Redăm în cele ce urmează articolul scris de Capotă Ioana, clasa a XII-a B, publicat în numărul 1 din anul IV al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei.
„Interviu cu domnul director Vasile Nicoară
Ioana Capotă: Primul subiect pe care dorim să îl abordăm în acest interviu este legat de proiectele care se derulează în prezent în liceu, dar şi de cele anticipate în viitorul apropiat.
Domnul director Vasile Nicoară: Cel mai frumos proiect este că avem o generaţie performeră, care a excelat la olimpiadele şi concursurile internaţionale. Nu pot să nu le mulţumesc acestor elevi şi profesorilor lor. Mă bucur în special pentru diversitatea disciplinelor la care avem rezultate. Aproape toată programa de discipline şcolare a fost acoperită: fizică, informatică – medalie de aur obţinută de George Chichirim în Bulgaria, chimie – medalie de argint obţinută de Anastase Diana în Siberia, biologie – medalie de bronz la Olimpiada Internaţională de Biologie obţinută de şefa de promoţie din 2014, Teodora Ilie, în Indonezia. În anul şcolar trecut, la Olimpiada de Ştiinţe ale Pământului, Costin Dobrin şi Diana Catană au dobândit medalii de bronz şi de argint la etapa internaţională, în Spania. Apoi, la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe pentru juniori desfăşurată în Argentina, Calila Hakan şi Dan Neagoe au câştigat medalia de argint şi, respectiv, de bronz. Iată, aşa cum am spus, proiectul cel mai important: menţinerea tradiţiei de performanţă, care necesită foarte multă preocupare, muncă,
entuziasm şi dăruire.
Trebuie să recunosc, în acelaşi timp, că nu toţi elevii şi profesorii au aceeaşi dăruire şi contribuţie la această perfomanţă. De altfel, nici n-ar fi posibil, ar fi un proiect utopic să ne dorim ca toată lumea să fie pe primul loc. Este o şcoală vie – acesta e aspectul fundamental al instituţiei noastre. Vie în sensul că, pe lângă ceea ce trebuie făcut prin scopul şi existenţa şcolii de stat, avem o activitate foarte diversă şi plină de întâlniri, de acţiuni, de activităţi.
I.C.: Vă referiţi şi la parteneriatele cu şcolile din străinătate?
Dl. V.N.: Nu numai, nu de dimensiunea aceasta externă vreau să vorbesc, ci despre ceea ce se întâmplă săptămânal în şcoală sâmbăta, de cele mai multe ori şi duminica. Şcoala este un furnicar la sfârşitul săptămânii, un mediu în care se întâlnesc mulţi elevi pentru a desfăşura activităţi intelectuale sau sportive, pentru diferite pasiuni artistice, precum corul,
dansurile populare, clubul de lectură, redacţia revistei etc.
În privinţa parteneriatelor şi relaţiilor şcolii, noi avem unele tradiţionale, pe care le continuăm, cu universităţile constănţene, Universitatea «Ovidius» şi Universitatea Maritimă Constanţa, care privesc atât colaborarea pentru orientarea pe viitor a elevilor noştri spre studiile superioare, cât şi anumite activităţi. Cu Universitatea «Ovidius» colaborăm pentru învăţarea limbii chineze, prin oferta clasei «Confucius» de la universitate, pentru realizarea pregătirii intensive a loturilor de matematică şi de chimie, pentru realizarea Festivalului Internaţional de Teatru şi nu numai. Sunt şi proiecte mai largi, cu finanţare europeană, în care sunt cuprinse câteva sute de elevi, într-un parteneriat universitar mai larg, vizând orientarea spre studii superioare. Cu Universitatea Maritimă avem deseori întâlniri pentru a cunoaşte posibilităţile de studiu pe care le oferă ei, pentru familiarizarea cu aparatura de ultimă generaţie pe care o are universitatea, dar şi pentru o iniţiativă mai recentă, şi anume
realizarea unui club de dezbateri. Avem, de asemenea, parteneriate cu foarte multe licee din ţară, cel mai onorant fiind cel cu Alianţa Colegiilor Centenare din România. În cadrul Alianţei sunt peste 50 de colegii (cele mai bine cotate ca performanţă şcolară) care îşi propun în comun foarte multe activităţi, iar ceea ce noi reuşim să promovăm prin aceasta sunt concursul de literatură şi concursul naţional de matematică. Sper să putem extinde sfera colaborării, cu atât mai mult cu cât Alianţa Colegiitor Centenare din România oferă premii şi diplome elevilor cu cele mai bune rezultate. Mai sunt, desigur, relaţiile de suflet pe care le avem cu două licee din Chişinău, şi anume Liceul «Mircea cel Bătrân», prin patronimul pe care-l avem în comun, dar şi prin prietenia care s-a dezvoltat în ultimii ani, şi Liceul «Mihail Kogălniceanu», singurul din Republica Moldova care are programul de Sprachdiplom. Aici apare colaborarea, ne preocupăm în comun de promovarea limbii germane şi a examenelor respective. O importanţă aparte o are pentru colegiul nostru şi Fundaţia Alumni a C.N.M.B., care vine cu oferte extracurriculare adaptate interesului divers al elevilor (între altele, cursuri de limbă japoneză, de limbă norvegiană şi, mai nou, de limbă chineză). Tot prin Fundaţia Alumni derulăm un proiect Erasmus care promovează educaţia pentru cetăţenie europeană. Am introdus un opţional în acest sens la clasa a XII-a G, care se va finaliza cu obţinerea unui atestat de literaţie europeană de către elevii cursanţi. În plus, sunt foarte multe parteneriate cu ONG-uri de diverse profiluri, de la cele legate de mediu, de ecologie, până la cele care promovează principii de viaţă sănătoasă, de monitorizare a calităţii vieţii şi de prevenţie a unor boli – acţiunea «Zâmbeşte dulce», de exemplu -, de reciclare a deşeurilor, de voluntariat în colectarea unor bunuri şi produse alimentare pentru instituţii cu copii defavorizaţi, pentru şcoli care au dificultăţi şi elevi cu necesităţi speciale.
I.C.: Aşadar, interesul pentru educaţie se extinde în afara şcolii noastre, prin grija faţă de societate.
Dl. V.N.: Da, cred că o personalitate complexă, un om cu omenie, trebuie să se preocupe şi de binele celorlalţi, în limitele posibilităţilor: n-o să reuşim doar noi să eliminăm cauzele sărăciei sau ale supărării şi necazurilor altora, dar astfel demonstrăm şi ne demonstrăm nouă în primul rând, educându-ne în sensul acesta, că suntem oameni şi că
avem capacitatea de empatie, de solidaritate. Să încercăm să mai umanizăm societatea, care tinde să se înstrăineze foarte mult!
I.C.: Este important ca în educaţia primită în mod obişnuit la şcoală să fie încurajată şi această implicare civică…
Dl. V.N.: Desigur, replicarea a ceea ce trăiţi în liceu este foarte importantă, pentru că vă veţi crea familile voastre şi le veţi educa tot în acest fel şi apoi veţi fi lideri în societăţi comerciale, în ONG-uri, lideri politici, formali, informali şi veţi avea posibilitatea de a da o anume direcţie societăţii. Sunt absolut convins că, prin exemplul personal (care poate fi molipsitor), se poate realiza mai mult decât prin ordine şi legi (deşi foarte necesare şi acestea!).
Urmează o pauză care anunţă încheierea acestui subiect, pauză care-mi permite să-mi arunc ochii pe foaia cu întrebări.
Dl. V.N.: Un rezultat deosebit pentru anul acesta, din punctul de vedere al dotării tehnice, a fost sala «Samsung».
I.C.: Aceasta era chiar următoarea noastră întrebare (şi n-am minţit, chiar era!). Este o curiozitate pe care o au elevii: ce beneficii ne aduce şi cum o putem accesa?
Dl. V.N.: În momentul acesta, ea este pe deplin funcţională, însă doar pentru activităţi didactice şi educative însoţite de soft-ul propriu, creat de profesor sau obţinut din alte surse. Este în curs de realizare şi omologare, la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, o platformă care va veni cu soft-uri dedicate disciplinelor şcolare şi care va lărgi posibilitatea de utilizare a clasei. Deci, orice profesor care vrea să realizeze parţial sau
integral ora într-un mod interactiv şi multimedia poate recurge la sală în acest moment.
I.C.: Care este părerea dumneavoastră despre numărul din ce în ce mai mare de elevi care optează, la sfârşitul liceului, să plece din ţară?
Dl. V.N.: Nu cred că este chiar aşa o creştere exponenţială a acestui număr. Ea este mai vizibilă sau mai uşor de constatat pentru noi prin faptul că s-au produs modificări în statutul
României pe plan internaţional. Până în 2007 nu eram în Uniunea Europeană şi, deci, a merge la studii într-o ţară a UE era mult mai dificil. Dar foarte mulţi, în proporţii chiar mai mari decât se întâmplă acum, mergeau la studii în străinătate după liceu sau după facultate. Acum, un număr important de elevi, care trece de 20%-25% în ultimii 4-5 ani, realizează acţiuni de înscriere direct din liceu, la diferite universităţi, în special în zona anglo-saxonă şi Marea Britanie. Facilităţile existente şi nivelul de studii, dar mai ales performanţa şi capacitatea elevilor noştri fac posibilă o astfel de orientare.
Nu pot să trag o concluzie: că e bine sau rău pentru România sau Marea Britanie… că e binele lor şi răul nostru sau invers. Este clar că trăim, ca proces al lumii actuale, o globalizare şi standardizare care au atins toate domeniile. Vârful pregătirii inteligenţei mondiale este concentrat în câteva state. Asta nu înseamnă că noi nu avem posibilităţi de a pregăti studenţi foarte buni prin universităţile noastre. Amintesc doar de cei aproximativ 20000 de medici care au plecat din ţară, medici formaţi în unităţile noastre, care sunt foarte bine cotaţi şi apreciaţi. Este normal ca lumea să se interconecteze şi să se amestece, aşa cum, la universităţile din Constanţa, aţi putut vedea în ultimii ani tot mai mulţi străini. Partea mai puţin plăcută pentru universităţile din ţară este scăderea numărului de absolvenţi de liceu care urmează o facultate, pentru că o parte dintre liceeni ori nu se mai pregătesc suficient, ori n-au
mai luat bacalaureatul şi n-au mai devenit studenţi… fără să o merite. O altă parte, din cauza lipsei locurilor de muncă pe direcţiile tradiţionale de pregătire universitară, renunţă să mai facă studii superioare, atâta timp cât, după facultate, ar ajunge tot vânzători pe la magazinul de la colţul blocului. E un proces care modelează an de an realitatea socială.
În privinţa liceului nostru, fenomenul este destul de predictibil: un eşantion de 25% despre care vorbeam, cu posibilităţi şcolare foarte bune, dublate în cele mai multe cazuri de
posibilităţi materiale (pentru că este, totuşi, costisitor să faci studiile în străinătate) îşi aleg mari universităţi sau universităţi bine clasate, dacă nu chiar cele mai importante, din Occident,
în ideea că şi plasarea lor ulterioară în carieră va fi favorizată; apoi, marea majoritate a absolvenţilor noştri selectează universităţile de tradiţie din România, precum cele din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Braşov. Un număr tot mai important de elevi se îndreaptă spre «Ovidius» şi Universitatea Maritimă, fapt pentru care cred că şi nivelul studenţilor din universităţile constănţene a crescut.
I.C.: Concluzia este, deci: mirciştii ajung garantat în universităţi «de top».
Dl. V.N.: Sunt şi elevi cărora nu li se dă ok-ul pentru aplicaţia pe care o fac pentru anumite universităţi, dar asta nu înseamnă că nu sunt, poate, cel mai bine cotaţi la o universitate de rangul 2, în cazul în care nu sunt primiţi la nivel de Harvard sau Oxford. Dar aici intervin diferiţi factori, printre care şi norocul. Mai există, totuşi, un aspect: cele mai importante universităţi urmăresc să aibă de-a face cu studenţi cu o foarte bună capacitate intelectuală, dar şi cu o dezvoltare complexă a personalităţii şi cu un activism social. Adică nu urmăresc, să spunem, un olimpic teribil de bun la matematică, dacă el nu are cu nimic de-a face cu societatea, nu a făcut voluntariat, nu s-a implicat, nu este comunicativ.
Este vorba despre o revoluţie în societatea cunoaşterii, societate care presupune nu numai învăţare, ci şi comunicare.
I.C.: S-au făcut schimbări în cadrul Consiliului Elevilor. Vă rugăm să ne spuneţi părerea dumneavoastră legată de noua structură.
Dl. V.N.: Întotdeauna voi avea o părere foarte bună despre structura Consiliului pentru că membrii acestuia nu sunt decât cei pe care îi aleg elevii liceului… şi eu am o părere bună despre toţi elevii liceului! Şi, aşa, aprioric, fără să fie un merit neapărat al unuia sau altuia dintre ei, faptul că au venit în faţa colegilor, şi-au expus personalitatea, au depus o candidatură, au făcut o campanie, s-au gândit la diverse activităţi care să determine votarea lor etc. le aduce girul unei responsabilităţi. Asta înseamnă că sunt interlocutori valabili. E foarte bine pentru viitorul lor, dar şi pentru binele societăţii să avem asemenea tineri care se manifestă activ, au capacitate de lidership, au iniţiativă, nu sunt amorfi şi nu ascultă aşa, cu portavocea din spate:
Mergeţi pe drumul din stânga sau din dreapta sau aruncaţi-vă în prăpastie!
I.C.: Sigur, dar trebuie să se vadă şi faptele.
Dl. V.N.: Da, aici e mai îndreptăţită o diferenţă între promisiuni şi realizări pentru că, în primul rând, la vârsta aceasta optimismul şi aspiraţia te tentează să promiţi şi să exagerezi,
spunând că poţi face mai multe decât poţi. Realitatea oarecum austeră a relaţiei profesor-elev mai restrânge din posibilităţile acestea. Dar, cu siguranţă, vor reuşi să facă unele lucruri. Şi
vor fi dezamăgiţi, probabil, pentru că nu reuşesc să le facă, aşa cum îşi doresc, pe altele. Relaţia interumană este legată şi de starea de bine, de confortul psihic al fiecărui individ – sunt situaţii de empatie, de toleranţă, iar eu îi văd pe actualii elevi mai activi decât înainte şi mai capabili de empatizare cu profesorii, chiar dacă nu toţi profesorii empatizează cu toţi
elevii. Totuşi, vreau să spun că avem unii dintre cei mai buni profesori din ţară.
I.C.: Ne-am convins şi noi de acest lucru şi suntem mulţumiţi de educaţia primită aici. La sfârşitul interviului, cum este obiceiul, doriţi să le transmiteţi cititorilor un mesaj anume? Un mesaj adresat mai ales elevilor de clasa a douăsprezecea, care să conţină un sfat sau… mai multe sfaturi legate de examenul de bacalaureat de care ne temem atât de tare?
Dl. V.N.: E bine să vă temeţi de un examen, pentru că acesta e comportamentul riguros şi normal al celui căruia îi pasă ce se va întâmpla cu el. Doar cei care nu ştiu că nu ştiu sunt
destinşi, n-au nicio grijă. Cei care ştiu că ştiu, vor şti întotdeauna că nu ştiu destul. Manifestaţi-vă cu demnitate la examen! Renunţaţi la tentaţia privirii aruncate la lucrarea colegului, ca să nu mai vorbesc de gesturile de copiat fraudulos, care vă pot costa scump!
Am convingerea că oricare elev al liceului nostru, absolvent,
care intră în bacalaureat, poate să şi treacă bacalaureatul. Şi «90% +» vor lua note peste 8 şi chiar 8.50. Am avut media anuală a ultimelor 3 ediţii în jurul notei 9. Deci, dacă media generaţiei este 9, asta spune foarte multe.
Şi atunci de ce să ne începem cariera, devenirea în viaţă ca maturi, printr-o înşelăciune, ca să nu-i zic furt?“ de Capotă Ioana, clasa a XII-a B
Sursă foto: Revista Zări Alb Astre
Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul IV, din Biblioteca Virtuală
Citește și:
„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“
