldeş.

„Cele mai multe cluburi şi centre de excelenţă sunt concentrate pe ştiinţele exacte, așa încât în mediul educațional se poate constata o lipsă de activităţi pentru profilul umanist. Consiliul elevilor a dorit să aducă ceva nou şi pe această nişă. Eu împărtăşesc o mare pasiune pentru limba germană. Din păcate, am pierdut continuitatea la această limbă. Nu am fost singura în această situaţie. Vorbind cu alţi elevi ai liceului, am aflat că şi ei se confruntau cu această problemă. Este dificil să recuperezi o materie dacă pierzi o lecţie. Pentru unele persoane poate reprezenta şi un motiv de descurajare. Această idee de proiect a început astfel să se contureze în dezbaterile Consiliului. Am dorit să creăm un mediu în care oricine poate să îşi consolideze abilităţile lingvistice. Împreună am reuşit să ne concretizăm ideile în Clubul de limbi străine.”

Întemeierea clubului nu a fost uşoară. Pentru Consiliul elevilor a reprezentat o adevărată provocare. Printr-un sondaj materializat într-un chestionar promovat în rândul liceenilor, a fost cerută opinia acestora. Ţinând cont de ea, au fost create principalele secţiuni: franceză, germană şi italiană. Clubul a fost înființat în ianuarie 2024.

„Pentru punerea în practică a proiectului a trebuit să ne facem o strategie şi un plan de acţiune. Recunosc că am fost destul de stresaţi deoarece inițial nu aveam un număr atât de mare de elevi înscrişi pe cât ne așteptam. Aceste emoţii nu îşi aveau, însă, locul. Din fericire, în scurt timp, proiectul a atras atenţia conducerii liceului şi am primit sprijinul acesteia. De asemenea, după o mai bună promovare în colegiu, mulţi elevi s-au înscris la club, unii din simplă curiozitate, care însă mai târziu s-a transformat în dorinţa de a participa la cursuri şi de a acumula cunoştinţe noi prin studiul limbilor străine. De la un număr mic de membri, am ajuns la unul foarte mare. În cadrul clubului există tineri din toate clasele.” (Maria Maldeș)

Astăzi Clubul de limbi străine se dovedește a fi un proiect de succes. Foarte mulţi elevi au decis să se alăture cercurilor iniţiate de Consiliul elevilor din CNMB și beneficiază de cursuri gratuite pentru limbile franceză, germană şi italiană.

Întrebându-i despre motivația deciziei lor, ne-au răspuns că activitățile de la club i-au ajutat să-și dezvolte relațiile cu oamenii și să-și facă noi prieteni, că acolo se bucură de o atmosferă relaxantă și simt că au mai multă libertate de a pune întrebări, înțelegând astfel mai bine decât la clasă unele noțiuni.

Activităţile clubului se desfăşoară în spațiul colegiului, în corpul administrativ, atât în cursul săptămânii cât şi în weekenduri. Cursurile de limbă germană se ţin sâmbătă, de la ora 9.00 pentru începători şi de la ora 10.00 pentru avansaţi. În cazul cursurilor de limbă franceză, acestea se desfăşoară vineri de la ora 11.00. Cadrele didactice care susţin cursurile sunt doamnele Florentina Gheorghe (limbă franceză), Anca Bocioagă (limbă germană) şi Sibel Mustafa (limbă germană).

Pentru CNMB existenţa unor astfel de cluburi este importantă deoarece promovează dezvoltarea culturală şi lingvistică a elevilor, pregătindu-i pentru o lume în care cunoaşterea mai multor limbi străine este vitală. Atât acumularea de cunoștințe, cât și dobândirea abilității de a vorbi în altă limbă implică procese complexe, care contribuie la dezvoltarea gândirii, la creşterea capacităţii de memorare, dar și la formarea unor atitudini, precum toleranța și interesul pentru alte culturi.

Alături de farmecul studierii limbilor străine vine și șansa de „a călători” prin marile culturi ale lumii, de a face schimb de idei, de a comunica deschis gânduri, sentimente şi experiențe spirituale.

Citește și: Explorând melodiile interioare

Explorând melodiile interioare

Posted on 25/04/202426/04/2024 by Cristian PETREC

Pentru noi, doi dintre primii membri ai actualei formații corale CNMB, corul a devenit o parte importantă a vieții școlare. Este locul unde ne exprimăm creativitatea, legăm prietenii și creăm împreună muzică. De ceva vreme, odată cu lockdown-ul impus în pandemie și cu stingerea din viață a maestrului Sabin Nicolaină, corul dispăruse, din păcate, din peisajul școlar, lăsând un gol pe care puțini îndrăzneau să-l umple.

Dar în ultimul an ceva extraordinar s-a întâmplat. Un grup de elevi hotărâți și pasionați, cu ajutorul domnului director Vasile Nicoară, au decis să readucă la viață corul și tot ce implică el. În cadrul acestei călătorii muzicale de regenerare, călăuză ne este domnul Doru Emanuel Pantazi, arhidiacon al Arhiepiscopiei Tomisului și membru al Coralei „Armonia”. Așadar, trebuie să subliniem de la început contribuția deosebită a profesorului nostru îndrăgit, care nu numai că ne-a învățat tainele muzicii, dar a și jucat un rol esențial în formarea și consolidarea ansamblului nostru coral.

Vorbindu-vă despre povestea acestei renașteri, vrem să vă împărtășim provocările pe care le-am întâmpinat și modul în care le-am depășit. Vom vedea cum corul a adus împreună elevi din toate clasele și din toate background-urile într-o comunitate unită de pasiunea pentru muzică.

La început, adică în 2023, corul avea circa… 10 membri! Duceam lipsă de băieți, componenta esențială a vocii a treia, erau multe frustrări și tensiuni, fiindcă greșeam frecvent și ne criticam pentru asta, eram dezorganizați, fiecare cântând pe ce tonalitate voia. Apăreau uneori conflicte pentru că unii încercau să se dovedească mai buni și mai importanți decât ceilalți. Se pare că încă nu conștientizam că aveam o misiune comună.

În prezent situația e cu totul alta. Odată cu sosirea noilor membri, corul nostru a devenit mai bogat și mai divers. Această creștere ne-a permis să ne concentrăm mai mult pe armonie și să lăsăm în urmă nevoia de a ne afirma individual. În timp, am crescut împreună și am devenit o adevărată echipă, în care încrederea și colaborarea sunt fundamentale. Cu toate că în cadrul corului se află elevi care de-abia pășesc în lumea vieții de adolescent, alături de alții care mai au puțin până susțin examenul de bacalaureat, am devenit un întreg, un grup unitar în timpul desfășurării repetițiilor. Avem sportivi de performanță, olimpici și persoane care cântă de la o vârstă fragedă. Suntem de la clase diferite, cu anturaje diferite, cu obiective diferite și cu percepții asupra vieții diferite. Totuși, suntem uniți în activitatea care se desfășoară, de obicei, o dată sau de două ori pe săptămână.

O dovadă a solidarității noastre este integrarea rapidă a celor nou-veniți. În timpul vocalizelor de la începutul repetițiilor, domnul Pantazi poate auzi fiecare iregularitate în tonul sunetelor, iar colegii noi sunt foarte emotivi; le este frică să deschidă gura larg pentru a scoate sunetele corespunzătoare. În acest caz, profesorul îi antrenează individual, ajutându-i să se corecteze, în timp ce în jurul lor se păstrează o liniște solemnă. Asta le dă încredere în posibilitățile propriei voci.

Cu timpul, am constatat că participarea la cor ne dezvoltă nu numai abilitățile muzicale, ci și alte aptitudini esențiale. Lucrul în echipă devine crucial, încurajându-ne să fim atenți la ceilalți membri și să-i ascultăm pentru a crea armonie. Memorarea partiturilor îmbunătățește concentrarea și memoria, iar antrenarea mușchilor gâtului în timpul repetițiilor contribuie la îmbunătățirea vocii. Astfel, corul ne îmbogățește experiența muzicală și ne oferă, în formarea noastră, beneficii pe termen lung. Noi, membrii lui, avem și sentimentul profund al apartenenței la o comunitate muzicală.

În momentul actual, în culisele corului nostru au loc pregătiri amănunțite pentru a fi siguri că viitoarele reprezentații publice vor fi un succes, sperăm răsunător. Astfel, fiecare sesiune de pregătire începe cu vocalizele pentru care dl Pantazi reușește să găsească mereu noi exerciții, din ce în ce mai complexe, pentru a ne menține în formă și a asigura o evoluție armonioasă. Odată ce vocalizele au luat sfârșit, începe cu adevărat să se manifeste structura deja consolidată a corului nostru. Încă de la prima repetiție la care participă un nou membru, pe parcursul vocalizelor, el este repartizat la una dintre cele trei voci: vocea I (a vocilor înalte), vocea a II-a (a vocilor medii) sau vocea a III-a (rezervată tonalităților, de cele mai multe ori masculine, joase și medii). Repartizați fiind pe voci, dl profesor Pantazi îi atribuie cu grijă fiecăruia partitura potrivită și pregătirea repertoriului poate începe. O repetiție uzuală durează între două și trei ore, prima oră fiind rezervată vocalizelor, dar în apropierea reprezentațiilor o repetiție poate dura chiar și patru ore.

Suntem încântați să vă dezvăluim că anul acesta ne așteaptă o călătorie muzicală cu totul nouă și captivantă. În trecut am participat la evenimente cu un repertoriu specific, cum ar fi cântecele patriotice de pe 29 Noiembrie, interpretate cu ocazia Zilei Dobrogei, sau colindele din Aula Coriolan, înaintea Sărbătorilor de iarnă, dar acum ne pregătim să ne îmbogățim experiența muzicală cu un spectacol cu totul special, care va avea loc, probabil, pe 20 mai. După o discuție inspirată cu domnul director, am primit onoarea de a fi protagoniștii unei reprezentații cu adevărat emoționante: premiera noastră în fața întregului liceu, cu ocazia ceremoniei de premiere a olimpicilor.

Cu entuziasm, vrem să aducem în fața voastră prin acest articol și câteva „voci” care ne-au vorbit despre experiența lor în corul CNMB. Printre acestea se numără și Filip, un tânăr recent alăturat nouă, care ne împărtășește o perspectivă proaspătă și plină de energie: „Mă simt cu adevărat privilegiat să fac parte din acest cor minunat. Fiecare repetiție este o aventură muzicală, iar camaraderia și pasiunea pe care le simt aici mă inspiră să îmi depășesc limitele și să mă dezvolt ca artist și ca persoană.”

Șerban, din vocea a III-a, ne-a declarat: „Pentru mine, corul a fost o ocazie să cunosc oameni uniți care mi-au arătat care este adevărata pasiune pentru muzică. Să cântăm împreună nu este doar o activitate, ci o experiență care ne unește și ne definește în moduri neașteptate.”

Asemenea mărturisiri autentice subliniază bogăția experienței noastre corale și ne încurajează să sărbătorim în continuare frumusețea muzicii împreună. Ne inspiră în acest sens și cuvintele domnului Pantazi: „Muzica este un izvor nesecat de frumusețe și bucurie, care ne învață nu doar să cântăm, ci și să trăim cu pasiune și profunzime. Este un privilegiu să particip la această călătorie minunată alături de acești tineri talentați.”

Așadar, vă invităm să vă alăturați nouă, ca participanți la cor, dacă vă doriți, sau ca susținători, pentru că oricine se poate aventura în această experiență sonoră, în care abordăm un repertoriu diversificat și complex. Noi, corul CNMB, îl pregătim cu totală dedicare, pentru a vă încânta și a vă inspira.

Citește și: Cine suntem NOI?

Cine suntem NOI?

Posted on 14/04/202414/04/2024 by Sara BRIGHIDOVICI

A fi într-o trupă de teatru aduce multe satisfacții. Da, îți sacrifici câteva ore din agenda încărcată. Da, te enervezi când nu îți iese ceva sau când simți că regizorul îți cere portocale, deși tu vinzi mere. Și totuși… merită.

Merită deoarece simți că faci parte dintr-o echipă care te susține. Merită să depui pasiunea aceea care te prinde în împletitura ce devine piesa de teatru pe care o credeai imposibil de jucat. O, da, acea piesă pe care ai citit-o și ai zis „Niciun rol de aici nu e pentru mine, îmi e oricum frică să joc”, numai ca peste câteva luni să te vezi în culisele teatrului.

La fel ca restul lucrurilor minunate, pentru mine totul a început cu o vorbă răspândită prin liceu. În anul școlar trecut, a început să circule un zvon: „Doamna Radu m-a rugat să vă zic că sâmbătă, de la 10.00, în Coriolan, vă puteți înscrie la Clubul de teatru al liceului, NOI. La revedere.”.

Așa a început aventura. Dacă inițial eram aproximativ 20 de persoane la întâlnirile Clubului, până în iarnă am rămas… 10. Ne-am cunoscut și înțeles din ce în ce mai bine unii pe alții pe măsură ce lucram la piesa numită Zvonuri, și astfel clubul s-a transformat, ușor-ușor, într-o trupă.

Alături de regizorul nostru, domnul Aurel Palade, care ne-a îndrumat și ne-a ajutat să punem piesa la cale, am reușit chiar să luăm locul al treilea, cu Zvonuri, la Festivalul Internațional de Teatru Aplauze din mai.

După ce a trecut vara, ne-am reunit și am început să căutăm o piesă pe care să o jucăm la ediția de anul acesta a festivalului. Totuși, pentru acest articol și în cinstea venirii unor membri noi în trupă, mi-am propus să fac ceva special. Ca în fiecare săptămână, am „tras o fugă” la repetiții, plină de entuziasm pentru următoarele 4 ore, dar am decis să-i iau la câteva întrebări pe colegii noștri și, normal, pe domnul regizor.

Haideți să începem cu tinerii actori. Întrebarea Ce înseamnă trupa pentru tine? a adus răspunsuri asemănătoare. Am tras concluzia că trupa reprezintă pentru toți un loc unde ne putem exprima liber, unde ne putem permite să fim cât de ciudați sau cât de penibili vrem. Știm că de fiecare dată când ne vom întâlni urmează câteva ore în care repetițiile vor provoca o gamă largă de emoții, deoarece, până la urmă, teatrul nu înseamnă doar distracție, ci și muncă și pasiune.

I-am întrebat pe colegi și ce au învățat de la ceilalți, și am înțeles că toți am învățat să lăsăm în urmă frica de a fi noi înșine. Într-adevăr, prima dată ne era rușine ca nu cumva să „ne facem de râs” în fața celorlalți, dar, odată ce am început să ne cunoaștem mai bine, toți am început să ne deschidem. Astfel, între noi s-a format, aproape tacit, promisiunea că ceea ce se spune în trupă rămâne în trupă. Am învățat să lucrăm în echipă, să funcționăm ca un tot și să avem încredere că, atunci când ne vom împotmoli, chiar și pe scenă, nu vom fi singuri, că ceilalți ne vor da mereu o replică ajutătoare sau ne vor spune din priviri E ok, continuă, sunt aici.

Dar să nu uităm că o astfel de activitate ne ajută și să ne descoperim pe noi înșine… Deci ce am aflat noi despre noi de când suntem în trupa NOI? Păi… destul de multe. Printr-un sondaj am aflat că, de fapt, nu ne-a fost aproape niciunuia greu să ne „dezlănțuim”, ci frica a constat în a face primul pas. Chimia dintre membrii trupei a fost puternică de la început, dovadă că majoritatea dintre noi am fost surprinși să observăm cât de ușor am ajuns să avem încredere în niște necunoscuți. Am început să avem mai mult curaj, să vorbim cu pasiune despre lucrurile în care credem și am scăpat de anxietate, fie doar și pentru câteva ore pe săptămână.

Și totuși, ce ar fi un sondaj fără acea chestiune la care te aștepți să primești doar răspunsuri diferite? Întrebarea Care este activitatea ta preferată/ momentul tău preferat de la repetiții? mi-a reamintit de unele dintre cele mai frumoase experiențe trăite de când fac parte din această trupă. Fie că răspunsul a fost jocul cu taxiul (prea mult haos ca să poată fi explicat), fie jocul de încredere în care închizi ochii și speri că te prinde cineva (adrenalină 100%), fie ceremoniile de premiere sau pur și simplu jocul cu care începem (a.k.a. Mișcarea Browniană – pentru nelămuriri apelați la orice membru al trupei), concluzia e simplă: ne plac jocurile care ne ajută să ne dezvoltăm, să comunicăm, să învățăm și, cel mai important, să leșinăm de râs.

Să nu uităm de ultimul intervievat, respectiv domnul regizor sau domnu’ Palade, cum îi zicem noi. Dumnealui ne-a cucerit din prima cu perspectiva lui asupra vieții, cu umorul, ironia și sarcasmul specifice, dar mai ales cu sinceritatea lui dezarmantă (și de foarte multe ori puțin enervantă).

El ne-a spus că teatrul pune o oglindă în fața societății și că pe scenă putem fi orice și oricine, pentru că aceasta ne protejează de lumea de afară. Ne-a zis că teatrul îi face pe actori să își vomite sufletul și ne-a învățat că este în regulă să facem asta, pentru că la repetiții nimeni nu judecă pe nimeni.

Normal, mai apar și neînțelegeri, și dialoguri de genul – Ți-am zis de trei ori să faci cum ți-am arătat și de trei ori ai făcut la fel…/ – Dar nu înțeleg ce vreți de la mine!!! sau clasicul Ce ai spus..? VOR-BEȘ-TE-MAI-CLAR-CU-TOA-TE-LI-TE-RE-LE!, dar toate acestea devin amintiri frumoase, pentru că mereu reușește să ne facă să zâmbim, mai ales când râde (face mișto) de noi sau chiar când ne mai mustră, ce-i drept, pe merit.

Mentorul nostru a fost foarte deschis când i-am propus să-i iau un mini-interviu. Făcând parte din trupa de teatru, am avut astfel ocazia de a întâlni o combinație între domnu’ Palade, cel pe care îl știm noi, și domnul Aurel Palade, regizorul de piese cu actori profesioniști, care nu repetă într-o sală de clasă. Îl transcriu exact așa cum a sunat el:

Sara: Stați… vreți să răspundeți la aceste întrebări?

Domnu’ Palade: O să văd… dacă știu să răspund la ele, o să răspund.

Sara: Ok. Cum vi se pare lucrul cu niște liceeni, comparativ cu lucrul cu adulții?

Domnu’ Palade: Păii… eu aș formula întrebarea așa: cum vi se pare lucrul cu liceenii comparativ cu lucrul cu adulții profesioniști actori, nu? E o diferență. Cu adulții profesioniști nu mai trebuie să treci la bastonașe și la liniuțe, pentru că dacă treci la bastonașe și la liniuțe nu e bine, înseamnă că nu au învățat cum trebuie. Pe când cu les eleves, copiii, trebuie să ai o altă abordare, în sensul că trebuie să o iei de la zero. De pildă, trebuie să încerci să cauți comunicare, pentru că e diferență de vârstă, de generații, ne împrietenim greu… pentru că nu prea avem timp să ne împrietenim… Și normal că trebuie să ai o altfel de abordare, cu mai multă înțelegere.

Sara: Am înțeles. Acum a doua și ultima întrebare: ați învățat ceva nou de la noi de când faceți parte din acest grup?

Domnu’ Palade: Știi, întrebarea asta e cumva șablon, iar răspunsul e șablon, dar cam așa e: da, am învățat.

Sara: Ce?

Domnu’ Palade: Învăț că trebuie să am răbdare cu voi, învăț că nu pot să mă raportez la voi ca la actorii profesioniști, pentru că sunt lucruri diferite, deși vă cer, fără să vreau de multe ori, cam aceleași lucruri. Și… iau și eu contact cu spiritul vremii… pentru că vremea e alta. Vremurile voastre sunt din alte povești. Din limbajul vostru învăț… dar mă rog, că îmi place, că nu îmi place, asta e altă discuție, nu? Că dacă nu învățăm e nașpa, dacă avem impresia că le știm pe toate.

Bine zis, domnule Aurel Palade.

Deci, reluând pe scurt tema acestui articol: Ce este trupa de teatru NOI? Este trupa de teatru a liceului, da. Este locul în care ne-am făcut prieteni noi și am învățat să fim prieteni cu noi înșine, da. Totuși, mai este un lucru pe care cu toții l-am descoperit la noi, deși nimeni nu o va spune. Teatrul pune o oglindă în fața societății, deci implicit în fața noastră. Am aflat că toți avem orgolii, de cele mai multe ori mai mari decât ne-am dori, că avem frici sau fobii ascunse, că toți avem prejudecăți pe care nici nu le bănuiam și că toți le apărăm cu încăpățânare.

Dar cel mai important lucru pe care trebuie să îl știți despre NOI, această trupă de actori amatori, este faptul că, atunci când suntem împreună, reușim, chiar și pentru puțin timp, să lăsăm câte ceva din toate acestea la o parte, să dăm jos măcar una dintre măștile grele, convenționale, pe care le purtăm în fiecare zi, să fim noi înșine și să încercăm să creăm ceva frumos.

Citește și: O țară goală

Sfârșitul unei seri ploioase, începutul unei noi idei

Posted on 30/03/202430/03/2024 by Maria-Alexandra LEFTER

O ceață somnoroasă se așterne peste Constanța, într-o seară posomorâtă de noiembrie. Picături cenușii de ploaie pictează geamurile de lemn, în timp ce vântul aspru cuprinde clădirea lipsită de viață. Fără glasul copiilor sau mustrările profesorilor, liceul liniștit devine anost, deprimant. Totuși, în marea asta de liniște ceva îmi atrage atenția. Îmi ciulesc urechile și îmi dau seama că zgomotul vine din bibliotecă.

Ușa întredeschisă mă transportă într-o altă lume: caloriferele argintii încing camera, iar o rapsodie perfectă se compune din clinchetul tastaturii unui laptop vechi, alunecarea unui pix pe suprafața unei foi plasate deasupra unei mesei rugoase și picăturile nervoase de ploaie care se izbesc de geamuri, parcă vrând să vadă ce se desfășoară într-un loc așa de angelic… un paradis din cărți. Mă furișez până la masa unde stau trei copii și mă strecor în poala uneia dintre fete. Torcând, le ascult conversația.

– Trebuie să mai repetăm de câteva ori, chiar dacă discursul e bine scris. Parcurgem fiecare punct-cheie: cum ne-a venit ideea, cum se desfășoară activitatea, criteriile de înscriere și cele de evaluare, spune fata care stă în picioare. Haideți, încă o dată!

Aceasta face câțiva pași în spate și, înainte de a putea da tonul ultimei repetiții din seara aceasta, ușa bibliotecii se deschide larg. Doamna bibliotecară intră, puțin grăbită, nedumerită de copiii care încă sunt la școală la ora asta. Curioasă, îi întreabă ce fac. Fata bruneta, ridicându-se de pe scaun, se întoarce către noul-venit.

– Lucrăm la prezentarea unui proiect, spune ea. Domnul director ne-a invitat să-l anunțăm la Consiliul profesorilor.

– Un proiect? Despre ce?

– Dacă doriți, putem să vi-l prezentăm chiar acum, îi propune băiatul.

– Sigur, răspunde scurt bibliotecara și ia loc pe scaunul din fața lor.

Copiii se ridică, împărțindu-și cuvinte de încurajare, pentru ca apoi să înceapă:

– Stimați domni si doamne profesoare, eu sunt Sorici Theodora și, împreună cu colegii mei, Lefter Maria și Pera Alexandru, vă prezint proiectul ,,Tutors of CNMB”. Un program de tutorat intercolegial, în care elevii pasionați de o materie își ajută colegii care întâmpină dificultăți în înțelegerea ei. Acesta țintește spre creșterea satisfacției academice a elevilor, întărirea comunității mirciste, și, totodată, ușurarea muncii profesorilor.

Înainte de toate, vrem să vă spunem o poveste. De la începutul anului școlar, în clasa noastră am observat un fenomen care mi s-a părut fascinant… în pauza dinaintea fiecărui test, aproape sincron, colegii mei se ridică din bănci și se împart în câteva grupuri, toate având ceva în comun: un elev explică, iar ceilalți ascultă cu atenție.

De-a lungul acestor luni de școală, am fost în ambele situații, fie explicând, fie încercând să înțeleg ce îmi transmiteau colegii mei. Acum câteva săptămâni, când prezentam o lecție deosebit de dificilă la chimie, mi-am dat seama că aceste încercări pripite de a înțelege materia erau ineficiente.

Atunci problema mi-a devenit evidentă: elevii au nevoie de un sistem de ajutor reciproc, care să transforme lecțiile spontane din pauze în niște sesiuni organizate.

Theo se retrage, iar Maria face un pas în față:

– Probabil vă întrebați cum putem pune în practică această idee. Totul se bazează pe organizarea unor sesiuni de învățare, pe parcursul a 6 săptămâni, ținute de grupe de maximum 4 persoane (1 tutor și 3 elevi). Pentru a deveni mentori, elevii dornici sunt trecuți printr-o testare cu două probe: cea teoretică (un test de 30 de minute) și cea practică (explicarea unui subiect din examenul scris). După repartizarea elevilor, în cadrul primei sesiuni, mentorii le aplică și ei cursanților o scurtă testare, pentru a le determina nivelul. Aceasta urmează să fie repetată atât la mijlocul celor 6 săptămâni, cât și la sfârșitul perioadei, pentru a le permite organizatorilor să înregistreze statistic evoluția cursanților, spre îmbunătățirea programului. Orele de întâlnire vor fi stabilite de către fiecare echipă, în cadrul grupurilor de Whatsapp private, create pentru ca membrii lor să poată împărtăși materiale și să își formuleze nelămuririle pre-sesiune. Anunțurile importante vor fi postate atât pe grupul de Whatsapp, cât și pe contul de Instagram, denumit ,,Tutors of CNMB”. Această pagină socială va cuprinde în descrierea sa și formularul de înscriere, ce va putea fi accesat de elevi înaintea fiecarei ediții a proiectului.

Observ că este rândul băiatului, numit Alex, să vorbească.

– Participanți la acest proiect pot fi atât elevii care au nevoie de ajutor în înțelegerea materiei de la clasă, cât și cei care vor să o aprofundeze. Cât îi privește pe tutori, ei vor fi elevii care au înclinație spre o anumită materie, abilitatea de a-și explica modul de gândire asupra ei și capacitatea de a-i învăța pe ceilalți să o înțeleagă. Desigur, spre finalul sesiunilor așteptăm și câteva rezultate pozitive. Dorim să vedem o creștere în performanțele școlare ale participanților, dar și a satisfacției lor academice. Totodată, prevedem stimularea de noi relații între elevii colegiului și crearea unui spațiu de înțelegere a cunoștințelor confortabil, interactiv și inovativ.

Bibliotecara ascultă cu atenție și le adresează o singură întrebare:

– De ce ar vrea cineva să devină voluntar în proiectul vostru? Până la urmă, cine ar mai vrea o responsabilitate în plus?

– Sunt multe motive care să-i încurajeze pe elevi să devină voluntari, cum ar fi revizuirea materiei într-un mod creativ și mărirea șanselor de a avea o medie mare, răspunde Alex. Vor face parte dintr-un program de voluntariat și vor fi recunoscuți printr-o diplomă de participare care îi poate ajuta să intre la o facultate din străinătate. Totuși, unul dintre cele mai importante motive îl constituie ajutorul pe care îl oferă comunității, colegilor și prietenilor lor. Credem că aceste avantaje compensează mica bătaie de cap, adaugă el, zâmbind.

Dna bibliotecară aprobă printr-o înclinare a capului și își întoarce privirea către laptop-ul de pe masă, curioasă de subiectele de pe ecran.

– Mulțumim pentru atenție, încheie Theo discursul.

Cei trei copii fac un pas în spate, lăsând liniștea parfumată de filele galbene ale cărților să plutească în cameră. Razele de lumină ale becurilor gălbui schițează dansurile fine ale prafului care se așterne între ei și audiență, între ideile unui nou proiect și cele ale romanelor vechi de pe rafturi. Un telefon murmură pe masa de lemn, înlocuind temporar cuvintele răsunătoare ale discursului cu o chemare către casă.

Prezentarea se încheie, dându-le elevilor încrederea că ziua Consiliului va cuprinde prima lor prezentare publică. Sunt schimbate râsete și glume, dizolvând încordarea inițială; copiii, strângându-și lucrurile, își iau la revedere de la bibliotecară și părăsesc școala, promițându-și ca a doua zi să se întâlnească în parcul din apropiere.

Liceul amuțește din nou, iar eu de-abia aștept să văd ce urmează pentru ei și „Tutors of CNMB”.

Citește și: Concursul județean de creaţie LITERATUR@. LASĂ-NE SĂ TE CITIM! Ediția 2023

Concursul județean de creaţie LITERATUR@. LASĂ-NE SĂ TE CITIM!

Posted on 15/12/202315/12/2023 by Luminița BELCIN

Ediția 2023

Ediția a XI-a a Concursului județean de creație „Literatur@Lasă-ne să te citim!” s-a desfășurat, respectând tradiția, la sfârșitul lunii mai 2023, proiect cultural-artistic înscris în Oferta de activități educative la nivelul județului Constanța, poziția 687OA/35/21.10.2022. Acesta este organizat de Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Constanța, Fundația Academică „Alumni” a CNMB și Alianța Colegiilor Centenare.

S-au înscris elevi la trei din cele cinci secțiuni ale concursului, respectiv poezie, proză scurtă, eseu; la această ediție nu au fost trimise texte dramatice și satirice, un interes deosebit fiind evident pentru poezie, unde s-au înregistrat cele mai multe creații.

Unul dintre rosturile unui concurs de creație literară este de a-i provoca pe cei interesați să creeze legături între suflete sensibile. Ne-am bucurat de interesul manifestat de două eleve de la Liceul Teoretic „Mircea cel Bătrân” din Chișinău, Republica Moldova, care s-au alăturat liceenilor constănțeni, înscriiindu-se la secțiunea Poezie. Au impresionat prin sinceritatea cu care este interiorizat realul, prin naivitatea cu care au transfigurat în imagini sensibile peisaje ori trăiri adolescentine.

Parcurgând textele lirice, juriul a descoperit versuri care sugerează sensuri surprinzătoare ale existenței; ele furnizează cadrul pentru imaginea unei lumi dinamice, vii sau măcinate de timp și incertitudini. Senzația lăsată mai ales de textele remarcabile ale Sophiei Nicole Hagi, recompensată cu marele premiu al concursului, este că poezia devine un spațiu de comunicare între văzut și nevăzut.

Dintre puținele proze trimise prin poșta electronică, se evidențiază cele ale Anei Stalianov; au fost apreciate de juriul concursului ideile interesante, spiritul de observație, fraza bine articulată și cuvintele care sună natural, adecvat. Lumea aparent obișnuită despre care scrie Ana este cea în care viețuiesc și autorul și cititorul; aceștia descoperă aici, corporalizându-se treptat, speranțe, aspirații, derapaje.

Prin tematica diversă, prin stilul simplu și curat, creațiile literare înscrise la această ediție îl poartă pe receptor printre fiorii primei iubiri (neîmplinite) și printre înfrângerile pe care viața le oferă uneori autorilor adolescenți.

Alături de colegele mele, prof. dr. Luminița Radu și prof. dr. Amalia Maria Roșioru, cărora le sunt recunoscătoare pentru susținerea și implicarea în acest proiect, am parcurs materialele înscrise în concurs, am discutat, ne-am contrazis uneori și am stabilit următorul clasament:

Marele premiu „LITERATUR@LASĂ-NE SĂ TE CITIM!”:

HAGI SOPHIA NICOLE, C.N. „Mircea cel Bătrân”, Constanța, clasa a IX-a

SECȚIUNEA POEZIE

Premiul I: PĂCURARU ALESIA, C.N. „Mircea cel Bătrân”, Constanța, clasa a XI-a
Premiul al II-lea: BĂLAN SARAH SONIA, C.N. „Mircea cel Bătrân”, Constanța, clasa a XII-a
Premiul al III-lea: MORARU BEATRICE ALEXIA, C.N.P. „Constantin Brătescu”, Constanța, clasa a X-a
Premiu pentru originalitate: JEMBEI VALERIA, Liceul Teoretic „Mircea cel Bătrân”, Chișinău, Republica Moldova
Premiu special: PARA VALERIA, Liceul Teoretic „Mircea cel Bătrân”, Chișinău, Republica Moldova
Mențiuni: CIOACĂ MELISSA ADRIANNA MARIA, L.T. „G. Călinescu”, Constanța, clasa a IX-a; ENACHE EMMA-MIHAELA, L.T. „G. Călinescu”, Constanța, clasa a IX-a; PAIS DARIUS, C.N.M. „Alexandru Ioan Cuza”, Constanța, clasa a IX-a; BADEA FLAVIA MIHAELA, C.N. „Mircea cel Bătrân”, Constanța, clasa a X-a; DRAGOMIRESCU TEODORA ELENA, C.N. „Mihai Eminescu”, Constanța, clasa a X-a; DAMIAN BIANCA, C.N.M. „Alexandru Ioan Cuza”, Constanța, clasa a XI-a; NEDELCU BIANCA ANA MARIA, C.N.M. „Alexandru Ioan Cuza”, Constanța, clasa a XI-a.

SECȚIUNEA PROZĂ SCURTĂ

Premiul pentru originalitate: STALIANOV ANA, C.N. „Mircea cel Bătrân”, Constanța, clasa a IX-a
Premiu special: ROȘIORU MIRUNA IOANA, Liceul Cobadin, comuna Cobadin, jud. Constanța, clasa a IX-a; POPESCU NICOLETA, C.N.M. „Alexandru Ioan Cuza”, Constanța, clasa a IX-a

SECȚIUNEA ESEU

Premiu special: BUSUIOC MARIO, C.N.M. „Alexandru Ioan Cuza”, Constanța, clasa a XI-a; RIPAȘ ANDREI SORIN, C.N.M. „Alexandru Ioan Cuza”, Constanța, clasa a XI-a; BĂLAN SARAH SONIA, C.N. „Mircea cel Bătrân”, Constanța, clasa a XII-a

Vă propun spre lectură texte ale premiaților la secțiunea POEZIE.

HAGI SOPHIA NICOLE

(C. N. „Mircea cel Bătrân”, Marele premiu „LITERATUR@LASĂ-NE SĂ TE CITIM!”)

în(țăr)(cer)care

ține-mă în palmele-ți reci,

nu mă lăsa să cad în banalitate,

deja am căzut toți în păcat.

fantome ies din șosetele ponosite,

desperecheate,

și se învârt meticulos pe fruntea mea.

îți ud cuticula ronțăită cu lacrimi de copil,

și-aud pentru întâia oară timpul vuind,

șoptindu-mi soarta tuturor,

căile spre pierzanie deghizate

până acum în acadele și fistic.

și mă fac în mâinile tale mic,

o, ține-mă în continuare!

și-mi simt capul șiroind de jos în sus,

trigonometric, artificial.

sunt în cădere liberă,

sau poate scris ireversibil în amprentele

și-n epiderma ta,

ca o pată de cerneală –

căci asta sunt tot ce sunt –

cuvânt.

PĂCURARU ALESIA

(C.N. „Mircea cel Bătrân”, Premiul I)

Supernova

Mă îndrept orbeşte, mergând în somn

Către oceanul umed de euforie

În care botezul îmi este interzis.

Noaptea trecută am visat

Luceafărul lui Eminescu.

Şi din conştiinţa prafului de stele am sustras o revelaţie repulsiv de dulce:

Luceafărul credinţei mele a făcut glisade spre infern,

Şi-a topit corpul astral şi a ars speranţa.

Mi-a spus că eu sunt noul GENIU: un viu în cimitirul de fantome în armuri de oase

carne

piele

şi-o conştiinţă-n mod grăbit cusută.

Mi-a spus că sunt un „Orbitor”,

O supernovă al cărei unic scop este autodistrugerea.

Mi-a spus că sunt un bătrân frumos cu har nemuritor,

Un tânăr aspru şi dinamic.

Mi-a spus că, însă, mi-am retezat nădejdea,

Mi-a spus că n-am ce căuta aici.

Mă-ndrept către oceanul fericirii

În care un copil îşi spală aripile jupuite.

Privesc în urmă la lumea ce se-afundă în coroziunea teatrală,

Apoi din nou către copil.

Şi mă-ntreb fără să vreau:

Dacă pătrund cu trupul şi cu lacrima sub suprafaţa apei,

Dacă-ntorc oceanul în favoarea morţii,

Oare voi primi şi eu aripi?

BĂLAN SARAH SONIA

(C.N. „Mircea cel Bătrân”, Premiul al II-lea)

Un străin

În spatele aburului de cafea, o figură neclară

atinge ușor rănile copilăriei mele.

Un pat pe jumătate gol, atingeri blânde pe un geam strălucitor,

sperând ca trăirea mea să ajungă la tine.

Ce ai făcut astăzi?

Oare am mâncat întâmplător același fel de mâncare?

Pisica ta este lângă tine acum?

Astăzi, m-am îndrăgostit de un străin. Semăna cu tine,

dar ceva nu se potrivește, în mine e o umbră de singurătate.

Aceste ecrane poartă șoaptele noastre, dar nu pot simți

ce înseamnă să fii prezent și absent în același timp.

Aceste tastaturi traduc atingerile moi în cuvinte,

dar nu vor înțelege niciodată ce înseamnă să fii cu adevărat neatins.

Râurile de informații conduc date invizibile,

dar nu vor simți vreodată sângele din venele noastre, ce ne face să roșim pe obraz.

Bântui cușca existenței mele, iar tu nu poți păși aici,

ți-am spus că „promisiunile sunt fără rost”,

dar am mințit.

Așadar, când undele sonore ale vocilor noastre se întâlnesc în aceeași cameră,

când împărțim o singură umbră sub același soare,

Când „distanța” devine desuetă,

închide telefonul și privește-mă în ochi.

MORARU BEATRICE ALEXIA

(C.N.P. „C-tin Brătescu”, Premiul al III-lea)

Dorință

Am vrut să te ademenesc

cu arme dulci

Să simți rugile neauzite până acum.

Însă, am sfârșit răstignită

în propriile mele amintiri

Apoi,

m-am prelins către apusul ființei tale.

JEMBEI VALERIA

(L. T. „Mircea cel Bătrân”, Chișinău, Republica Moldova, Premiul pentru originalitate)

Picătura ce-a umplut paharul

Crezând că o ploaie

E nevoită să ude altă ploaie

Și că pământul ce e acoperit

Cu lacrimi, s-a-nnămolit;

Sentimentele de fier

Mă impun să accept

Că singură trăies

Și fără de speranță iubesc.

PARA VALERIA

(L. T. „Mircea cel Bătrân”, Chișinău, Republica Moldova, Premiu special)

Toamna

Sfârșit de toamnă transpus prin noi

Negații grave înșirate peste foi

Să fie oare un noi? Nu!

Sau poate deja nu mai există-un noi…

Când…

Nu ne mai vorbim,

Dar am vrea

Să ne mai fie

Dor de dor…

Șă ne mai simțim?

Nu ne rupem, ne smintim!

Mă mai ai?

Mă mai dai?

Dar nu-ți mai sunt și nu-mi mai ești

Frunză, muză, călăuză…

Moi ne vorbim

Doar prin povești.

Monoton-monosilabic

Cad frunze în șuvoi.

Nu e sfârșit de toamnă

Cât e sfârșit de noi.

Wladimir Boskoff a revenit la „Mircea“! „O problemă cu sateliți“, tema ultimei conferințe

Posted on 25/09/202325/09/2023 by Sergiu Ciaușu

Prof. univ. dr. Wladimir-Georges Boskoff revine la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“ cu conferința „O problemă cu sateliți“ de joi, 21 septembrie 2023.

Joi, pe 21 septembrie 2023, de la ora 13:00, aula „Gheorghe Coriolan“ din Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“ a asistat la atelierul pentru elevii de geniu din liceu: conferința „O problemă cu sateliți“, prezentată de prof. univ. dr. Wladimir-Georges Boskoff.

Domnul Wladimir Boskoff are un palmares generos în domeniul științelor! Aș umple pagini întregi scriind despre dumnealui.

Astfel că, vă îndemn să aruncați o privire aici!!

Iată provocarea lansată de domnul profesor către mirciștii prezenți:

Un satelit de masă m aflat într-o stație cosmică de masă M, se mișcă împreună pe o orbită circulară de rază 1,25R în jurul Pământului (R fiind raza Pământului).

La un moment dat satelitul este catapultat din stație în direcția și în sensul de mișcare a sistemului stație-satelit, și se mișcă pe o orbită eliptică având Pământul în unul din focare. Distanța de la centrul Pământului până la punctul de maximă depărtare a satelitului este egală cu 10R.

Să se determine raportul mM pentru care satelitul se reîntâlnește cu stația după ce parcurge o rotație în jurul Pământului.

Obs. Notăm distanța de la Pământ la periheliul stației, după catapultare, cu nR. Ce valoare obțineți pentru n?

Domnul Boskoff le-a explicat pas cu pas elevilor prezenți rezolvarea acestei probleme. Întâi, a predat teoria folosită în rezolvare, în așa fel încât orice elev, indiferent de clasă, ar putea înțelege.

Mai departe, s-a făcut trecerea spre elucidarea problemei.

„Este o problemă la care m-am gândit mult timp să o rezolv“, a precizat domnul profesor.

O bună parte din teorie este cea predată la clase – deci, dacă nu ați ținut pasul cu ritmul de la ore, aveți șansa să recuperați la aceste conferințe!

Sunteți așteptați la următoarea prezentare marți, pe 26 septembrie, de la ora 13:00, tot în aula „Gheorghe Coriolan“.

Citește și:

How to boboc mircist (Cum să nu te mai pierzi prin „Mircea“)

Bursa FLEX împlinește 30 de ani de existență! Înscrierile pentru mirciști se încheie curând

Posted on 15/09/202315/09/2023 by Sergiu Ciaușu

Toate aspectele prezentate sunt redate din informațiile transmise de reprezentanții FLEX la prezentare.

Joi, pe 14 septembrie 2023, reprezentanții programului „FLEX“ în România au fost găzduiți la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“, de la ora 13:00, în Aula „Gheorghe Coriolan“.

Joi, pe 14 septembrie 2023, reprezentanții programului „FLEX“ în România au fost găzduiți la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“.

De la ora 13:00, mai multe clase a IX-a, a X-a și a XI-a au asistat la prezentarea din Aula „Gheorghe Coriolan“ a liceului.

Echipa care a condus evenimentul este alcătuită din:

Ramona, coordonatoarea proiectului „FLEX“ în România
Alisa, din Constanța – a fost găzduită în Texas
Eduard, din Hârșova – a ajuns în Iowa
Raluca, din Mangalia – s-a deplasat în Connecticut
Brooke, invitată din Statele Unite ale Americii

Ce este bursa FLEX?

FLEX (Future Leaders EXchange Program) este un proiect lansat de Guvernul SUA pentru elevii de liceu din România, din clasele IX-XI.

Experiența constă în studierea unui întreg an școlar pe teritoriul statului american, locuind în casa unei familii de-acolo.

Pe scurt – ai șanse să trăiești fie într-o casă de milionari, fie într-o familie cu resurse financiare limitate.

Dacă vrei să știi care sunt diferențele între învățământul din SUA și cel românesc, îți recomand să cauți un alt articol pe internet. În aceste rânduri nu voi acoperi acest subiect.

Cum te poți înscrie?

Întâi – trebuie să te asiguri că îndeplinești condițiile de mai jos:

Să fii cetățean român
Să nu fi fost în SUA în ultimii 5 ani
Să fii eligibil(ă) de viză

Aplicațiile au început din data de 1 august 2023 și vor mai fi deschise până pe 28 septembrie 2023.

„Înscrierea în prima etapă n-ar trebui să vă ia mai mult de o oră“, a precizat coordonatoarea Ramona.

Te poți înscrie apăsând aici.

Dar să nu stai prea mult pe gânduri. De la crearea contului, ai doar 10 zile în care vei mai putea aplica!

„FLEX nu este un film perfect, ci este viață reală“

Iată calendarul complet al programului FLEX, conform informațiilor furnizate:

August-septembrie 2023: Transmiterea aplicației online și a testului în limba engleză
Octombrie-noiembrie 2023: Notificarea semi-finaliștilor
Octombrie-decembrie 2023: Interviul individual, testul de limba engleză, completarea aplicației individuale
Aprilie-mai 2024: Anunțarea rezultatelor finale (numele bursierilor și a celor de pe lista de rezervă)
August-septembrie 2024: Deplasarea bursierilor în SUA
Mai-iunie 2025: Întoarcerea bursierilor în România

Ramona a mai punctat că sunt câteva cheltuieli pe care programul nu le suportă, precum abonamentele de telefonie în SUA.

De asemenea, elevii nu vor fi trimiși în marile orașe din cauza riscului mare de infracțiuni din acele zone.

Despre astfel de cheltuieli, dar și multe alte detalii privind bugetul, călătoria, familiile gazdă, ș.a.m.d., poți citi aici.

Se recomandă ca acel ghid să fie citit și de către părinții tăi.