
Din motive ușor de bănuit, să participe la proiectele ERASMUS este unul dintre obiectivele multor liceeni mirciști: ei vor să trăiască nemijlocit contactul cu alte medii sociale, culturi și sisteme educaționale și să experimenteze cunoașterea „pe viu” a unor mentalități, atitudini și comportamente diferite.
Pentru a vă prezenta specificul acestor experiențe, redacția „Zări Alb Astre” a primit sprijinul documentar al dnei profesoare Florentina Gheorghe, coordonatorul programelor educative din CNMB. Am aflat astfel că…
„Proiectele Erasmus au fost inițiate în 1987, fiind destinate studenților din țări membre ale Comunității Economice Europene, care puteau merge să studieze, pentru o perioadă, într-o universitate din altă țară. Contactul cu alt univers cultural, alte metode de predare, alte stiluri de viață a condus la o schimbare importantă a mentalităților în rândul beneficiarilor acestei acțiuni. Succesul înregistrat a condus, în 1995, la extinderea lor către învățământul preuniversitar şi la colaborări instituționale prin programul Socrates. În sfera formării profesionale, finanțarea a luat forma proiectelor Leonardo da Vinci. Un al treilea proiect, al cărui beneficiar erau organizațiile non-guvernamentale de tineret, având drept scop dezvoltarea educației non formale, a luat numele Tineret pentru Europa.
În 1997, România a aderat la cele trei programe. În 2007, programele Socrates și Leonardo da Vinci s-au reunit sub denumirea Lifelong Learning, iar în 2014 toate tipurile de proiecte finanțate de Comisia Europeană, proiecte de educație, formare şi tineret, au fost reunite sub actuala denumire, Erasmus+.
Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” a participat încă de la început la proiectele Socrates, în prezent instituția fiind acreditată până în 2027 pentru derularea de activități cu finanțare din partea Comisiei Europene.
Prof. Janetta-Daniela Bărăitaru, directorul adjunct al instituției, este actualmente responsabila derulării programului de acreditare, ale cărui obiective sunt creșterea calității managementului instituțional, a gradului de asumare a rolului de cetățean activ european de către elevii școlii, dezvoltarea și eficientizarea competențelor digitale ale profesorilor, dezvoltarea competenței-cheie de cunoaștere a unei limbi moderne în vederea utilizării la clasă și în relațiile externe ale școlii, a competențelor de abordare a procesului didactic în clasele de liceu cu elevi cu cerințe educaționale speciale.
În vederea atingerii acestor obiective, elevii și profesorii participă la mobilități promovate pe toate canalele de comunicare ale instituției, site-ul liceului, grupurile de comunicare cu diriginții etc., selecția participanților realizându-se de către o comisie numită prin decizia internă a Consiliului de Administrație.
La nivel național, programul Erasmus+ este coordonat de Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), iar motto-ul acesteia este Transformăm Romania prin învățare.” (prof. Florentina Gheorghe)
Cele mai recente mobilități la care au participat mirciștii s-au desfășurat în Germania și Norvegia, în luna februarie a acestui an școlar, implicând două grupuri de elevi însoțiți de dna director adjunct prof. Janetta-Daniela Bărăitaru și de dna prof. Cora-Simona Târhoacă.
Despre experiențele trăite cu acest prilej ne-au povestit două dintre participante, cărora le dăm cuvântul narativ.
Altă școală, altă lume, alte perspective
de Iarina Georgescu (XI E) şi Theodora Raya Sorici (X D)
Te-ai întrebat vreodată cum este să trăiești într-o țară ale cărei tradiții și obiceiuri sunt complet diferite de cele cu care noi suntem obișnuiți? Participarea la un proiect Erasmus+ este oportunitatea perfectă pentru a primi răspunsul!
Cred că multora dintre noi ne-a trecut măcar o dată prin minte ideea de a studia în străinătate și, totuși, de multe ori am fost nesiguri, neștiind cum este cu adevărat traiul în țara respectivă. Proiectele Erasmus+ sunt una dintre cele mai ușoare și sigure modalități de a cunoaște cultura unei țări și de a afla ce înseamnă cu adevărat să interacționezi cu locuitorii acesteia.
Participarea la un astfel de proiect este o experiență unică, ce oferă oportunități valoroase de învățare și dezvoltare personală. Pentru mine și colegii mei, tema proiectului a fost „Creșterea gradului de asumare a rolului de cetățean activ european”. Așadar, în acest proiect nu am participat doar la cursuri și am vorbit limba gazdelor, ci am și învățat cum se implică cetățenii în viața comunității.
Povestea Iarinei
Aș începe prin a spune că am avut ocazia să locuiesc timp de o săptămână alături de o familie din Münsingen, Baden Württemberg, Germania și să descopăr stilul ei de viață, care, recunosc, este cu totul diferit de al nostru. A fost o provocare să ies din obișnuințele zilnice, să vorbesc doar în limba germană și să mă adaptez la un mediu cu totul nou. În perioada șederii mele acolo, nu totul a decurs așa cum mă așteptam, dar sunt mândră și recunoscătoare că am reușit să trec cu succes peste situațiile mai puțin plăcute.
Laura, eleva la care am locuit, studiază la „Georg-Goldstein-Schule” în Bad Urach. În fiecare zi am participat alături de ea la orele de curs, care aveau o structură diferită de cea românească. Elevii primeau foarte multe fișe de lucru, din care învățau teoria și erau încurajați să vorbească liber în timpul cursurilor. În cadrul activităților, am făcut cunoștință cu profesori dedicați, cu o viziune diferită asupra modului de predare și învățare, și am legat prietenii frumoase cu ceilalți elevi.
Nu pot să nu povestesc și despre excursiile interesante pe care le-au organizat gazdele noastre în fiecare zi, după orele de curs. Încă din prima zi ne-a fost prezentat orașul Bad Urach și am făcut o drumeție până la cascada Urach. În cea de-a doua zi am vizitat Metzingen, transformat din sat medieval într-un oraș modern, orientat către viitor și comerț. In zilele următoare, am cunoscut orașul Stuttgart, inima artistică a localității, dar și Muzeul Porsche! Oficialitățile din Bad Urach ne-au invitat în cea de-a patra zi la primăria orașului. În cadrul întâlnirii, primarul ne-a explicat ce înseamnă să fii cetățean al landului Baden-Württemberg și cum a reușit Bad Urach să prospere de-a lungul secolelor. În următoarea zi, am vizitat orașul studențesc Tübingen, unde se află una dintre cele mai vechi și prestigioase universități ale Europei.
Ultima zi am petrecut-o alături de familia-gazdă, vizitând Münsingen. Seara au venit prietenele Laurei la ea acasă și am făcut un movie night pe cinste!…

Cascada Urach
Povestea Theodorei
Am fost găzduiți, în perioada 9-15 februarie 2025, într-o comunitate mică, dar primitoare, în ciuda temperaturilor scăzute, din Engerdal, Norvegia.
Mobilitatea, posibilă datorită Acreditării Erasmus, a avut drept obiectiv principal dezvoltarea atitudinii de cetățean european activ a participanților și, ulterior, a comunităților din care provin. Totuși, chiar dacă acest obiectiv a fost atins, consider că experiența a avut un impact și mai profund asupra mea și a colegilor mei. Această experiență ne-a oferit prilejul perfect de a crește în moduri pe care nu le credeam posibile. În rândurile următoare, vă invit să citiți povestea noastră în Norvegia, privită din perspectiva mea.
În cele patru zile petrecute alături de familia gazdă, m-am simțit ca mezinul dintr-un basm atipic, pentru că nu exista balaur, ci doar aventură și o atmosferă magică, creată de oamenii minunați și de natura liniștită și fascinantă. Chiar din prima seară, gazdele au făcut tot posibilul să-mi prezinte cultura tradițională norvegiană. Am fost întâmpinată cu o tocană de elan, pentru care aș face din nou drumul de 20 de ore, cu muzică tradițională cântată la acordeon și vioară și, bineînțeles, o demonstrație a faimosului dans polka, pe care am ajuns să-l dansez alături de ei.
Programul zilelor noastre a fost bine structurat. După-amiaza, după orele de curs, la care participam – cum ar fi științele, norvegiana sau tâmplăria – aveam activități prin care descopeream mai bine cultura norvegiană. Apoi, urma timpul liber petrecut alături de gazdele noastre. Luni, ne-am cunoscut școala și, treptat, am început să înțelegem cu adevărat stilul de viață al norvegienilor. Ascuns în inima pădurii, liceul avea de toate: săli de clasă spațioase, dotate cu table smart, piscină, atelier de cioplit, traseu de schi și laborator gastronomic. Să vă spun sincer, școala lor merită cu siguranță un articol separat.
Totuși, nu dotările m-au impresionat cel mai mult, ci atitudinea lor față de conceptul de educație.
Pe lângă formarea abilităților practice și de supraviețuire, preocupare esențială, având în vedere condițiile meteorologice dificile, un alt aspect important este accentul pus pe comunitate, altruism, incluziune și dezvoltarea stimei de sine. Această mentalitate se reflectă în aproape toate aspectele vieții școlare, de la atitudinea profesorilor, până la structura curriculum-ului. Un exemplu relevant este cursul „Curaj”, la care am participat după vizitarea instituției. Acolo, pe lângă exerciții de colaborare, am avut parte și de activități de reflecție și autocunoaștere. Așa că, atunci când, la ora de educație fizică, străină hainelor de schi și clăparilor, am rămas în urmă, Siri, gazda mea, nu a ezitat să mă ajute. Cu multă răbdare, strădanie și, bineînțeles, râsete, am reușit să parcurg traseul pe care colegii noștri norvegieni îl terminau cu ochii închiși.
Următoarele zile au trecut mai repede decât mi-aș fi dorit: ne-am dat cu snowmobilul, am vizitat un popas tradițional, vechi de peste 300 de ani, am văzut haine populare, obiecte folosite de strămoșii gazdelor noastre pentru a supraviețui iernilor aspre, specii rare de cai și câini și am gustat mâncăruri tradiționale. Aflat la marginea unui lac înghețat, acest Eden al istoriei și culturii a fost o experiență de neuitat.

În ultima zi petrecută alături de gazde, cei care acum ne erau prieteni, am vizitat orașul Røros, parte a patrimoniului cultural UNESCO. Gazdele noastre ne-au povestit legende despre catedrala și minele orașului, explicându-ne cum era viața de zi cu zi pe vremea când acestea erau în funcțiune. După o plimbare lungă și un popas pentru suveniruri, am plecat spre ultima destinație din Engerdal: Youthhouse, un loc unde tinerii de toate vârstele se întâlneau pentru a socializa și a se simți bine. Emoțiile erau puternice, știind că aceasta era ultima noastră seară împreună, dar am reușit, totuși, să ne distrăm.
În dimineața următoare, a venit momentul să ne luăm rămas-bun și să pornim spre Oslo. În capitală, am stat doar o zi, dar a fost suficient pentru a vizita Palatul, Primăria, Centrul Nobel pentru Pace și Muzeul Munch, unde ne-am bucurat de expoziția dedicată lui Edvard Munch, ce includea și celebra pictură The Scream.
Faptul că am locuit la o familie-gazdă, că am participat la orele lor de curs, că am vizitat atâtea locuri importante din punct de vedere cultural și că ne-am străduit să fim cât mai deschiși față de cultura, tradițiile și stilul lor de viață ne-a maturizat mult și ne-a oferit amintiri demne de povestit.
Așadar, în cazul în care încă te mai întrebi dacă participarea la un program Erasmus este potrivită pentru tine, eu și Iarina sperăm că, prin poveștile noastre, te-am ajutat să te decizi.
Citește și: Ascult Jim Morrison